Florentis

E scris în Germeni!

2012-01-17T19:37:00.004+02:00

Scriu de când mă ştiu. Mai serios, începand de acum 14 ani. Deoarece cultura astăzi e doar un episod secundar în viaţa românilor, şi chiar a întregii civilizaţii umane supusă testului supravieţuirii zilnice, am fost nevoit să mă descurc singur. Cu sfaturile şi ideile prietenilor care m-au susţinut cu entuziasm, încat am reuşit. Mă bucur pentru prima oară de roadele muncii, iar acum ţin în mâini primul meu volum.

E scris în Germeni! Ceea ce exprim nu stă scris numai în codurile cuvintelor şi în îmbinarea lor. În fapt, e scris în voi, în germenii interiori a ceea ce sunteţi fiecare. Eu am adăugat doar puţină "culoare"!

Oglinda trărilor interioare, dar şi a impulsurilor spirituale, s-a conturat liniştit, zi după zi, an după an, până când am reuşit să adun un volum. Ca orice început, e doar germenul a ceea ce va deveni, în timp.

Pentru că e scos în tiraj limitat, cel puţin prima ediţie, sunt nevoit să răspund solicitarilor, doar în limita exemplarelor rămase. Vă aştept să îmi scrieţi care doriţi, prin e-mail (din secţiunea contact a profilului).

Îmi exprim speranţa că atunci când o să citiţi, nu vă veţi opri la cuvinte. E scris în Germeni!

Fiinţa înşişi

2011-12-21T22:53:00.000+02:00

În „zilele lui Brahma” fiinţele îşi urmează drumul evoluţiei. Înainte de fiecare pauză, a „nopţii lui Brahma”, se încheie un ciclu complet de stări de consţiinţă. Amurgul premergător pauzei pregăteşte lumea fiinţelor de o resorbţie din proiecţiile în care acestea se manifestă. Să nu ne oprim la a gândi această manifestare la proiecţia fizică!

În fiecare Amurg, fiinţele se resorb în germenii esenţele lor, care se vor trezi în zorii Zilei celei noi, urmând a-şi continua atât propria evoluţie, având şi grija protecţiei şi dezvoltării vieţii în noile forme şi fiinţe care vor fi posibile.

Nu gândiţi universul fizic, cel astral sau de altă factură ca având sfârşit sau finalitate exactă. Simţiţi. Simţiţi ceea ce sunteţi. Simţiţi laturile voastre întreţesute în tot ceea ce există. Acum stiţi – nimic din ceea ce este fizic nu are rădăcini în fizic. Spaţiul fizic este întrepătruns de eterurile vieţii şi e atins de o forţă care îl depăşeşte cu mult. Nu putem reduce la o evoluţie de tip darwinist tot ceea ce există şi nici la o perspectivă materialistă, pur fizică.

Originea materiei nu se află în materie. Atomii înşişi conţin spirale ciudate şi goluri imense. Cum pot alcătui aceste goluri imense şi subparticule ale quarcilor, practic fără masă, ceva dens? Nu o fi cumva doar în percepţie acest fapt? Toate aceste modelări, nu sunt doar în mintea fiinţei, ca reflexie a ei? Vibraţii, naturi radiante, matrici de informaţie, amprente şi ţeseri... O cronică nescrisă în cuvinte, dar păstrată în memoria germenilor fiinţelor în devenire.

Pare greu de închipuit, dar fiinţele există încă dinainte de a fi existat vreun Pământ, chiar înainte de a fi existat spaţiul aşa cum îl înţelegem astăzi.

Călătoria spirituală a fiecărei fiinţe este o aventură nesfârşită, începând de la conştiinţa „automată” (asemănătoare unei stări de transă profundă), mai apoi tranzitând starea conştiinţei obscure (asemenea unui som fără vise), apoi prin conştiinţa imaginativă (asemănătoare unui somn cu vise), urmând a accede la conştiinţa obiectivă proprie stării de veghe, după care la conştiinţa de sine imaginativă (trezirea unor imagini vii în suflet, subtile, inaccesibile percepţiei simţurilor fizice), periplul continuând la starea de conştiinţă metapsihică (conştiinţă creativă, capabilă de a trezi reprezentări de imagini) şi apoi la conştiinţa spirituală (transcederea condiţiei umane), iar apoi mai departe, în sferele mai înalte, până la realizarea scopului evoluţiei conştiinţelor.

Conştiinţa se trezeşte în noi stadii, iar fiinţa adaugă de fiecare dată câte un înveliş şi simţuri noi, în sensul exteriorizării tot mai largi a naturii intime a fiinţei.

Intuind modul larg de funcţionare a universului, am putea simţi, spre exemplu, următoarea etapă, spre care se îndreaptă fiinţele umane. Dar, acest fapt, raportat la scara întregii umanităţi, ar fi doar o revelaţie de o importanţă minoră. Nu ar avea sens o dezvăluire exactă, în masă, a unor informaţii suprasensibile, care ar avea probabil efectul de a tulbura prea mult mintea nepregătită încă a majorităţii fiinţelor de acum. Ideile preconcepute, care au rădăcini adânci în timpurile noastre, ar lua în derâdere un asemenea demers. Pentru că, dacă ar afirma cineva astăzi faptul ca pulsaţiile inimii sunt efectul şi nu cauza circulaţiei sangvine, ar fi privit cel puţin cu suspiciune. Cine ar avea curajul să afirme că adevăratul centru al percepţiilor se află altundeva decât în creierul fizic ar stârni o rumoare din partea asistenţei.

Dincolo de a dezbate detaliile fiinţei, predispoziţia de a o trăi în deplinătate este cheia spre viaţa interioară fiinţei şi nu doar aplecarea spre diverse proiecţii exterioare. Pentru că, dincolo de toate, fiinţă înseamnă „a fi”; orice alt atribut adăugat la „a fi” aduce o îngustare.

Între realităţile concentrice

2011-11-13T21:46:00.001+02:00

Ce este realitatea?

Probabil foarte mulţi nu ne mai punem această întrebare, ci adoptăm una din cele două tendinţe generale – ori realitatea este acea parte din lumea fizică pe care o putem percepe prin intermediul simţurilor directe şi pe care o subordonăm sistemului de credinţe, ori este o stare faptică intangibilă, exterioară nouă, care, prin natura sa, se sustrage observaţiei umane.

Pentru toţi cei care şi-au impus nişte limitări în perceperea realităţii largi, nemijlocite – fie ele sisteme de credinţe (filosofice, religioase, mentalităţi colective) şi, în consecinţă, şi-au direcţionat căile perceperii prin acel filtru autoimpus, îi rog să se oprească aici din lectura acestui articol.

Orice continuare a lecturii constituie un consimţământ din partea cititorului de a trata onest cele comunicate şi de a găsi în interiorul său puterea de a le îngloba în experienţele sale viitoare.

Înainte de a învăţa, este necesar a ne dezvăţa. Dacă ne eliberăm de conceptele posibil depăşite sau îngrăditoare, avem şansa de a percepe o parte largă a realităţii, zmulsă filtrelor pe care ni le autoimpuneam.

Printre problemele care frământă omenirea, ca parţi fragmentare ale realităţii, se află: substanţele, parametrii şi proprietăţile fragmentelor din realitate care pot fi supuse percepţiei umane, manifestările conştiinţelor, existenţa sufletului şi a învelişurilor sale, reuniunile şi călătoriile non-fizice.

Lumea este compusă dintr-o sumedenie de substanţe care infuzează unele printre celelalte, inter-relaţionate şi inter-schimbabile. Doar circa 4 % din aceste „substanţe” formează aspectul fizic al realităţii – dimensiunea barionică. În timp, conştiinţa umană a dezvoltat în manifestarea ei fizică cinci simţuri cu care intervine pentru a percepe şi a schimba realitatea dimensiunii fizice. Celor cinci simţuri le corespund receptori fizici, însă procesarea şi comenzile lor sunt date doar parţial de centrii locali ai creierului fizic, procesarea şi comanda tuturor simţurilor fiind acţionată de la nivelul cel mai intim al minţii, dintr-o zonă non-fizică (doar interferând cu fizicul) – conştiinţa.

Conştiinţa aparţine nivelului cel mai intim al fiinţelor – spiritul, dincolo de toate învelişurile şi manifestările dimensionale.

Dincolo de simţurile adaptate lumii fizice, conştiinţele (umane sau non-umane) dezvoltă o serie de simţuri adaptate unei dimensiuni sau unor dimensiuni multiple.

Dimensiunea fizică este probabil cea mai greu modificabilă la impactul actelor de voinţă ale conştiinţei, deoarece există conflicte între alegerile conştiinţelor existente într-un număr foarte larg, transformările având loc sub impactul şi reacţia mai multor alegeri şi nu sub acţiunea unui singur „Cuvânt”.

Conştiinţele umane (şi cele non-umane) se pot manifesta în diverse dimensiuni. Una dintre aceste dimensiuni este cea fizică. În multe dintre cazuri, conştiinţele se pot manifesta în mai multe dimensiuni simultan. Spre exemplu, conştiinţa umană se poate trezi în corpul fizic şi se va manifesta în lumea fizică, cum este şi cazul de faţă. Succesiunea stărilor de trezire şi adormire fizică este reglată de producţia şi metabolismul a două tipuri de hormoni – melatonina (care reglează ciclul de somn fizic), respectiv dehidroepiandrosteronul (care reglează ciclul activităţii fizice). Atunci când învelişul fizic adoarme în totalitate, cu condiţia rămânerii conştiinţei în stare de trezire, aceasta se poate trezi (transfera) în altă dimensiune, însufleţind un alt înveliş al sufletului. Printre dimensiunile non-fizice în care se poate manifesta conştiinţa umană sunt dimensiunile astrale inferioare, respectiv superioare, individuale sau colective. Conştiinţa poate participa activ şi în stările de „visare” (lucidă) – de fapt în mod impropriu numim „vis” această stare, pentru că e o proiecţie a conştiinţei (sau a unei părţi a sa), creând o realitate.

Fiecărei dimensiuni de proiecţie a conştiinţei îi corespunde câte un înveliş al spiritului (fizic sau de o altă natură). Pot exista, de asemenea, stări hibride, când conştiinţa trezită în corp astral poate interacţiona într-un alt domeniu astral sau chiar fizic, ori stări tranziente (hipnagogice şi hipnopompice).

Existenţa sufletului poate fi probată într-un mod simplu şi la îndemâna oricărei persoane, indiferent de pregătirea sa, cu condiţia să se detaşeze de credinţele limitative de tipul „nu pot să ...”, „nu se poate să ...”, „numai ...”. Este îndeajuns ca atunci când corpul fizic adoarme, conştiinţa să rămână (cel puţin o parte a sa) în stare de veghe şi se poate manifesta în mod activ în alte dimensiuni sau în aceeaşi dimensiune, anulând limitările impuse de filtrul de credinţe acumulate în mintea fizică.

În starea de de-materializare conştiinţa continuă să fie conştientă de sine însuşi, dar şi de realitatea înconjurătoare, pe care o proiectează şi modelează în mod activ. Acest fapt demonstrează că nu suntem doar materie şi că o parte intimă a noastră se poate manifesta dincolo de dimensiunea fizică, supravieţuind dispariţiei părţii sale fizice. Ce uşurare să avem dovada încă din cursul vieţii noastre fizice că nu se termină totul odată cu moartea corpului fizic! Dincolo de fizic, e o aventură a conştiinţei care poate explora noi şi noi teritorii, în drumul ei spre desăvârşire.

Atunci când mai multe conştiinţe doresc să se proiecteze într-o dimensiune comună, ele se pot regăsi şi dincolo de fizic, ceea ce ne aduce siguranţa că legăturile spirituale profunde persistă dincolo de condiţia umană întrupată în dimensiunea fizică.

Spectrul călătoriilor conştiinţelor cuprinde o varietate greu de imaginat de mintea fizică limitată – de la proiecţii în diverse dimensiuni, comunicare interdimensională şi chiar canalizare a unor conştiinţe. Prin perspectiva non-fizică putem înţelege prezenţa chiar şi în lumea fizică a spiritelor fantomatice, a spiritelor posesive (conştiinţe superioare sau dimpotrivă – spirite malefice), a inspiraţiei şi imaginaţiei creative care depăşeşte limitele fizice. De asemenea, putem înţelege la un nivel mai profund diversele învăţături spirituale transmise, putem fi responsabili la un alt nivel asupra alegerilor pe care le facem, putem contempla lumea spiritelor superioare şi intui realitatea la un nivel extrem de larg.

Să nu căutăm originea Universului fizic într-o explicaţie de natură fizică, pentru că germenii săi sunt non-fizici, provenind asemenea fiinţelor umane sau non-umane din dimensiuni alcătuite din substanţe imperceptibile simţurilor fizice.

Mult succes în călătoria dumneavoastră spirituală!

Despre viaţă, fericire şi dragoste

2011-06-08T19:25:00.000+03:00

La marginea pădurii care se întindea mult dincolo de orizonturi, într-un munte ascuns, departe de tumultul lumii, un tânăr a ajuns pentru a-şi face ucenicia întru ale spiritului, la un maestru renumit pentru înţelepciunea sa.

Din prima zi când ajunse la maestrul care urma să îl îndrume, tânărul era cât mai nerăbdător să afle cât mai multe de la maestrul său. Doar că acesta avea obiceiul să vorbească rar şi puţin. De cele mai multe ori, maestrul său avea privirea concentrată departe, asupra unor taine care nu se desluşeau prea uşor ochilor unui muritor de rând.

Ucenicul rupse tăcerea şi îl întrebă pe maestrul său ce este dragostea, iar acesta l-a îndrumat:

- Du-te pe ogorul din vale şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi. Ţine seama că ai voie să faci doar o singură încercare!

