vineri, 25 februarie 2011

Familiile de suflete

Peste tot, pe planetă, cresc flori...

Acum, trăieşti o întâlnire familiară. O familie pe care nu o cunoşteai, decât acum, la prima vedere. Nu se poate să nu o simţi, dacă eşti una dintre aceste flori. E o întâlnire caldă, plină de linişte, preţioasă.
Starea de a fi este însoţită acum de o lumină clară, o bucurie împărtăşită. În prezenţa luminii, întunericul nu mai are putere. Astăzi, în prezenţa liniştii calde, clare, atente, deosebit de profunde, zgomotele se joacă în acest spaţiu, dar nu mai au puterea de a-l ascunde.
Te cuprinde o senzaţie vie, ancorată într-o amintire vagă, o bucurie a unei identităţi regăsite.

sâmbătă, 12 februarie 2011

Disjuncţii

Poate multe dintre aceste idei ar fi meritat o dezvoltare mai amplă, fiecare într-o postare. Însă, concizia şi efectul alăturării lor imprimă un efect mai puternic. Acela al trezirii conştiinţei.
Ura şi răzbunarea, de multe ori, nu duc la împiedicarea adversarului, ci la blocarea bunului mers al energiilor persoanei care le nutreşte. Ele sunt mai mult un parazit decât o unealtă a personalităţii.
Atunci când suntem judecaţi pe nedrept sau etichetaţi într-un mod care nu reflectă felul nostru de a fi, datorită inconştienţei celui care ne face asta, ne dorim cu adevărat să oprim această agresiune? Alegem să răzbunăm agresiunea, să adâncim şi mai mult conflictul, şi implicit ca agresiunea asupra noastră să crească? De câte ori reuşim să impunem un moment de linişte, o detaşare de legătura negativă creată? De câte ori răspundem calm, cel mult încercând a lua lucrurile în glumă, răspunzând cu bună-cuviinţă, bună-creştere, cel mult cu puţină ironie? Vă amintiţi? – prietenilor uneori le permitem să ne alinte, în glumă, cu unele cuvinte care în alte contexte le considerăm inacceptabile... Ba chiar râdem cu ei! Suntem uşori, transparenţi energiilor, permitem lucrurilor să existe, să curgă, în acele momente nu mai devenim o barieră.

vineri, 4 februarie 2011

Cei care nu se pot desprinde

Simt că oamenii nu pot fi răi în esenţa lor. Probabil, cel mult, pot fi mai mult sau mai puţin conştienţi.
În fond, ce e răul? Reacţia, eticheta mentală faţă de o situaţie nedorită sau o persoană al cărei comportament îl consideri indezirabil (chiar dacă de multe ori poate fi chiar ceva banal, ce nu ar provoca o altă persoană aflată în aceeaşi situaţie).
O situaţie care ne afectează sau o persoană care acţionează accidental, nefericit, mai puţin conştient, pur şi simplu există. De ce trebuie să mergi mai departe şi să cataloghezi mental? Catalogarea declaşează „eul” reactiv. Suferinţa. Negativitatea din noi înşine.
Catalogând ceva sau pe cineva drept „rău” îţi provoci în acel moment o contracţie emoţională. Te scindezi. Contracţia blochează accesul la energia interioară, desface legăturile cu aceasta. Îţi construieşti un duşman din situaţia respectivă şi chiar din întreg cosmosul.

Noi reacţii