Ucenicul se îndreptă de îndată spre poalele muntelui. Ajunse la ogor şi intrând în lanuri a zărit un spic maiestuos şi de o rară frumuseţe. Totuşi, şovăi să îl ia, crezând că va găsi un altul şi mai deosebit. A continuat să caute, dar în zadar, după aceea nu a mai aflat nici un spic care să se asemene celui dintâi.

Astfel, tânărul s-a întors cu mâinile goale la maestrul său.

- Fiul meu, i se adresă bătrânul. Ai înţeles? Dragostea e lucrul cel mai de preţ pe care îl putem aduce unui seamăn. Dorim ce e mai bun pentru el şi nu ştim dacă vreodată am putea descrie cu adevărat preţuirea noastră.

....................................................................................................................................

A doua zi, maestrul îl trimise pe tânărul ucenic în adâncul pădurii, să îi aducă cel mai falnic brad, dar îi dă voie să facă doar un singur drum pentru asta.

Ucenicul a făcut întocmai, revenind după un timp cu un brad îndeajuns de arătos, însă nu tocmai înalt şi falnic încât să fie fără seamăn.

Maestrul îl întrebă de ce a ales acel brad.

Tânărul, uşor stânjenit, i-a răspuns:

- Am văzut mulţi brazi falnici în drumul meu, dar mi-am amintit ce am păţit ieri, cu spicul de grâu, aşa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă şovăiesc iar, mă voi întoarce cu mâinile goale...

Maestrul îl lămuri:

- Aceasta, fiule, este căsătoria.

....................................................................................................................................

În următoarea zi, maestrul l-a trimis pe ucenic pe malul râului din apropiere, să îi aducă cea mai frumoasă floare pe care o va găsi. Însă a stăruit că va avea dreptul să facă doar o singură alegere.

Ucenicul s-a întors cu o floare, spunându-i maestrului:

- Am ajuns lângă râu, unde am întâlnit această floare. Am cules-o şi m-am gândit că e cea mai frumoasă dintre suratele ei. Am zărit şi alte flori minunate, însă continui să cred că aceasta este fără egal.

Maestrul se bucură auzind vorbele tânărului şi îi destăinui:

- Aceasta, fiule, este fericirea.

....................................................................................................................................

În cea de-a patra zi, ucenicul, uimit fiind de înţelepciunea maestrului său, vru să afle ce este viaţa.

Maestrul, auzind întrebarea tânărului, îl trimise în pădure, să aducă de acolo cea mai frumoasă floare ce îi va ieşi în cale.

Au trecut zile în şir, însă ucenicul nu îşi mai făcu apariţia.

În cele din urmă, maestrul porni în căutarea tânărului, în pădurea cea care părea nesfârşită. După multe căutări, îl descoperi, stând nemişcat în mijlocul unei poiene, complet aborbit.

Maestrul rupse tăcerea:

- Ai găsit floarea după care te-am trimis?

Ucenicul îi arătă, tăcut, o floare ce răsărea plăpând din pământ, chiar lângă el.

Învăţătorul său îl întrebă de ce nu aduse acea floare, aşa cum i-a cerut, iar ucenicul i-a răspuns:

- Dacă aş fi făcut asta, floarea s-ar fi veştejit în curând. Dar, chiar dacă nu o rup, ea va pieri, mai târziu. Aşa că am stat în preajma ei până când a înflorit. Când se va ofili, voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, aceasta este a doua floare pe care am descoperit-o, de când m-ai trimis!

Maestrul îşi înclină capul, aprobator:

- Fiule, se pare că ştii deja adevărul despre viaţă!

....................................................................................................................................

Preţuirea şi dragostea pură, dezinteresată, din profunzimea sufletului, spală sufletul celui care o primeşte, i se aşează alături şi îi ocroteşte viaţa, asemeni unui înger păzitor. Forţa şi lumina ei vin dintr-o lume pe care rareori o putem imagina în cuvinte.

Fericirea e foarte simplă. E o alegere. Viaţa este aşa cum e, însă făcând o alegere şi fiind împăcat cu acea alegere, poţi alege să treci dincolo de nemulţumire. Dincolo, se deschide o lume de lumină, care îţi umple fiecare clipă cu o stare pe care înainte doar încercai să o imaginezi.

Fiind martorii vieţii din noi înşine şi din toate cele ce ne înconjură, atingem acea stare a sufletului... Când noi suntem bobocul, germenele, care urmează să înflorească mult dincolo de ceea ce am putea înţelege din exterior. Înţelegând dinlăuntru miracolul înfloririi, ne dăm seama că nu se mai sfârşeşte vreodată.

Noi în Univers

2011-03-31T19:03:00.006+03:00

Probabil tot mai mulţi dintre noi ne întrebăm care este locul nostru în Univers. Care sunt realităţile ierarhiilor mai largi care ne influenţează? Cum este şi cum evoluează acest spaţiu gigantic pe care îl contemplăm seara şi îi intuim imensitatea şi lumile de posibilităţi? Nu am găsit nicăieri o tratare globală a tuturor acestor probleme într-un mod coerent, unitar, sistematic. Astfel, acum câteva luni mi-a încolţit provocarea de a contura un asemenea deziderat, încercând totuşi să îl ţin în limite rezonabile, dar în acelaşi timp şi expresiv, încât să surprindă realităţile holarhice ale spaţiului Universului în care suntem prezenţi.

Nu doresc să afirm că împletirile de mai jos ale cunoştinţelor şi supoziţiile mele au valoare de adevăr absolut şi că unele intuiţii sau date nu pot fi reinterpretate cine ştie când. Pur şi simplu am conturat o imagine largă, de ansamblu, a existenţei noastre, la niveluri tot mai largi şi tot mai îndepărtate de lumea noastră familiară, cotidiană. Locul nostru în Univers. Poate că citind rândurile de mai jos, mintea voastră se va opri uimită din problemele cotidiene şi din pornirile sale, va simţi o realitate mai largă, îşi va lărgi orizonturile şi va înţelege că sunt lucruri care contează dramatic mai mult decât un mic moft neîmplinit, o mică răfuială, o banală conversaţie sau o mică durere trecătoare.

Existenţa umană are loc într-un Univers larg, un univers pulsatoriu cu o posibilă ciclicitate de 80 miliarde ani. Acum ne aflăm în momentul temporal de 17%.

Pentru a înţelege mai bine locul nostru în mediul temporal general, vom fixa mai întâi câteva repere temporale. Timpul îl măsurăm astăzi pe baza unităţii de măsură fundamentale a timpului – secunda, pe care astăzi o acceptăm ca fiind egală cu durata a 9 192 631 770 de perioade ale radiaţiei corespunzătoare tranziţiei dintre două niveluri hiperfine ale stării fundamentale ale izotopului Cesiu 133, în condiţiile unei temperaturi de 0° K. Durata mediată pe punctele eclipticii a unui an tropic actual acceptat este de aproximativ 31 556 925 secunde. Conform timpului atomic exprimat mai sus, ne integrăm astfel în holarhia generală a cronologiei Universului prezent cu următoarele repere:

- 13,70 miliarde ani – vârsta Universului actual,

- 13,60 miliarde ani – vârsta galaxiei Calea Lactee;

- 4,60 miliarde ani – vârsta Soarelui;

- 4,54 miliarde ani – vârsta Pământului;

- 4,53 miliarde ani – vârsta satelitului natural al Pământului – Luna;

- 3,00 miliarde ani – prezenţa vieţii pe Pământ în forma ei cea mai simplă;

- 0,75 miliarde ani – destrămarea celui mai vechi continent cunoscut – Rodinia.

Pentru a înţelege dimensiunea spaţială în care ne aflăm, vom fixa câteva contururi generale, pe baza denumirilor astronomice acceptate, în cadrul holarhiei spaţiale generale ale Universului prezent. În acest scop, vom utiliza ca unităţi de măsura a distanţelor uriaşe ale spaţiului cosmic: parsecul şi anul-lumină. Parsecul (pc) este distanţa de la care o unitate astronomică (lungimea semiaxei mari a orbitei Pământului în jurul Soarelui) se vede sub un unghi de 1 secundă, fiind egal cu 3,26163626 ani-lumină sau 3,08568025 × 10¹⁶ m. Anul lumină reprezintă distanţa parcursă de lumină în vid în decursul unui an iulian (31 556 000 secunde), însemnând aproximativ 9,46 bilioane de km, iar mai exact 9 460 730 472 580,8 km.

În spaţiul general al Universului globular, în apropierea unuia dintre „pereţii” alveolelor care se intersectează în Constelaţia Coma Berenices (o apofiză individualizată din uriaşa constelaţie a Leului), mai exact între Constelaţia Coma Berenices şi Constelaţia Virgo (Fecioara), în direcţia constelaţiilor Hydra şi Centaurus se exprimă concentrarea numită Marele Atractor. În interiorul acestei concentrări stelare se individualizează un elipsoid denumit Grupul Local, conţinând un număr de circa 30 galaxii, având în total un diametru de 100 milioane ani-lumină. În interiorul Grupului Local, se individualizează galaxia Calea Lactee, cuprinzând peste 200 miliarde de stele.

Să ne imaginăm galaxia Calea Lactee (Calea Argintie) ca două straturi-spirală care se rotesc unul peste celălalt, în sensuri diferite, fiecare dintre spirale având mai multe braţe şi ambele straturi fiind îmbrăcate de un alt strat exterior protector, un fel de halou sferic. Întreaga galaxie are o mişcare de apropiere faţă de galaxia învecinată (Andromeda), de care se va ciocni probabil peste circa 7 miliarde de ani. În acelaşi timp, galaxia Calea Lactee se apropie cu o viteză de circa 600km/s de centrul Marelui Atractor, aflat la circa 200 milioane ani lumină depărtare de centrul galaxiei.

Concentrările de energie şi tipurile de materie aflate în cadrul galaxiei Calea Lactee nu sunt încă foarte bine înţelese. Stadiul actual al ştiinţei este depăşit de intuirea a noi fluxuri energetice şi noi tipuri de materie, până acum neluate în considerare, decât cel mult la nivel conceptual, fără interrelaţionări profunde.

Nucleul galaxiei Calea Lactee conţine o concentraţie mare de neutrini, materie şi „energie” întunecată. Nucleul poate fi imaginat asemenea unei gigantice găuri negre care însă nu absoarbe, ci expulzează energie, energie absorbită şi transformată de undeva de pe cealaltă faţetă a agregatului gigantic ce reprezintă nucleul de forţă al structurii şi dezvoltării galaxiei. În centru a fost identificată o sursă imensă de unde radio, numită Sagittarius A, iar în vecinătatea ei o formaţiune compactă de forma unui „bulb” care este o sursa gigantică de radiaţii infraroşii.

Substanţa („materia”) întunecată ar fi compusă din axioni şi neutrini sterili, formând un câmp de presiune pozitiv, comportându-se ca o forţă de gravitaţie repulsivă, alimentând expansiunea galaxiei şi probabil, la un anumit nivel de corelaţie, a întregului Univers.

Acea parte a substanţelor şi efectelor energiei pe care o numim „materie” o reprezintă un procent de numai 4% din masa galaxiei Calea Lactee, şi anume – lumea barionică. Barionii cuprind formaţiunile de tip hadroni, formate din trei quarci: nucleoni, între care protoni (2 quarci up + 1 quarc down) şi neutroni (2 quarci down + 1 quarc up); hiperoni, respectiv antiparticulele lor. În cadrul formaţiunilor de tip hadroni, însă formate doar din două particule, întâlnim: pioni (1 quarc up + 1 antiquarc down) şi antipioni (1 quarc down + 1 antiquarc up). Alături de hadroni, celălalt tip de formaţiuni de particule care compun substanţa pe care o denumim convenţional „materie” sunt leptonii (electronul, muonul, tauonul, toţi având sarcină electrică, plus trei tipuri de neutrini – electronici, miunonici, tauonici) şi antileptonii (mai cunoscuţi fiind pozitronii), ultimii intrând în componenţa „antimateriei”. Generaţiile mai înalte ale „materiei” (a doua, a treia generaţie) sunt foarte instabile şi se dezintegrează repede, astfel că „materia” vizibilă este doar cea de „generaţie primă” (formată din particule de quarci up, quarci down şi electroni).

Quarcii (de 6 tipuri: up, down, charm, strange, top, bottom) şi leptonii, cele mai mici particule intuite până acum, sunt alcătuiţi la rândul lor din particule „mai elementare”, combinaţiile acestora dând ceea ce astăzi ştiinţa a sintetizat cele mai infime particule cunoscute (cele 6 tipuri de quarci şi 6 tipuri de leptoni) şi antiparticulele lor. În momentul în care o particulă de materie se întâlneşte cu antiparticula sa, ele se anihilează rezultând fotoni de energie înaltă (ex.: radiaţie gamma).

Există o prezenţă a anti-materiei (antiprotoni, pozitroni, antineutroni) în galaxia Calea Lactee, însă într-o proporţie oneobişnuit de redusă, fapt ce se poate datora câmpului de forţă de forma unei pâlnii din centrul galaxiei, cu formă dublu-faţetată, dublu-spirală, care aspiră/condensează energie şi materie pe liniile de câmp ale „pâlniei”, expluzând din centrul nucleal, pe celaltă faţetă materie superconcentrată într-o zonă corespunzătoare unui câmp de antimaterie. În acelaşi timp, pe faţeta expusă spre expansiunea galaxiei Calea Lactee, nucleul expulzează materie şi energie întunecată, cu efect de gravitaţie repulsivă, care duce la expansiunea galaxiei noastre.

Pentru a ne face o mică impresie asupra „materiei” invizibile prezente în spaţiul în care existăm, să ne gândim că în fiecare secundă circa 10 mld. neutrini traversează fiecare cm² de „materie” (inclusiv corpul uman), aparent fără a reacţiona.

Împreună cu aceste particule şi formaţiuni de particule, există o altă prezenţă constantă, având o sursă necunoscută (în afara entităţilor cunoscute) şi anume – radiaţia cosmică de fond, având o frecvenţă de 160,4 Ghz, compusă probabil din fotoni decuplaţi de materie.

Noile accepţiuni ale evoluţiei universului intuiesc Universul actual ca fiind rezultat în urma unui moment Big Bounce dintr-un Univers anterior prăbuşit, înainte ca acela să atingă contracţia maximă, într-un efect de buclă. În evoluţia următoare a Universului, se va putea atinge un stadiu de evoluţie care rupe linearitatea, un moment de ruptură (Big Rip), o sfâşiere dictată de o presiune a energiei întunecate care la un moment dat depăşeşte densitatea energiei (care tinde spre extincţie, în momentul de dilatare accelerată), rezultând un efect „de tragere înafară” a Universului actaul, sub acţiunea unei forţe pe care astăzi o numim „energie fantomă”.

Revenind la sistemul galaxiei Calea Lactee, pentru a ne orienta în sisteme interioare galaxiei, identificăm un braţ incomplet – Orion, sistemul stelar în care se încadrează Soarele. Braţul Orion se roteşte pe o traiectorie eliptică faţă de centrul galaxiei cu cca 220 km/s, traseu care e parcurs în cca 250 mil. ani (an galactic).

În interiorul braţului Orion, Sistemul solar se situează la 10 000 pc şi la aproximativ 15 pc deasupra planului galactic. Centrul maselor din Sistemul solar se deplasează cu cca 20 km/s în cadrul galaxiei Calea Lactee, către constelaţia Hercule, pe o traiectorie spirală. Variaţiile vitezei din deplasarea Sistemului solar determină variaţii ale masei planetelor şi a proceselor interne ale acestora, inclusiv a Terrei.

Sistemul solar gravitează în jurul unui astru de mărime mijlocie – Soarele, care face parte din categoria de populaţie stelară de tipul I, însă cu o anumită particularitate - conţine cu 50% mai multe elemente grele (C, N, O₂, Mg, Si, Fe) decât alte stele de acelaşi tip şi aceeaşi vârstă. În acelaşi timp, Soarele parcurge o orbită aproape circulară faţă de nucleul galactic, cu un unghi foarte puţin înclinat faţă de planul galactic, iar variaţiile de strălucire sunt foarte mici. Traseul aproape circular al orbitei solare în jurul nucleului galaxiei, unghiul mic al înclinării faţă de planul galactic al orbitei Soarelui în cadrul galaxiei şi relativa constanţă a strălucirii sale are o importanţă deosebită. O orbită mai eliptică ar conduce la o apropiere periculoasă de centrul galaxiei şi de curenţii de resorbţie a materiei barionice.. O orbită pe un unghi mai înclinat faţă de planul galactic ar face ca Soarele şi sistemul său să traverseze aproape perpendicular planul galaxiei Calea Lactee, putând provoca perturbaţii într-un imens „rezervor” sferic de comete cunoscut sub denumirea Norul lui Oort. Sub un alt aspect, o variaţie mai însemnată a energiei şi magnetismului astrului central ar duce la perturbaţii de masă, câmp magnetic, viteze în întreg sistemul de planete, planetoizi şi sateliţi

Focalizând la o scară mai detaliată, în interiorul Sistemului solar distingem, pe langă Soare, o serie de planete şi o mulţime de planetoizi, asteroizi, dar şi sateliţi ai unor planete. Dintre cele nouă planete propriu-zise (excluzând Planeta X, dispărută, ale cărei rămăşite probabile sunt în prezenţa unui planetoid cunoscut sub diverse denumiri – Nibiru, Hercolubus, Nemesis) Terra, prin amplasarea şi proprietăţile ei, este sediul diversificării vieţii în lumea formelor materiei convenţionale, barionice. La scară generală, toate planetele din Sistemul solar au câteva proprietăţi comune, şi anume: efectuarea a două tipuri de mişcări (această proprietate o au nu doar planetele, ci şi planetoizii şi sateliţii) – una de revoluţie (în jurul Soarelui, respectiv a unei planete) şi alta de rotaţie (în jurul axei proprii), prezenţa unui nucleu bogat în silicaţi (posibil chiar sub formă de cristale de cuarţ), existenţa în structura internă a unor discontinuităţi. Ciclurile climatice, durata zilelor şi anilor pentru fiecare planetă nu depinde doar de proprietăţile şi mişcările proprii, ci şi de traseul parcurs de întregul Sistem solar prin galaxie, de modificările de viteze, modificările de orbită, iar la o scară mai largă de modificările ierarhiilor mai cuprinzătoare (supra-galactice).

Revenind la o scară cosmică mult mai familiară nouă, la spaţiul Terrei, surprindem o anomalie. Alături de Lună, s-a considerat timp îndelungat că Terra mai are un al doilea satelit natural, în prezenţa unui planetoid (asteroid gigantic) numit Cruithne, care urmează o orbită eliptică în jurul Soarelui asemănătoare cu raza orbitală a Terrei.

Chiar la o scară mai apropiată de realitatea palpabilă din jurul nostru, în interiorul spaţiului terestru sunt încă multe controverse. Viaţa, conştiinţele însufleţesc niveluri multiple ale realităţii – atât în formele materiale pe care noi, în necunoştinţă de cauză le numim moarte (regnul mineral) sau le numim ca neavând suflet doar cu respiraţie (regnul vegetal şi chiar cel animal), până la entităţile suprasenzoriale (de tipul unor aure de energie sau alte sisteme de conştiinţe pe un stadiu de evoluţie avansat). Omenirea, şi poate nu numai, se confruntă cu nişte dileme, speculate de multe ori de dogme, judecate de o parte sau alta a realităţii – permanenţa sau recompunerea conştiinţei, reglajele şi funcţionalităţile energiilor, direcţia şi felul evoluţiei, remanenţa amprentelor a tot ceea ce se întâmplă, corelaţiile subtile ale realităţilor faptice, exerciţiile de voinţă versus abandonare şi acceptare, acceptarea sau infirmarea unor refugii ale vieţii în interiorul Terrei (înscrise pe arealele de discontinuitate de sub scoarţa terestră), experienţele succesive ale conştiinţei în forme diferite versus singularitatea existenţei...

Dar despre toate acestea, încă prea puţin intuite, probabil în postările următoare.

Când treci...

2011-03-16T23:00:00.003+02:00

În toate sistemele, la toate nivelurile ierarhice, există un spaţiu de manifestare al tuturor energiilor, formelor şi codurilor, simultan. Un spaţiu larg deschis şi interferat pe nivele multiple.

Ne sprijinim pe un Pământ care nucleează şi atingem un Cer care infuzează.

Ceea ce se întâmplă se descarcă în spaţiul de nucleaţie, decantează în forme şi procese. Intră în spaţiul de percepţie şi reacţie al formelor.

Trăim ca forme pe un strat-peliculă, epidermic, ţesut şi condiţionat de alte trăiri şi forme, interferate de diverse descărcări şi schimburi de energii.

Ceea ce se descarcă pe vibraţie inferioară închide în forme/concepte, nucleează, coagulează.

Ceea ce se distilează pe vibraţie superioară urcă în profunzimi, radiază spre spaţii largi. Sunt germenii unor coduri pe care nu le mai putem categorisi sau închide în forme/concepte.

Rădăcinile formei sunt în non-formă, aşa cum rădăcinile zgomotului sunt în liniştea care îl cuprinde şi care îi permite să existe, iar rădăcinile conştiinţei sunt dincolo de ceea ce încercăm să imaginăm ca fiind conştiinţă.

Substanţele şi energiile superioare întră în spaţiul incident conştiinţei umane, infuzând până la nivelul materiei inerte. Este viaţa care nu poate fi explicată, doar trăită. Este spaţiul larg, necunoscut, nesufocat de concepte, care permite unei dimensiuni subtile să existe. Este tot ceea ce nu am învăţat să numim, acea parte de 96% neaparţinând lumii barionice cu care ne-am familiarizat.

Ceea ce se descarcă din şirul vibraţiilor de ordin inferior tind să nucleeze într-un anumit infra-spaţiu. În acest sens dialectic, s-au conturat păreri cu privire la faptul că ar exista un atractor de energii având vibraţii inferioare în interiorul Terrei, posibil în discontinuităţile sale interne, cum ar fi Konrad şi Mohorovičić.

Când treci de la atenţia dedicată exclusiv lumii barionice (lumea de 4%) la o trăire mai largă, spaţioasă, care tinde spre complet, se naşte o lume de posibilităţi.

Când depăşeşti eticheta conceptuală extrem de limitativă, de dicţionar, ai în faţă o entitate care nu mai este redusă la o trăsătură singulară menită a se aşeza mai bine în superficialitatea minţii, atunci permiţi accesul la o înţelegere/trăire completă.

Familiile de suflete

2011-02-25T12:01:00.000+02:00

Peste tot, pe planetă, cresc flori...

Acum, trăieşti o întâlnire familiară. O familie pe care nu o cunoşteai, decât acum, la prima vedere. Nu se poate să nu o simţi, dacă eşti una dintre aceste flori. E o întâlnire caldă, plină de linişte, preţioasă.

Starea de a fi este însoţită acum de o lumină clară, o bucurie împărtăşită. În prezenţa luminii, întunericul nu mai are putere. Astăzi, în prezenţa liniştii calde, clare, atente, deosebit de profunde, zgomotele se joacă în acest spaţiu, dar nu mai au puterea de a-l ascunde.

Te cuprinde o senzaţie vie, ancorată într-o amintire vagă, o bucurie a unei identităţi regăsite.

Pe cealaltă parte de voal, trăind bucuria pură a regăsirii familiei de Acasă, pe care acum o clipă ai început a o întrezări, se topeşte ţesătura de gânduri despre ceea ce credeai a fi. Se topeşte ecranul prin care îi vedeai pe ceilalţi, atunci când încercai să îi încadrezi în conceptele despre care credeai că sunt ei.

Acum, ai deschis uşa, iar bucuria familiei de Acasă, din prag, te îmbrăţişează, te lasă fără cuvinte.

În sufletul tău, acum, înfloreşte un germene, dincolo de voal.

Înfloreşti uimitor, în mijlocul deşertului de pretutindeni. Eşti deja cu rădăcinile Acasă şi cu hotarele în cer.

Dincolo de voalul pe care l-ai deschis, lumina şi liniştea de Acasă radiază energia care lasă a se întâmpla înflorirea. Cu acest limbaj nou, cu această lipsa de cuvinte, lasă bucuria de Acasă să îţi umple inima.

Acum eşti îmbrăţişat de familie. Familia de Acasă, de acolo de unde îţi sunt rădăcinile. Priveşte-i. Simte lumina, căldura, liniştea lor înfloritoare.

Peste tot, pe planetă, cresc flori...

Dincolo de voal, totul e lumină.

Nu aştepta să facă zgomot, nimeni nu le face publicitate.

Sunt deja aici. Acum, atinge voalul.

[Un alt fragment de proză, experimental, în sensul voalării lumii şi a căutării sensului de Acasă, a adevăratului Acasă şi a sinelui real, îl găsiţi aici]

Disjuncţii

2011-02-12T12:14:00.001+02:00

Poate multe dintre aceste idei ar fi meritat o dezvoltare mai amplă, fiecare într-o postare. Însă, concizia şi efectul alăturării lor imprimă un efect mai puternic. Acela al trezirii conştiinţei.

Ura şi răzbunarea, de multe ori, nu duc la împiedicarea adversarului, ci la blocarea bunului mers al energiilor persoanei care le nutreşte. Ele sunt mai mult un parazit decât o unealtă a personalităţii.

Atunci când suntem judecaţi pe nedrept sau etichetaţi într-un mod care nu reflectă felul nostru de a fi, datorită inconştienţei celui care ne face asta, ne dorim cu adevărat să oprim această agresiune? Alegem să răzbunăm agresiunea, să adâncim şi mai mult conflictul, şi implicit ca agresiunea asupra noastră să crească? De câte ori reuşim să impunem un moment de linişte, o detaşare de legătura negativă creată? De câte ori răspundem calm, cel mult încercând a lua lucrurile în glumă, răspunzând cu bună-cuviinţă, bună-creştere, cel mult cu puţină ironie? Vă amintiţi? – prietenilor uneori le permitem să ne alinte, în glumă, cu unele cuvinte care în alte contexte le considerăm inacceptabile... Ba chiar râdem cu ei! Suntem uşori, transparenţi energiilor, permitem lucrurilor să existe, să curgă, în acele momente nu mai devenim o barieră.

Mintea nu mai este demult o unealtă. Este un mecanism al egoului, al acelei energii parazite sufletului care caută să îşi întărească identitatea prin delimitare, generarea unor conflicte, prin de-valorizarea celorlalţi, prin exagerarea artificială a propriei poziţii. Ar fi mult mai constructiv să redăm minţii funcţionalitatea sa şi nu să îi accentuăm disfuncţionalitatea.

În majoritatea convenţiilor nu vă bazaţi că partenerul le respectă. Bazaţi-vă că le veţi respecta voi. Aţi încheiat acea convenţie pentru că sunteţi dispuşi să o respectaţi.

Uneori, oamenii au de învăţat de la cei care îi considera mai prejos. De exemplu, de la animale. Unele animale au simţuri mai dezvoltate decât oamenii. Atunci, cum putem să le oferim mâncare expirată sau resturi pe care noi le refuzăm? Pe considerentul că ele, animalele, nu au gust şi miros ca şi noi? Le aruncăm pe jos, în noroi, acele resturi... Oare cum ar fi ca noi, oamenii, măcar într-o zi să trăim experienţa acelui animal cu care ne comportăm astfel? Şi mai ales, să şi iubim omul care ne face asta! Cred că pentru mulţi oameni ar fi o experienţa necesară, altfel conştiinţa va dormi în continuare.

Înainte de a ne opri la eticheta din titlu – „disjuncţii” -, să intuim ajutându-ne de ochii conştiinţei. În mod cert, cuvintele de mai sus nu sunt nişte divagări, nişte disjuncţii, decât cel mult prin ideile aparent diferit conţinute. Ele converg către aceeaşi stare, dincolo de reperele exprimate. Devenind conjuncţii.

Cei care nu se pot desprinde

2011-02-04T00:08:00.004+02:00

Simt că oamenii nu pot fi răi în esenţa lor. Probabil, cel mult, pot fi mai mult sau mai puţin conştienţi.

În fond, ce e răul? Reacţia, eticheta mentală faţă de o situaţie nedorită sau o persoană al cărei comportament îl consideri indezirabil (chiar dacă de multe ori poate fi chiar ceva banal, ce nu ar provoca o altă persoană aflată în aceeaşi situaţie).

O situaţie care ne afectează sau o persoană care acţionează accidental, nefericit, mai puţin conştient, pur şi simplu există. De ce trebuie să mergi mai departe şi să cataloghezi mental? Catalogarea declaşează „eul” reactiv. Suferinţa. Negativitatea din noi înşine.

Catalogând ceva sau pe cineva drept „rău” îţi provoci în acel moment o contracţie emoţională. Te scindezi. Contracţia blochează accesul la energia interioară, desface legăturile cu aceasta. Îţi construieşti un duşman din situaţia respectivă şi chiar din întreg cosmosul.

Chiar şi atunci când ne sunt amintite nişte greşeli, în mod impersonal, reacţionăm violent... Ne apărăm... Oare ce apărăm atât de îndârjit? „Adevărul” pe care îl „cunoaştem” dinainte? De ce refuzăm greşelile şi perspectivele diferite arătate şi să le acceptăm? Nu ca adevăr incontestabil, ci măcar ca o altă perspectivă... În fapt, am putea să le acceptăm şi apoi să le corectăm. Sau, dacă sunt doar nişte greşeli doar imaginate, ne putem convinge interlocutorul de perspectiva diferită pe care o vedem. Şi putem face asta fără a jigni, glumind, cu zâmbetul pe buze. O putem face cu cumpătare, cu pauze. Putem oferi spaţiu, putem lăsa să se exprime celalalt. Facem asta? Sau, încă dinainte să termine, nefiind atenţi la ce spune, ne construim deja următoarea replică?

Reacţia! Lupta noastră împotriva acestui „duşman”, intrus care ne ameninţă „egoul superior”! Acordăm mental celuilalt nişte „calităţi” ..., iar ce este mai absurd e că tocmai acele „calităţi” ne sunt familiare (de multe ori ne aparţin!), deşi nu vom recunoaşte niciodată acest fapt...

Micile poveşti, etichete, pe care le construim altora, „celor răi”, participă indirect şi în mod pervers la construirea propriei imagini de sine. Noi „avem dreptate”, iar ceilalţi „greşesc”... Cum ar putea fi altfel!? Falsa poziţie de superioritate, atât de protejată! Egoul are nevoie de duşmani pentru a-şi defini graniţele.

Micile suferinţe provocate de mintea compulsivă, reacţionară, egotică, adâncesc amprenta de delimitare, întreţin conflictele şi dramele provocate. Eul „superior” îşi revendică puterea, în numele unei „dreptăţi” proprii.

Pentru mulţi dintre noi, identitatea egotică ctitorită de minte nu capitulează nici măcar experienţei morţii. La suprafaţă, unii oameni pot arăta un important bagaj de spiritualitate. Dar, acei oameni, în condiţii subiective, reacţionează violent, ne ţinând cont de nici o regulă, etichetând vehement, obsesiv, construindu-l cu îndârjire pe celălalt, „cel rău”, şi apărând cu isterie egoul „rănit”. Nu mai sunt în stare să glumească, nu mai aşteaptă să vadă dacă nu există un sâmbure de adevăr în spusele celuilalt. Celalalt devine duşmanul de care sunt obsedaţi. Parcă posedaţi de diavol, dispar trăsăturile sufleteşti, dispare disponibilitatea la dialog, dispare autocenzura, dispare răbdarea şi bunele maniere...

Dacă interlocutorul, îngrozit de întorsătura situaţiei, îşi cere iertare... se aşterne o tăcere adâncă. O tăcere în care „mândria” celui „rănit” triumfă neîndurătoare. Nu i-o va acorda! În fond, el e cel „lovit”! „Criminalul”! Cum a „îndrăznit”?! Cum mi-a făcut „mie” aşa ceva?! Cum vine acum să îşi ceară iertare?! Crede că asta poate şterge totul?!...

Aşa se încheie povestea despre oameni „superiori”, despre egouri îndârjite, iertări mărturisite şi moarte în inimile neîndurate ale unor „răniţi” care s-au „lepădat” de celălalt, de „rău”... se încheie trist. Pentru cel care o conştientizează, trist dat fiind că nu a reuşit să ajungă la celalalt suflet atunci când îşi cerea iertare. Pentru cel care refuza măcar să încerce să înţeleagă, trist deoarece el rămâne cu suferinţa.

Cei „încrâncenaţi” ajung victime sigure ale unui atac emoţional, ambalându-se la nesfârşit în trăirea acestuia, consumându-se continuu, lipsindu-le detaşarea dată de o bună legătură cu manifestarea divinului.

În momentul morţii, atunci când trebuie să mergem mai departe, unii mai poartă cu sine acel bagaj de încrâncenare, de delimitare, care nu le permite să se dizolve în dimensiunea subtilă rămasă...

În ultimele clipe, atunci când privesc spre cer, nu reuşesc să se desprindă. Nu pentru că nu ar putea. Încă trăiesc profund ancoraţi în material, în proiecţii mentale, în drame construite. Pentru că nu lasă să se întâmple... Sfârşesc urmându-şi „adevărul” construit de mintea care îşi trăieşte ultimele clipe. Iar, liniştea, strălucirea de dincolo de îndârjire, dincolo de neîmpăcare, neiertare, etichetare, conceptualizare... liniştea aceea adoarme. Fiinţa o uită. Uită tocmai ceea ce are mai de preţ. Se va trezi cine ştie când, însă într-un alt vis. Visul formei.

Simboluri către absolut

2010-12-29T13:19:00.006+02:00

Simbolurile sunt o exteriorizare a naturii fiinţelor şi lucrurilor, un codaj sintetizat din detaliile interioare ultime ale realităţii complexe, probabil de origine non-umană, relevate omului în urma anumitor stări de acordaj/rezonanţă cu energia Sursei ultime.

O anumită categorie din lumea simbolurilor o reprezintă simbolurile care conţin în ele o energie de provenienţă superioară, un fel de puncte preferate de circulaţie a energiei din drumul ei germinat din absolut şi curs în lumea formelor. Punctele acestea preferate, din totalitatea regulilor interne al circulaţiei energiilor subtile, energii purtătoare de informaţie, sunt tocmai aceste simboluri relevate omenirii şi gândite ca simboluri spre absolut. Trăirea acestor simboluri duce la determinarea locală a unor acţiuni dorite, dacă ele sunt în acord cu Sursa din care provin.

Cele mai cunoscute simboluri din aceasta categorie sunt: Crucea, Infinitul şi Antahkarana.

Semnul crucii are multiple forme de grafică. Cea mai simplă este suprapunerea a două linii perpendiculare, cu formarea unui punct la intersecţia acestora. Este un fel de transpunere grafică a unui locaţii determinate în timp/spaţiu din care ies linii directoare pe multiple dimensiuni. O reprezentare simplificată, un fel de secţiune plană prin tot ceea ce există, în direcţii multiple opuse aflate în tandem. Adunarea tuturor secţiunilor posibile, în unghiuri de incidenţă, din acelasi punct ar duce la reprezentarea a tot ceea ce există conform informaţiei (conştiinţei) acelui punct dat. Crucea a fost folosită din timpuri îndepăartate, de către popoarele antice ca şi semn reprezentând armonia dintre cer şi pământ, dintre energiile superioare şi cele inferioare. Un alt exemplu – civilizaţia ariană a folosit simbolul crucii ca reprezentare mistică a luminii entităţilor superioare sau a focului sacru (energiei sacre). Odată cu apariţia creştinismului, au existat asocieri ale crucii cu Iisus Hristos şi răstignirea sa, dar şi o analogie a poziţiei de rugăciune cu braţele întinse. Creştinii vor utiliza Crucea ca simbol al victoriei luminii asupra forţelor întunericului, simbol al mântuirii universale.

Infinitul este simbolul care orientează spre suma aspectelor Sursei (înţeleasă ca „lumină curcubeu”). Este mişcarea infinită a energiilor, care împrumută oricărui simbol utilizat după el lumina curcubeului, a conlucrării tuturor energiilor. Mişcarea unei porţi energetice pe conturul simbolului infinitului conduce la purificarea locului respectiv.

Antahkarana este un simbol care reprezintă secţiunea orizontală prin merkaba. Este un simbol al conexiunii spaţiului manifestat de energiile din dimensiunile inferioare cu energia din dimensiunile superioare. Focalizează şi adânceşte energiile superioare, creând ceea ce a fost numit „marea orbită microcosmică”, prin care fluxul de energie captat de fiinţa umană sub forma psihică şi radiantă pătrunde prin creştet şi vitalizează corpul uman, susţinându-i existenţa (se pare că metabolismul fizic susţine doar 15% din activitatea umană, restul de 85% este susţinut de fluxul acestei energii), totul finalizând prin împământarea circuitului, descărcarea energiilor şi crearea unui nou potenţial care va permite circulaţia unei noi cantităţi de energie superioară, într-un flux continuu, mai mult sau mai puţin ordonat. Simpla prezenţă a acestui simbol creşte aportul de lumină, de energie superioară, neutralizând energiile negative acumulate. Este o esenţă a reprezentării fluxului energetic din dimensiuni superioare, prin dimensiunea formală, apoi spre dimensiuni inferioare.

„ARIPI PENTRU ALEXANDRA” 13 decembrie 2010 - ora 17.00

2010-12-12T22:59:00.007+02:00

Spectacol umanitar - Galati

„ARIPI PENTRU ALEXANDRA”

„Vreau sa-mi imbratisez parintii cu amandoua mainile. Ma ajutati? ”

Spectacol realizat in colaborare cu:
- COTIDIANUL „VIATA LIBERA ” Galati
- PREFECTURA GALATI
- INSPECTORATUL SCOLAR JUDETEAN GALATI
- CASA DE CULTURA A SINDICATELOR GALATI
- GRADINITA „PARFUMUL TEILOR” GALATI

Protagonisti ai spectacolului vor fi:
- MARIA CRACIUN- o voce de vis, premiata la Festivalul SAN REMO JUNIOR
- CORUL DE COPII „ALLEGRIA”
- PERECHI DE DANSATORI DIN CADRUL TRUPEI „ACANTA”
- ALEXANDRA SIMA- RECITAL LA PIAN
- TRUPA DE COPII „”ESTRADA COPIILOR”din cadrul CASEI DE CULTURA A SINDICATELOR
- COPIII DE LA GRUPA MARE- GRADINITA „PARFUMUL TEILOR”

SPECTACOLUL VA AVEA LOC LUNI, 13.DECEMBRIE.2010, LA TEATRUL DRAMATIC FANI TARDINI DIN GALATI, ORA 17.00.

Invitatia costa 100 RON.

Relatii suplimentare la telefon: 0755.190.470- MONALISA SIMA sau
la REDACTIA ZIARULUI VIATA LIBERA- DNA ROXANA ARTENE PENCIU.

Povestea Alexandrei

Ingerii sunt in noi, ingerii putem fi noi!
Ingerul din noi e ceea ce privim zilnic si vedem rar, dar cel mai bine poate fi vazut atunci cand nu vrem sa-l aratam, atunci cand intoarcem spatele pentru a sterge o lacrima stinghera sau atunci cand noi nu mai suntem noi ci devenim ingeri, mistuiti in actul creatiei daruind esenta pura din noi, lumii...

Haideti sa fim ingerii pazitori si ajutatori ai Alexandrei!
O suma mica donata de la noi poate fi o mare sansa pentru Alexandra, sansa de a avea din nou o viata frumoasa, de a se putea bucura din nou si juca cu fratiorul ei mic de doar 1an, de a nu-si mai intreba parintii indurerati unde este manuta si de ce acest cosmar nu se termina odata…

Exista multe povesti despre ingeri.

          Ingeri frumosi cu aripi mari, copii frumosi si bucalati cu aripi albe si frumoase in spate. Cei ce o cunosc pe Alexandra-Ecaterina in varsta de 5 ani pot spune despre ea ca este un ingeras parca desprins din poveste, cu glas cristalin si suflet pur, trimis de Dumnezeu printre noi sa ne bucure si sa ne lumineze. Insa soarta i-a pus greu viata la incercare anul acesta in a doua zi de Paste, in data de 05.aprilie.2010. Alexandra se intorcea linistita in masina cu bunicii din vacanta de Paste cand, din cauza unor probleme tehnice, masina a derapat de pe sosea si s-a rasturnat pe un drum spre Brasov. Nimeni nu a patit nimic, mai putin fetita Alexandra-Ecaterina, care dormea linistita alaturi de ingeri in scaunelul ei de copil. In socul rasturnarii, manuta stanga a Alexandrei a fost practic smulsa.
            Numai Dumnezeu a aranjat ca in minutele urmatoare sa apara un medic care sa ii opreasca hemoragia si o ambulanta care a dus-o de urgenta la Spitalul de Pediatrie din Brasov. Dupa ce starea ei a fost stabilizata,Alexandra a fost dusa rapid la Spitalul de Urgenta din Bucuresti insa manuta ei nu a mai putut fi salvata. Astfel,Alexandra a trecut intr-o saptamana prin trei operatii foarte dificile menite sa nu mai piarda sange si sa ii inchida si celelalte plagi.
            Acum starea Alexandrei este buna, ranile fizice se cicatrizeaza, insa cele sufletesti lasate ei, parintilor si bunicilor sunt vizibile in ochii lor tristi. Ochi tristi de socul ce a venit peste ei, insa plini de credinta in Dumnezeu si de speranta ca ajutorul Sau va continua si ca Alexandra va avea o copilarie si o viata frumoasa si normala, ca noi toti.
Proteza de care Alexandra are nevoie este una bionica, foarte dificil de realizat, insa vitala pentru ca dezvoltarea Alexandrei si a coloanei sale vertebrale sa se faca normal, fara urmari fizice mari. Aceasta proteza bionica costa peste 50 000 de Euro si pentru ca fetita este in crestere, aceasta proteza va trebui inlocuita o data la cativa ani.

Cum o putem ajuta pe Alexandra?

Fiecare ocean s-a format din foarte multe picaturi mici de ploaie, asa ca orice suma de bani pe care o veti darui este importanta. Haideti sa investim in zambetul unui inger cate o picatura si cu siguranta toate eforturile noastre vor fi vazute si rasplatite de Iubirea lui Dumnezeu!

Puteti face donatii directe in contul deschis pentru proteza Alexandrei

Titular cont : SIMA ALEXANDRA -ECATERINA
Cont LEI: RO16 BTRL 0180 1201 W067 48XX
Cont EURO: RO88 BTRL 0180 4201 W067 48XX
Cont USD: RO40 BTRL 0180 2201 W067 48XX
Banca Transilvania Sucursala Galati
Cod SWIFT: BTRLRO22GLA

Mediatizand acest caz catre cunoscutii vostri veti ajuta la salvarea Alexandrei. Fiecare donatie conteaza!

Haideti sa ajutam un inger sa aiba o viata normala!

Străinii de astăzi – prietenii de mâine

2010-11-15T19:05:00.001+02:00

Toţi prietenii pe care îi avem astăzi, ne-au fost străini odată şi odată. Nu închide uşa unui străin, când încă nu cunoşti nimic despre el. Există oameni extraordinari, care nu au nici o vină că încă nu îi cunoşti. Dă-le posibilitatea şi oferă-le spaţiu şi timp să se manifeste, şi poate mâine îţi vor fi cei mai buni prieteni. Cu siguranţă, cel puţin unul dintre aceştia îţi va aduce multe bucurii în viaţă.

Probabil nu ai nici un astfel de prieten de nădejde în viaţă. Totuşi, nu te opri să generalizezi că nimeni pe lumea aceasta nu îţi merită prietenia şi că nu mai există oameni extraordinari şi prieteni minunaţi.

Poate ai norocul sa fi rezonat foarte bine cu două sau trei persoane. Iar după ele să tragi linie, pentru a “nu te expune”. Aminteşte-ti că astazi nu aveai acele persoane dacă nu le ofereai posibilitatea să comunice, să se manifeste, să fie astăzi alături de tine. Prietenia e o stare şi nu o anumită persoană/ anumite persoane pe care scrie “rezervat”. Dacă nu o mai oferi, cu aceeaşi disponibilitate, acest fapt îl va simţi instinctiv şi prietenii tăi cei la care ţii aşa de mult, iar fără să vrei, subconştient chiar, începi să îi îndepărtezi, va veni o zi şi te intrebi ce s-a schimbat în relatia voastră foarte bună, cum se face că v-aţi îndepărtat aşa de mult...

Aminteşte-ţi cine e cea mai importantă persoană din viaţa ta? Partenerul de viaţă? Nu ţi-a fost niciodată rudă, înainte, şi l-ai întâlnit în viaţă, într-un anumit moment, înainte fiind probabil o persoană străină. Aminteşte-ţi de oamenii cu care rezonezi cel mai bine. Uneori sunt chiar acei foşti străini, astăzi probabil cele mai apropiate persoane.

De ce uneori prietenii îţi sunt chiar mai apropiaţi decât rudele de sânge? Prietenii ţi-i poţi alege, în funcţie de modul de rezonare, iar rudele îţi sunt date. Între prieteni nu mai contează vârsta, naţionalitatea, rasa, religia, sexul, nici chiar domeniul de activitate.

Ţi-e frică că te vor dezamăgi? Oare chiar nici o rudă nu te-a dezamăgit până acum? Oare nici un prieten dintre cei mai vechi, nu te-a dezamăgit, chiar nici unul dintre ei? Şi ce s-a întamplat? Ai pierdut poate o persoană şi ai câştigat alta extraordinară. Vrei doar să pierzi şi să nu laşi şansa lucrurilor noi şi frumoase să intre în viaţa ta? Poţi opri curgerea unui râu, creând un baraj. Dar nu îl poti opri să izvorască la fel ca şi până atunci! Nu ai cum. Şi dacă vrei să opreşti cursul lucrurilor, şi dacă te impotriveşti, viaţa şi viitorul tot va izvorî, la fel, şi va veni spre tine.

Ti-e frică de posibilitatea că fiind prea mulţi, nu îţi poti împărţi energiile cu toţi dintre ei? Tu ziceai mai devreme, în sinea ta, că lumea e egoistă, îşi urmăreşte propriile interese, şi nu mai are timp de relaţii autentice, de a oferi timp, spaţiu şi bucurii celor din jur. Chiar crezi că vei găsi mii, zeci de mii de persoane altfel? Că de maine vei avea brusc mii şi mii de prieteni adevăraţi? Ti-e frică de ideea că vor fi aşa de mulţi încât nu îţi va mai rămâne timp deloc pentru tine? Te rog frumos, trimite-i la mine. Eu voi fi bucuros să găsesc aşa ceva. Şi mai mult – prietenii adevăraţi înţeleg prin ce treci şi nu îţi vor reproşa că nu le dai lor, unuia, toată energia, când sensul e tocmai depăşirea acelui egoism personal şi deschiderea unei relaţii inter-personale.

Lumea "de dinainte"

2010-10-19T21:08:00.002+03:00

Dăm pagina. Trecem la cuvântul următor. Ezităm. Înainte ni se deschide o perspectivă de care nu eram conştienţi. Multe dintre sufletele care ne sunt astăzi aproape au fost lângă noi, în alte momente, înainte să ne naştem.

Cum a fost înainte? Acel Bardo, acea lume a pre-existenţei, unde sufletele îşi aleg destinul care urmează să îl împlinească, în ceva cu totul străin, închis, urmând să piardă tot ceea ce ştiau... Fie o alta lume, materială sau nu, cu întrupări ale conştiintei într-un anume fel...

Cum e dincolo? Dincolo de dramatismul transformării conştiintei şi a curgerii ei în ceva cu totul necunoscut...

Cert e că unele suflete le simţim atât de familiare şi ne vin aparent inexplicabil în calea noastra. Uneori într-un mod brusc, puternic, copleşitor, umplându-ne sufletul.

Uneori, cei cu care nu ai rezonat îţi devin prieteni. Universul intreg insistă parcă în a metaboliza durerea înţeleasă.

La graniţă, topindu-mă dincolo, am înţeles: urmează să mor aici, să mă nasc într-o altă lume străină.

Fulgurant, cazând dincolo, tresar – senzaţia unui deja-vu, a unei intuiri, a unei repetări de experienţă, însă la un alt nivel, altundeva.

Negru necunoscut. Imens.

Tensiunea momentului mă face să îmi uit amintirile.

Am ieşit dincoace. Am învăţat să scriu cum scrieţi voi. Am învăţat să vorbesc. Să simt. Să îmi însoţesc corpul limitat.

Întorc crugul cerului. Diferenţele se topesc în limita condiţiei. Mâine, ne aşteaptă acelaşi moment de singurătate. Împreună şi totuşi, nu deodată. Ne vom învăţa alfabetul propriu, vom păsi dincolo de uşă. Nu ştim unde, nu ştim dacă nu ne vom pierde, şi gândul acesta ne înspăimântă.

Ne încrâncenăm în identitatea ataşată, în fragmentele de experienţă, în condiţiile personale ale celor care ne-au însoţit o parte din drum. Ne e frică de faptul că nu le putem repeta, reîntregi... Ne e frica nouă mai ales, creştinilor... În timp ce gura noastră rosteşte Crezul şi vorba vieţii fără de moarte, dinăuntru suntem goi. Singuri cu frica şi îndoielile. Ne cramponăm că nu avem o punte, dar uităm să creăm noi una. Acolo unde se sfârşeşte alfabetul ne simţim neputincioşi. Nu ne-a spus nimeni că va trebui să învăţăm unul nou. Societatea, din pacate, ne-a învăţat să repetăm. Să creăm, mai deloc. Toţi cei care au creat ceva ce nu se potriveau tiparelor au fost priviţi ca nebuni sau eretici. Puşi la zid. În fond, ce contează, fiţi împăcaţi, fiecare cu tiparele voastre. Fiţi împăcaţi şi voi, cei care aţi mers mai departe. Nimeni nu vă va lua nimic din ce aţi râvnit. Unii tiparele. Alţii transformarea.

Tac. Uneori tăcerea spune totul.

Cunoaşterea înfloreşte în noi, oamenii

2010-10-19T19:20:00.001+03:00

Din ciclul „Stiinta unei neştiinţe”

(dialoguri neobişnuite între oameni obişnuiţi)

Moto: Eu nu caut să dau un răspuns, să creez un nou sistem filosofic. Eu caut să vă asigur că avem aceleaşi întrebări, să creez solidaritate. Iar dacă din această ţesătură simplă de întrebări nerostite se va naşte o atingere a unui răspuns, acela va fi unul pentru toate întrebările. Simplitatea oamenilor gândeşte fără cenzură. Cei foarte ancoraţi în concepte preluate ajung să vadă lumea printr-un filtru, cu siguranţă acea lume nu va fi autentică. Mereu vor fi oameni sus-puşi care îşi vor da cu părerea alterată de acel filtru nenorocit! Deşi au în buzunar vederea limpede, primară, nealterată de edificii exterioare.

- Nu cunosc suficientă medicină, nu cunosc suficientă fizică, astronomie... nu cunosc aproape deloc religie, nici măcar pe cea ortodoxă.

- Nu-i nimic. Totuşi, nu îţi lipseşte nimic. Există o cunoaştere mai amplă şi instantanee. Trebuie doar atinsă. Există o cunoaştere lăuntrică, legată de toate lucrurile prin transfer instant. Tangent avem acces la ea, cum au avut inventatorii, vizionarii, scriitorii (nu făcătorii de literatură), oamenii inspiraţi. Am învăţat un alfabet, însă ne-am poticnit la următorul pentru că nu avem profesori, modele. Dar poate aşa e facută lumea ca urmatorul alfabet să îl creăm, să îl trăim singuri, prin noi inşine. Ca dincolo de anumite limite nu mai există un alfabet comun şi nu ne mai poate duce nimeni de mână.

- Poate, ai pus punctul pe "I", poate, dar nimic sigur, e o nebuloasă.

- Când va fi sigur, siguranţa o voi vedea numai „eu” acela care deja am reuşit să ating alfabetul meu. Pentru toţi ceilalţi vor fi simple necunoscute, până când toţi îşi vor descoperi propriul mers.

- Şi? Descopăr propriul mers... Pot schimba ceva? Finalul e acelaşi.

- Nici nu îţi ştii propriul mers, dar ai pretenţia să ştii care e finalul, sau că e acelaşi? Ca şi copiii nerăbdători!

- Îl pierd pe cel drag, mă pierde cel care ţine la mine... suferinţa peste care nimic nu te ajută să treci.

- Aici nu aş avea cum să îţi zic. Dar cine a zis că te pierde? Te pierde doar dacă pierzi comunicarea. Dacă nu înveţi acel alfabet care te scapă schimbării.

- Şi nu aşa se va întâmpla? Fratele meu mort a mai comunicat cu mine? Nu!

- Ştii - am o vorba. Când eşti tulburat nu poţi să stai deoparte şi să vezi ieşirea. Soluţia este orice altceva decât ceea ce eşti acum, decât tulburarea. Acolo trebuie căutat. Tu nu ştii citi destul şi el nu ştie vorbi destul.

- Suntem un mic nimic într-un mare nesfârşit.

- Un nimic făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Şi asta deja ne schimbă condiţia. Avem în noi înlăuntru ceva ce tulbură toate minţile umane, ceva legat de Dumnezeu, de harul sfânt, în fiecare dintre noi, doar că doarme. Până când? Noi decidem! Unele fiinţe umane au înţeles şi au reuşit să mai facă un pas. De acolo nu mai reuşim să gândim unde au ajuns. Zamolxe a fost viu, există mărturii istorice. Zaratrustra a fost viu. Buddha a fost viu. Au fost lucruri cu adevărat altfel, care au uimit lumea. Şi da, au fost oameni.

- Şi a folosit la ce? Nu mai sunt, au fost, dar nu mai sunt. Au lăsat ceva în urmă - idei, dar ei nu mai sunt decât ca idee.

- Iisus a fost fiul omului. Toţi aceia de care am vorbit mai sus sunt şi acum. Nu mai sunt aici, în lumea aceasta materială, dar sunt. Noi nu reuşim să topim graniţa, să îi simţim. Acest fapt nu e din vina lor. Ca să ajungi undeva, trebuie să depui un efort? E de ajuns să zici eu vreau pe munte, dar nu faci paşi să îl urci?

Eu, omul, citesc în mine, nu în cărţi!

2010-10-19T18:15:00.001+03:00

Din ciclul „Stiinta unei neştiinţe”

(dialoguri neobişnuite între oameni obişnuiţi)

- Zi-mi cum se poate ca preoţii care au ''carte'' să creadă în Biblie? Nu înseamna că ei nu cred ce spun, pentru că e vorba de interpretarea acelei cărţi care de fapt a fost scrisă împotriva haosului.

- Vezi, înseamnă că şi oamenii cu carte cred în Biblie, contrar celor zise de tine mai devreme. Undeva ştiinţa şi religia se întrepătrund şi au fost scindate de cineva... Noi nu putem judeca asta. Nu cred că a avut un scop în sine şi nu oamenii au plănuit să o scrie.

- Ba da!

- Îţi ascult ipoteza...

- Pai indiferent - Biblia înseamnă ordine. Adică „de ce vă mai întrebaţi voi, măi?!”

- Nu, Biblia înseamnă învăţătură transmisă. Cuvânt viu. Ca şi alte carţi sfinte.

- Nu. Aia e ''mioriţa''. Biblia înseamnă potolirea mulţimii.

- Ce te face să crezi asta?

- Pai e simplu. Nu am citit scoarţă-n scoarţă, dar... te intrebi... cum ai aparut, iată - Adam şi Eva. Credibil. Pentru că sunt oameni.

- Cine a zis că sunt oameni... sau neapărat cu formă umană?

- Pentru că sunt facuţi de Dumnezeu. Deci sunt şi sfinti. Deci nu sunt de contestat. Sunt de luat ca atare.

- Şi noi avem în noi un fragment, o atingere de Dumnezeu. Suntem ca un medicament homeopat, foarte diluat după substanţa iniţială. Avem sansa să evoluăm.

- În toata Biblia scrie să te ''TEMI'', căci asta ne ţine în frâu... Ok, sfaturi bune multe, de genul „măi ăştia, aveţi grija, nu minţiţi, nu înşelaţi, nu furaţi...Cei care au făcut-o cunosc ''omul''. Deci fără doar şi poate e o carte de sprijin, foarte bine făcută, pentru ca tu să nu te întrebi, să ai în ce să crezi şi să stai cuminte, că dacă nu - ţi le iei! Ceea ce e perfect adevărat.

- Cine crezi că a introdus acele pasaje, căci simt că vrei să mai adaugi ceva, mă refer la pasajele cu teama?

- Păi, cum cine? Ăştia care conduc lumea, dar nu neapărat ăştia răi. Căci Biblia nu e rea. Nişte minţi luminate, care văzând oamenii aia mulţi şi sălbatici, au decis să îi liniştească. Iar omului ca să îi fie bine ce trebuie să aibă? Speranţă... încredere, ca sn stea liniştit.

- Iar ei, aceia superiori, care i-au liniştit, ei înăuntrul lor ce credeau?

- Ei ştiau şi ne-au şi spus... doar că trebuie citit printre rânduri şi suntem prea ocupaţi. Aşa, uite - explică-mi ceva – canibalismul. Ăia nu sunt oameni? Ăia nu au suflet? Sau aveau..., că nu ştiu dacă mai există canibali. Explică mizeria umană. Poţi?

- Există probabil şi astăzi canibali, izolat, prin Patagonia şi Papua Noua Guinee. Poate ei nu vedeau lucrurile astfel. Nu aveau altceva ce mânca. Aveau o alte cultură. De ce să îi blamăm? Intre ei nu se mâncau. Doar ce nu cunoşteau.

- Pai da, dar atunci ce suntem? Pe ăia nu îi vedea Dumnezeu?

- Toţi suntem canibali într-un fel sau altul, toţi distrugem ceea ce nu cunoaştem Cu ce suntem noi mai buni?

- Deci putem vorbi ore, zile, ani, tot nu o să ştim nimic. Uite, tu spui ceva, orice, de ce te-aş crede? E doar părerea ta. Iarăşi, ajungem la veşnica suspiciune... masa asta există, scaunul ăsta există pentru că îl văd. Apoi restul, sincer, habar nu am. Pot să presupun. Pot să cred ce imi convine, dar nu pot ''afirma'', căci nu am văzut, iar ce am simţit ... hmm!, de câte ori nu am simţit lucruri care nu sunt de fapt. Iată, sectele religioase, chiar şi cele care nu sunt rău intenţionate cum câştigă adepţi: simplu!dă-i omului ce nu are – răspunsuri, încredere, speranţă.

Eu, omul, nu îmi gândesc condiţia, o trăiesc!

2010-10-18T21:04:00.004+03:00

Din ciclul „Stiinta unei neştiinţe”

(dialoguri neobişnuite între oameni obişnuiţi)

- Mă duci pe piste noi, singură, eu doar acordez. [...]

- Haos!

- Haos? De ce haos? Pentru că nu ştim ce e, nu înseamnă că nu e altceva.

- Uite, nici un om cu carte nu poate crede în Biblie, aşa cum e ea... [...]

- Cum ai reuşit să ajungi la concluzia aceasta?

- [...] Dar nici nu poţi să crezi că eşti un amestec de oxigen cu azot şi că mori brusc, de tot, că nu-ţi convine. Deci – frica; apoi te agăţi că există Dumnezeu ca să nu fii terorizat de moarte... Eu cred că există...

- Asta de unde o ştii?

- Ce anume să ştiu?

- Din ce cauză crezi că există?

- Pentru că oricât haos ar fi, tot suntem cât de cât ok, nu dăm cu bombe pe aici,etc. Asta la nivel mondial. La nivel de eu cutărescu, pentru că simt că este alături de mine.

- Dar, de ce nu dai cu bombe, din cauză că simţi că e alături de tine? Sau din cauză că te poate pedepsi? Sau de ce nu dai?

- Eu una nu sunt violentă... restul lumii - de frică sau de nepăsare.

- Esti sigură că nu eşti violentă? Nu urlii uneori la cei din jur? Nu te saturi uneori şi nu îţi mai pasă?

- Ba da, dar nu aş face rău intenţionat. Ba, mă satur.

- Cineva afirma că natura fiinţei umane e coruptă, eşti de acord cu ce zicea? Sau poate totuşi omul din suflet nu ar face rău nimănui?

- Pai din suflet... dar violatorii, călăii, bătăusii - sufletul lor?

- Deci consideri că sunt două tipuri de oameni? Ce anume îi deosebeşte pe unii de ceilalţi?

- Educaţia, si nu mă refer la şcoală. Mediul.

- Bine, dar cine e mediul ăsta? Tot noi?

- Nu. în primul rând mediul efectiv. Uite, nu ţi se pare că sunt mai violenţi oamenii care trăiesc în medii fără vegetaţie. Uite talibanii aceia... Apoi familia... sau lipsa ei.

- Iarăşi determinism geografic?

- Adică? Nu ştiam asta. Îmi veni aşa.

- Despre asta se discuta şi acum câteva sute de ani. Apoi s-a trecut la alte premise, alte idei. Până la urmă, pe unde suntem? Care e indicatorul?

- Nord-nord-vest...

- Ştii că toţi avem acces la conştiinţa mai largă a omenirii, la cea comună... Nu te mira! De acolo probabil îţi vin... Există probabil o suprasferă de conştiinţă, pe care o putem perturba ca indivizi, sau o putem reconstrui.

- Suntem acolo de unde am plecat. Căci acesta e universul, de fapt pământul. Ştii care e expresia care mă enervează la culme în acest moment, dar care e foarte adevărată - ''progres, apogeu, regres'' ...

- La nivel fizic da, inclusiv la nivel de echilibru energetic, de sănătate, aşa e. Cred că e o supralege.

Mie, omul, încă mi-e frică!

2010-10-15T22:11:00.005+03:00

Din ciclul „Stiinta unei neştiinţe”

(dialoguri neobişnuite între oameni obişnuiţi)

- Universul imens se deschide larg în faţa noastră, dar din păcate noi stăm cu urechile strânse înaintea sa...

- Explică-mi rostul - ce folos să poţi face atâtea, să poţi sa fii altfel, dacă nu te lasă, dacă îţi încătuşează spiritul, dacă te baga în corpul asta?

- Nu îţi încătuşează nimic!

- Şi atunci cum te purifici?

- Trupul te ajută să te desăvârşeşti spiritual, nu e duşmanul tău, cum greşit s-a vehiculat în majoritatea religiilor lumii.

- Pai eu cred că mai rău te bagi!

- Câtă vreme îţi vezi trupul ca unealtă, ca parte din întreg, şi nu ca şi entitate în sine, te ajută…

- Auzi, unealta mea atârnă cam greu… E cam defectă. [Mă refer la corp...] Ţi-am zis că am visat că fac accident şi iată! Apoi, că l-am visat pe tata şi iată!...

- Repari cumva unealta… Nu eşti singură. Meştereşti mai departe…

- Ştiu că nu sunt o halcă de carne, doar că nu înteleg ''uitarea''… Ce folos?! O viaţă cauţi adevărul şi nu-l cunoşti niciodată.

- Ştii ceva? Atâta vreme cât adevarul nu o să îl găseşti vreodată! Atâta vreme cât îl -trăieşti deja, cât îl metabolizezi, îl ai deja. Ce e viaţa? Caută şi zi-mi ce e? Dar nu ne cramponăm să o căutam, o trăim, o metabolizăm, e una cu noi.

- Nu, nu e aşa. Orice om vrea să ştie - există Dumnezeu? Da? Cum arată? Când mori ce se intampla? Etc. Nu afli, cât eşti în viaţă.

- Normal. Nici înainte să te naşti... cunoşti o altă experienţă, nu ştii înainte de a te naşte cum e să te naşti, să trăieşti într-o altă lume. Atunci mori dintr-o lume şi intri în alta. Crezi că în acea postură nu eşti stresat în ultimul hal şi cu o mie de necunoscute? Crezi că atunci nu eşti conştient, nu te temi că o să uiţi poate tot ceea ce ştii? Şi că o să te trezeşti gol într-un alt continuum... Singur şi gol! La nişte parinţi. Unde e mai înspăimântător?

- Bun! De acord. Dar cine nu vrea să fie conştient de amândouă dimensiunile în acelaşi timp?

- În loc să trăim continuitatea, ne stresăm şi pierdem şi mai mult ce avem... Să nu te cramponezi în atatea framântări, căci nu se poate deodată totul. Trebuie să evoluezi, să ajungi acolo, nu merge totul aşa de-a gata. E ca la o lecţie, eşti în faţa profesorului, şi nu îţi dă notă pe ceea ce nu ai spus. Trebuie să faci ceva , ca să existe continuitate, ori altfel o să te pierzi de tot. Suntem la limita, într-o stiinţă care nu e stiinţă, undeva unde nu ne poate spune nimeni cum e.

- Păi şi atunci ce facem? O luăm de bună, bâjbâim că am ştii ceva...? Dar dacă ceea ce ştim noi nu e aşa?

- Nu ştim nimic, decât vrem să ştim. Îmi place că gândeşti şi refuzi ce ţi se toarnă, pentru că nu te poţi baza că acela care iţi dă indicaţii este de bună credinţă, sau că indicaţiile sunt de la sursa citată. Asta e calea, ai găsit singură răspunsul.

- Dacă, până la urmă, e chiar vorba despre rai şi iad? La propriu!

- It will be too later, aligator!

- Cu cazane…

- Too later! O să răbdăm cazanele. Ce vrei să facem? Vom afla mult prea tarziu, după ce am tot presupus o viaţă că poate nu e aşa.

- Păi, şi atunci? Carpe diem şi ce-o fi o fi?

- Nu aş zice că e chiar cea mai bună idee - că trăieşti 1% carpe diem, şi 99% auch diem!

- Păi, vezi… nu furăm de frică. Dar dacă nu ar fi frică, nu am fi toţi altfel? Multe lucruri nu le facem de frică. Dacă nu e frică de lege, e frică de Dumnezeu.

- Păi nu e vorba de frică. Nu cred că mai e nimeni doar din frică aşa cum e. Frica mai mult ne blochează decât ar duce la ceva autentic. Dacă nu facem ceva doar din frică e ca şi cum am fi făcut deja cu gândul. Tot la cazane mergi. Doar că aluneci mai încet – mare consolare! Dar, ştii tu? Există o scăpare undeva, ciudată, şi atunci se dau toţi de ceasul morţii să găsească ieşirea din labirint... toţi filosofii, toţi căutatorii spirituali...

- Şi, unde e?

- Poate unii au găsit-o, că reţeta nu e universală.

- Pe google? Şi nu au spus-o... pentru că?

- Nu o mai căuta unde o caută toţi, că vezi că aceia toţi nu au găsit-o. Eu ştiu ceea ce nu e, nu ceea ce e. Păi ştii ceva? Prin natura umană, dacă nu văd şi nu simt poate e doar în mintea mea. Fiind atâtea versiuni, e greu de ales: e Biblia, sunt extratereştrii, e teoria evoluţiei ...

- Cu ceea ce ţi se pare comun probabil nu ajungi nicăieri. Nu ţi se pare că ar cam trebui să depaşeşti versiunile şi să experiementezi la propriu?

- Pai comună e frica.

- Ok, dă-o deoparte, vezi ce găseşti dincolo.

Pasul următor

2010-10-04T09:30:00.001+03:00

Sunt vise în care există un anumit amestec de persoane în diverse ipostaze, unele persoane pe care le recunoşti deja şi alte persoane care vor veni în viaţa ta mai târziu, de care nu eşti conştient, nu le acorzi o mare importanţă pe moment, le uiţi trăsăturile la revenirea în starea conştientă.

Mintea organică nu posedă încă o anumită disciplină, putere, interactivitate conştientă, atunci când se află pe frecvenţe joase, la nivele infra-conştiente.

În timp, dacă am reuşi să facem posibilă conştient o interactivitate pe nivele diferite de starea de conştiinţă normală, întrupată, diferite de frecvenţa cotidiană a creierului, vom avea răspunsul la multe întrebări care ne frământă astăzi şi vom avea contacte cu experienţe infra- şi supra-conştiente, înţelegând o parte mai largă din codajele şi mecanismele acestei realităţi insondabile ce se deschide imens în faţa noastră. Este următorul pas.

„Maşinăria” organică umană trebuie pregătită, disciplinată, purificată cumva, înainte ca un nou metabolism să se transmită în om şi să trezească noi capacităţi. Pe lângă sânge şi limfă, cei doi vectori purtători de informaţie la nivelul întregului organism, există o anumită radiaţie difuză, asemănătoare cumva unui câmp electromagnetic subtil, dar de o altă natură, în mare parte încă staţionară şi având un câmp limitat, încă prea puţin ordonată în tot corpul, parte integrantă a vieţii, prezentă în fiecare organism viu. Dar încă nici un organism nu a fost atât de pregătit, de perfecţionat într-atât ca şi fiinţa umană. Este un pas pe care parcă îl aşteaptă întregul cosmos amorţit într-un vis lung al timpului.

Un nou gen literar

2010-09-20T17:23:00.003+03:00

Născută dintr-o idee lansată în cadrul celei de-a şasea întâlnire a bloggerilor din Comunitatea Urbană Arieş, idee primită cu entuziasm de participanţi, noua operă literară realizată prin efortul comun al şase dintre autorii blogului comun al C.U.A., sub coordonarea unui al şaptelea stă sub semnului unei originalităţi aparte, care cred că va stârni imaginaţia multor cititori.

În primul rând e vorba despre un fragment cu autori multipli, neclasificabil unui anumit gen literar cunoscut. Mai mult – e vorba de autori a câte un paragraf, într-o ordine necunoscută de autorii inşişi, decât de coordonatorul neutru, în momentul realizării sale, fiecare paragraf fiind reluat de un alt autor, la rândul său.

Am numit-o iniţial „leapşă literară”, datorită caracterului ei transmisibil de la un autor la altul, însă nu se rezumă doar la atât – fiecare contribuţie e continuată în manieră proprie de un alt autor, dar în ciuda diversităţii de stiluri, fragmentul în sine are o intrigă anume şi un fir unitar, deşi la prima vedere par separate paragrafele în sine, luate singular. Autorii înşişi cunoaşteau doar un fragment din operă, cel scris de predecesorii săi (fără a le cunoaşte în acel timp identitatea), încât au existat premisele cernerii acelui ceva comun, acea idee difuză unitară prezentă în noosfera subconştientă comună celor implicaţi.

Vă las în compania fragmentului, iar mai jos, aveţi citată şi o mică încercare de recenzie a operei.

Sub cerul Hărcanei

Dincolo de salcâmii firavi de pe deal, liniştea Hărcanei te pătrundea până în adâncul sufletului. Brusc, din porumbiştea dinspre Lut, un zgomot înfundat răzbi până la Ionuţ, care stătea rezemat de prispa casei. Un zgomot sacadat, de cazarmă... „Poate vine tata! Sunt românii?!” În secunda următoare îngheţă de spaimă. Un soldat pârjolit de soare, în uniformă verde, cu o carabină, năvăli de dincolo de biserica de lemn...

Fugea mâncând pământul, disperarea lui aflându-se-n contradicţie cu nepăsarea lui Ionuţ. El sta şi cugeta . . . sau numai sta. Răcanul urla ca din gură de şarpe că vin cotropitorii, că a sosit Vremea de Apoi, dar Ionuţ era prea ocupat să inventeze bancuri sau situaţii amuzante în contextul dat, aşa că-l luă pe Bubico lângă dânsul, îi azvârli o bucată de brânză, apoi se milostivi şi cu puţină apă, la fel ca Moromete, că de . . .

Trebuia să arate Ionuţ că e om bun si cumsecade. Văzându-l cu stomacul plin, Ionuţ începu apoi interogatoriul, dar fără niciun rezultat, ba mai mult, s-a enervat la culme când a auzit din gura soldatului că dădea vina pe oameni pentru ce văzuse el, că păsări metalice aruncau oameni ce aveau în spate penele bestiei, că din apă ieşeau cei mai mari peşti care umblau pe uscat, iar în acel moment, Ionuţ îl opreşte şi...

Îi întinde o sticlă cu apă, ca amărâtul de soldat să îi revină cât de cât după toate cele întâmplate. Pe urmă îl învită înăuntrul casei și îi dete un colț mare de pâine și un blid plin de zamă, că săracul soldat era rupt de foame. După ce mâncase bine și se săturase, soldatul o lua iară la drum, pentru că trebuie să ajungă la cazarmă, să își anunțe sefi de cele întâmplate. Dar soldatul mai avea multe de îndurat până ce...

ducea misiunea de iscoada la capăt. Lumea fierbea, pe picior de razboi, iar informaţiile culese cu trudă erau cruciale. Aflase ADEVĂRUL: cotropitorii nu erau alţii decât sătenii care, urmând hotarârea luată de Sfatului Bătrânilor, s-au împărţit în două cete mari. Unii încărcau caruţe cu fân, să duca de mancare păsării de fier, alţii cu furci şi topoare scotoceau peste tot să-i găseasca cuibul, să-i distruga ouăle, să nu mai facă pui, altfel....

.... m-am trezit, dându-mi seama că nu a fost altceva decât un vis, frumos sau urât, însă cu siguranţă unul care m-a dus în trecut, retrăind puţin atmosfera din vremurile de război. Şi asta m-a pus pe gânduri ... mă gândesc acum cât de puţin apreciem noi ceea ce avem, oamenii de langa noi, familie şi prietenii, un oraş care ne oferă atâtea frumuseţi naturale sau satele din împrejurimi care ne furnizează atâtea roade ale pământului.

Oare când ne vom trezi??? Când vom face asta, cu siguranţă vom fi mai fericiţi.

Sursa: Cu Pluta pe Aries

Cred ca e printre unicele sau rarele fragmente de proza scrise vreodată de mai mulţi autori.

Nu sunt un bun critic de opere literare, însă o să schiţez un mic rezumat, aşa cum văd eu această operă prin ochii unui critic mai puţin avizat.

Titlul şi începutul fragmentului trădeaza suspans şi aminteşte întrucâtva de momentul 24 septembrie 1944, promiţând a fi o opera cu revocare istorică, scrisă cu mijloace moderne. Acest prim paragraf e grav, alert şi cronicăresc, ca şi cum cineva ar re-memora acele evenimente.

Continuarea e mult mai derizorie, descumpănind la prima vedere cititorul, însă o să vedeţi că există o logică în tot acest absurd aparent. Acest al doilea paragraf e întruchiparea post-structuralismului atât de bine ataşat timpului în care trăim. E ca şi ironia unui vis, atunci cand eşti în vis, eşti conştient parţial că visezi, dar tot se întâmplă lucruri uluitoare, şi parcă te freci la ochi, tulburat, neconvins că e doar vis sau crunta/ironica realitate.

Al treilea paragraf e aşternut la timpul trecut, în contrast cu cel anterior. Ca şi cum am derula timpul, şi am trăi în nişte capsule succesive, însa a căror ordine a fost modificată în mod ciudat de o intervenţie. Subliniază în mod subconştient procesarea unei trăiri îndepărtate, în creierul uman, sau evoca întrucâtva acea stare specială când ne aflăm în veghe, între vis si trezire, creierul deja conştient emite o anumită interactivitate visului, îi controlează ultimele secvenţe, iar treptat-treptat pierde frecvenţa subtilă, care se amplifică şi devine trăire cotidiană.

Paragraful al patrulea este asemenea relatării unui localnic ardelean, a unui personaj narator din umbră, evocator, care aşterne febril în faţa auditoriului mărturia sa...

Firul evenimentelor ia o întorsătură neaşteptată, odată cu cel de-al cincilea paragraf, cu un limbaj uşor desprins dintr-o lume iniţiatică, fantastică, care scapă ochiului şi minţii cotidiene, când micul univers al Hărcanei ia parcă o amploare globală şi de acum e destinul întregii omeniri, care trece prin nişte încercari pe care încă nu le poate înţelege, pline de ambiguitate şi mister.

Al şaselea paragraf vine să contureze legătura ciudată dintre celelalte, de neînţeles până acum. Visul trăirii acesteia, parcă îndepartată, parcă nu ar fi a noastră, dar vie, angoasantă chiar - apreciem atât de puţin ceea ce avem împrejur, şi suntem mereu scindaţi de lume, fapt care a condus la coşmaruri şi orori, atât împrejurul nostru imediat, cât şi la scara mai largă - în cadrul unor comunităţi, cât şi la scară planetară.

Întrebarea retorică de la final este pe buzele noastre a tuturor. Poate nici măcar nu este scrisă. E doar un vis. Unul din care ar fi frumos să ne trezim cu învăţăminte.
Înca odată remarc un caracter palimpsestic al lucrării de faţă, e asemenea unor pergamente suprapuse, prin care se pot citi în ansamblu nişte coduri iniţiatice parcă. Fiecare cod scris de altcineva, într-un alt moment de inspiratie, dar ceea ce leagă - inspiraţia e parcă una singură, aceea ce converge către acea stare căutata mereu în coduri şi încercări-limită - absolutul tangibil, apropiat, întrezărit.

Avem în faţă o operă care nu e nici proza cu care suntem obişnuiţi, nici piesă de teatru (deşi retorica din final s-ar potrivi), ci un joc de pergament suprapus, o trăire multiplă, însă comună.

Totul exprimă cumva starea aceasta inefabilă a ceea ce suntem, însa nu putem exprima în cuvinte - starea aceea de fuziune a unor identităţi diferite însa cu energii unitare, cu alăturari de coduri şi experienţe, pentru că - nu-i aşa? - noi, fiecare fiinţă din univers, suntem legaţi cu fire invizibile, şi avem undeva evoluţii care se intersectează, complementare sau asociate...

Începuturi iniţiatice

2010-08-20T20:20:00.002+03:00

Voi începe prin a reaminti faptul că nu există o reţetă universală în călătoria descoperirii lumii şi energiei interioare, prezentă în toate fiinţele şi radiind ca o pânză universală în toate lucrurile ştiute şi neştiute ale lumilor. Nu vă atasaţi de cuvinte, de sensul strict al lor, ele sunt doar jaloane – „interior” aici înseamnă mai degraba prezenţă universală, comună făpturilor, energie cu o stare de agregare mult mai amplă ce cuprinde toate celelalte stări de agregare plus ceva ce încă nu reuşim să definim, doar să intuim tangenţial.

Încep prin a desena stângaci fragmente din experienţa mea, acordate cumva într-un trend pe care îl intuiam din copilărie, însă nu bănuiam amploarea şi urmările care aveau să vină, aşa cum nici acum nu sunt conştient decât de o mică parte din realitatea uriaşă ce se deschide în faţa paşilor mei.

După lecturarea a numeroase articole şi scrieri despre ezoterism, acumulate încet încet de la vârsta de cinci ani şi până în jurul vârstei de doisprezece ani (am avut marele privilegiu de a deprinde repede literele şi gustul unor scrieri mai ciudate pentru alte persoane de vârsta mea), am reuşit să adun o brumă de cunoştinţe care mi-au fascinat imaginaţia şi cu care am reuşit să îmi explic unele lucruri care se întâmplau în jurul meu. În plus de asta, doream să acced la o treaptă mai elevată, dincolo de teoriile şi poveştile simple.

S-a întâmplat ceva! Într-o seara, după ce am reuşit să intru într-un amestec de stare de veghe cu stare de frecvenţă ciudată a creierului. Eram ca într-un vis, dar parcă profund conştient, aşternând peste ani mai apoi acele amprente adânci, deosebit de detaliate şi reale, de care parcă nu era capabilă a le experimenta nici o fiinţă omenească în condiţia sa formală obişnuită. Am simţit o experienţă a unei scăderi puternice a temperaturii corpului, încete, treptate ... Apoi, dintr-o dată am fost martorul experienţei stranii de trăire a unor stări într-o altă formă dimensională, diferită de corpul meu – o formă ciudată, dar familiară, simţeam că era a mea, şi eram obişnuit ca fiind eu, însă nu era o formă umană sau umanoidă. Era pur şi simplu copleşitor, o formă alungită, amintind de comportamentul unei păsări. Era şi ca un vis, dar un vis pe care îl controlam conştient, în care parcă îmi alegeam momentele şi desfăşurarea ulterioară a lor. O trăire puternică, punct cu punct, până în cele mai mici amănunte, de zbor, de care nu am fost conştient niciodată până atunci în entitatea mea formală, de fiinţă cu formă umană. Locurile vizitate în timpul respectivelor experienţe, care au durat apoi săptămâni la rând, aproape în fiecare noapte, mi s-au confirmat apoi ca existând real, cu detaliile respective din momentul experienţei ... Nu eram sigur dacă imaginaţia nu îmi juca feste, dar eram liber să aleg desfăşurarea lor. Mai mult – nu am auzit niciodată să existe oameni care să viseze în fiecare noapte aceleaşi experienţe timp de câteva săptămâni, iar la trezire să aibă o temperatură ciudată, ca şi cum corpul fizic şi-ar fi redus toate funcţiile sale până aproape de parametrii limită, ireversibili. Ultima experienţă de acest gen, care m-a făcut să şovăiesc să mai continui, a fost o urcare puternică spre atmosfera înaltă, deja de deasupra norilor, moment în care am simţit un imbold spre a mă întoarce, ca şi cum ar fi rămas ceva neterminat în urmă, care ma oprea să continui să mă abandonez momentului şi să trăiesc experienţa completă a acelor clipe.

Fragmente din acele experienţe le-am maleat într-un fragment de proză din tinereţea mea, undeva pe la vârsta de douăzeci de ani – o proză ciudată, în parte mărturie uluitoare, în parte căutare iniţiatică, şi în parte descoperire tehnologică vagă. Fragmentul a fost inclus într-un mic fascicul nepublicat încă nicăieri, doar pe jurnalele mele virtuale, într-un ciclu numit „Eu altfel. Antifilosofie”, mai exact proza scurtă numită „Depăşirea gravitaţiei”.

Câţiva ani mai târziu, insistând pe descoperirea capacităţilor paranormale, am reuşit să mă conving că realitatea e ceva curgător, maleabil în funcţie de convingerile noastre, de puterea de pătrundere a conştiintei noastre, de forţa de vibraţie în cadrul acestei uriaşe pânze de păianjen între care suntem întreţesuţi toţi. Nu îndestul insă pentru a reuşi schimbări dramatice la nivel fizic, aşa cum doream. Posibilităţile în sine erau fascinante, de a recrea experienţele trecute şi a transmuta schimbările din prezent, de a aduce prin nivel vibratoriu, tranzient, unele disfuncţii ale materiei la o transformare instantanee şi completă ... Nu eram nici pe departe pregătit în profunzime pentru această etapă, nici măcar pentru realităţile care urmau.

La vîrsta de douazeci şi patru de ani, am participat la un control cu rezonanţă magnetică asupra întregului corp şi inclusiv a emisferelor cerebrale şi a sistemelor energetice ale corpului. După examinarea etapizată a problemelor legate de realităţile fizice ale corpului meu am primit un bilanţ, şi am ieşit apoi, fiind sfătuit asupra medicamentaţiei naturiste necesare pentru a-mi readuce echilbrul. Peste puţin timp, asistenta a venit grăbită să mă cheme. Persoana care m-a examinat înainte cu câteva minune şovaia să îmi spună tot ce a observat, pentru că nu era sigură de experienţa respectivă, descoperită de aparat şi intuită de cunoştinţele sale în domeniul energetic şi parapsihologic. M-a întrebat dacă fac regulat meditaţie, şi era foarte tulburată. Mi-a zis ca sunt primul ei subiect în activitatea ei care are acel lucru pe care l-a descoperit, şi că până atunci a auzit doar teoretic de astfel de cazuri. Am rugat-o să îmi acorde detalii. Mi-a mărturisit că a observat la mine o energie puternică, urcătoare, prin poarta energetică bazală, care era deschisă şi funcţională, o energie în spirală, o vibraţie asemănând unui câmp electromagnetic dar de o altă frecvenţă, reactualizată cumva dintr-o stare de latenţă anterioară, mecanism cunoscut in Orientul Mijlociu din timpurile străvechi sub denumirea de Kundalinî (trezirea Puterii Şarpelui într-un nod-poartă energetică minusculă cât vârful unui fir de păr, ridicându-se prin coloana vertebrală până în centrul conştiinţei aflat în creştetul capului).

Nu eram conştient absolut deloc asupra fenomenului Kundalinî, nici măcar nu ştiam exact ce înseamnă, aşa că am fost cu totul uimit de ceea ce îmi spunea. În umilinţa şi limitarea mea, nu credeam că e posibil ca tocmai eu să fiu privilegiat de ceva uimitor ce mi se întâmpla, fără ca eu să fi făcut aproape nimic, să am vreun merit în această privinţă.

Mai târziu, în anii ce au urmat, până acum, am fost martorul altor experienţe uluitoare şi a unei uşoare elevări a conştiinţei. Ţin parcă o poartă deschisă în mine, în care au contact anumite persoane care simt şi ele o chemare iniţiatică, cu care am ajuns să comunic în unele momente la nivel profund, de suflet, şi nu doar de transfer de cuvinte sau limbaj non-verbal ...

Sunt momente pe care nu mi le explic nici acum, sunt zile în care sunt uimit deşi am văzut şi am auzit atâtea! Sunt zile în care vine, cumva, ca din senin, o pace mare, largă, uşoară, cu prospeţime, o stare care mă încarcă cu o energie fantastică, în care intuiesc vibraţiile altor persoane ...

Sunt momente în care în ceea ce scriu sau simt că mă apropii de o stare iminentă de altceva, nedefinit, uriaş, ca şi cum acum aş vâsli pe un râu şi mă trezesc dintr-o dată în faţa unui ocean larg, pe care odată în cunoşteam, înainte să-l uit. O intuire a acestei stări scapă şi într-un alt fragment din scrierile mele de după vârsta de douăzeci de ani, incluse în acel fascicul de care v-am vorbit – „Eu altfel. Antifilosofie”, mai exact fragmentul de proză în culori pe care am ales să-l numesc simplu – „Parc”. Sunt momente în care simt ca nişte descărcari electrice în întregul corp, nişte inducţii spinale, în care parcă starea conştiinţei mi se expansionează.

Ah! Acum câteva luni am mai comis o greşeală cred. Datorită formaţiei mele culturale încăpăţânat raţionale, am filtrat, am cenzurat o altă experienţă limită. Mintea mea se impotriveşte unor lucruri pe care aparent nu le poate controla, şi uneori pierzând acele experienţe, pierd enorm din deschiderea unei etape următoare în calea pe care am pornit. Acum câteva luni am simţit cum parca mi se stânge o lumină în creştetul capului şi mă preling parcă printr-o poartă ciudată în ceva uriaş, ca un neant, într-o alta experienţă pe care încă nu o pot numi, pentru ca raţiunea mea încăpăţânată a refuzat-o, încercând să-şi protejeze ceea ce îi e familiar. Am aflat a doua zi că altor două persoane li s-a întâmplat ceva formidabil, în acele momente ... Cred ca simţeam o chemare cumva, din partea lor, pe o anumita frecvenţă, ca şi o punte posibil extrasenzorială, telepatică şi chiar de mutaţie a materiei ... Numai ei ştiu mai bine ce s-a întâmplat, a fost instantaneu, fără să fie nimic planificat, asemenea unei transe colective urmate de o expansiune a conştiintei şi o comunicare instantanee la mii de kilometri distanţă. Vă mulţumesc pentru ceea ce aţi încercat să îmi împărtăşiţi, şi mă simt cumva ca un copil care am dezamăgit. Nu mă mai tem de ce va crede lumea, ştiu doar că nu există coincidenţe la nesfârşit!

Seară

2010-08-17T19:47:00.002+03:00

Acum o clipă m-am gândit să încerc. Din nou, mi-am luat geanta cu gânduri pe un umăr. Am înghesuit, pe undeva, prin unul dintre buzunare, bruma de lumină pe care o mai am.

Deschid uşa, încet – ating privirea voastră rugoasă. Astăzi, ca şi cum cerul s-a îmbrăcat în ceva apăsător ... O senzaţie ca şi cum cineva mi-ar fura cuvintele! Mâinile încep să îmi tremure, nu îmi mai regăsesc colţul de zâmbet. Simt din felul în care uşa de întoarce uşor ... Simt din tăcerea stânjenitoare ... Ar trebui să renunţ?

Îmi vine să şoptesc încet, prin perdeaua de fum: „Ştii, ... venim din acelaşi loc. Câte s-au schimbat!”, dar glasul meu se pierde în pauzele dintre întrebările reci.

Aerul devine apăsător. Îmi ocoliţi privirea. Vă uitaţi în gol în oglinda din spate, care se frânge şi cade în bucăţi mărunte. Mai e puţin şi plec. S-a făcut seară!

Priorităţi

2010-07-30T13:57:00.001+03:00

Viata ne aduce in cale oameni care de la un timp au alte prioritati. De ce sa ne cramponam sa ne consumam energia, cand acele persoane ne transmit inconstient ca nu mai e loc si de noi in viata lor decat cel mult ca un obiect auxiliar?

De ce sa ne framantam, sa ii mai judecam, sa reactionam la reactiile lor?

Avem imprejur alte persoane, cu alte energii, langa care ne simtim familiari, dar carora inca nu le-am acordat destule sanse, energie si timp.

Pana la urma ramanem in viata cu cei care sunt dispusi sa isi imparta prioritatile cu noi, sa si le impartaseasca. Cand prioritatile sunt comune, totul merge de la sine!

Uneori, in viata noastra e ca intr-o camera in care s-a asternut mult praf. Cunostintele vechi, amicii, chiar rudele, devin uneori mai blazati, obiect de decor, au energii divergente, ne transmit prin ceea ce sunt fata de noi ... ne transmit ca suntem undeva laveta care trebuie sa stearga mereu praful de pe obiectele de decor, zi de zi, si sa asteptam o minune, ca acelea sa invie ...

Nu! Sa nu judecam cu nimic. Nu am fi mai buni.

Pur si simplu, putem sa acceptam. Iar, daca ne dorim altceva, sa incercam sa gasim acele persoane care vibreaza ca si noi. Sa nu le mai inchidem usa doar pe simplul motiv ca avem un sac de prieteni si cunostinte, vechi, probate (dar - stim ca nu mai sunt ceea ce au fost), si ca noii-veniti sunt intrusi.

Pana la urma calitatea umana conteaza. Dispozitia de a impartasi impreuna energii, de a vibra impreuna, de a crea lumina si bucurie. Pentru ca tot restul a ceea ce nu e asa e doar o relatie moarta sau disfunctionala.

Puteti alege, in orice moment al vietii, sa traiti. Autentic.

Întâlnire ... de gradul IV

2010-06-24T22:18:00.045+03:00

Ziua lui Venus. A 18-lea apus din luna iunie, apusul zodiei Vărsător, secondat de Ascendentul aflat grăbit la câteva minute spre sfârşitul semnului Scorpionului. Un cer spectaculos, cu majoritatea planetelor aflate în cer diurn, bine aspectate, cu luna suprapusa exact zenithului (Mijlocul Cerului). Un cer care trădează prin toţi porii săi un spirit de observaţie şi de analiză accentuat, un curaj mergând până aproape de limita imprudenţei. O notă de ocultism şi mister. Puterea Lunii în Mijlocul Cerului aduce succes. Sub aceste împrejurări s-a născut cel de-al patrulea blogmeet al C.U.A. văzut vreodată. Într-o zi cu o vreme covârşitoare, furtuni, precipitaţii puternice şi grindină.

Auspiciile sunt foarte bune pentru un blog comun încăpăţânat, născut sub semnul ultimului decan al Berbecului, activ şi crescând cu uşurinţă (după cum indică Ascendentul în Fecioară).

În mijlocul furtunii – doar patru plutişti: Marta, Oana, Mihai şi Florin. Ţin cârma dreaptă. Nici o piedică nu cred că e indeajuns de mare să ne poată opri aici. Marta, draga de ea, ne-a fost ajutor de seamă, ne-a „ţinut umbrela” şi ne-a îmbărbătat cu o ceaşcă caldă. Nu ... cârcotaşii vor fi anuntaţi de pe acum – nu am ghicit în cafea.

Atmosfera şi echipa se sudează la greu, în vremuri potrivnice. Aşa a fost şi de data aceasta. Am plutit mai departe, mai mult decât am făcut-o în toate celelalte eforturi de până acum. Pentru că tot ceea ce facem, facem din plăcere, nu e obligaţia nimănui. Dacă simţiţi că aparţineţi acestui spaţiu, dacă simţiţi că locul vostru e aici, lângă noi, vă aşteptăm sus, pe plută.

A fost probabil de departe cea mai încărcată şi mai serioasă întâlnire de până acum, în cadrul căreia s-au discutat foarte multe probleme reportate de la alte întâlniri anterioare şi rămase restante:

am stabilit o schemă de desfăşurare a blogmeeturilor C.U.A. - cu o parte formală care va fi prezentă atâta timp cât mai trebuie fixat ceva (care cuprinde discuţii legate de problematica blogului comun, blogmetului şi probleme de actualitate care afectează membrii blogului comun sau participanţii la blogmeet C.U.A.), urmată de o parte informală;
am stabilit mai multe probleme restante legate de blogul comun Cu pluta pe Arieş- îmbunătăţirea imaginii blogului, accentuarea aspectului unitar, ţintirea unei direcţii încotro ne îndreptăm (în sensul lansării anul viitor, odată cu aniversarea blogului, a unui domeniu propriu de tip ".com"), realizarea unui grup de comunicare mai facilă, personalizată, stabilirea unor coordonate privind oaspeţii de la bord, implementarea unor reguli de desfăşurare şi comportament pe blogul comun;
de asemenea, am stabilit şi unele probleme legate de viitoarele blogmeeturi – suţinerea următorului blogmeet undeva în natură, după jumătatea lunii iulie, revocarea respectării cu orice preţ a alternanţei oraşelor, agreerea unui tipar temporal al întâlnirilor (cel mai probabil în decursul zilelor de vineri, în principiu după ora 18:00), frecvenţa lunară a acestor întâlniri.

Starea Tetha

2010-06-17T19:27:00.008+03:00

Mă simt singur

în carlinga unui avion

cu habitaclul din plexiglas transparent
văzând totul împrejur:

înainte - marea nesfârşită, părăsind ţărmurile ...
norii străpunşi de raze ...

Sunt singur, la manşă ...

Trag manşa, motorul tremură din încheieturi

răstorn, pe o aripă /

marea nesfârşită cântă dedesubt ...
întorc vârful în sus, până în cer -

sus, sus ...
ţâşnesc cu totul - în primele secunde: văd norii de dedesubt,

înainte - miliardele de stele întrezărite, dincolo de atmosfera albastră intens care le bruia

în urma mea - ies flăcări, pe turbinele propulsoare

ţin în sus, străpungând toate orizonturile, nebuneşte, spre înalt

ţintesc vârful spre centrul închipuit al soarelui

întind mâinile -

lumina! umple totul ...

nimic nu mai mă ţine în loc!

Acul se opreşte. Vibrează la zeci de km distanţă de Pământ...

Plutirea aceea frumoasă, fără combustibil

când zbori ca o pasăre -

Himalaya, zidul chinezesc, Sahara strălucitoare dedesubt ... picajul e fantastic!

Simţi?

Să poţi veni înapoi doar din aripi, şi fără combustibil ...

Să desfaci toate limitele, toate orizonturile, să te umpli de starea liberă, de frumuseţe, de tot!

Aşa ar fi sufletul meu acum, doar avion îi mai trebuie!

şi manşe ...

Ceea ce nu ai avut

2010-06-09T18:00:00.000+03:00

Este foarte frumos să dai lumii mai ales ceea ce nu ai avut.

Având prea puţine, îţi dai seama limpede cât valorează acele lucruri. Mult mai uşor decât acelora la care viaţa le-a umplut paharul cu bunătăţi, încât le dădea pe afară.

Când "prietenii" crezuţi te dezamăgesc, tinzi să mulţumeşti unor "străini" chiar şi pentru mici "fleacuri". În respectivul moment, lucrurile mărunte prind importanţă mare.

E ca şi un peisaj simplu. Nu încărcarea şi complicaţia cutremură! Pe o alee complicată poţi doar să te pierzi. Ceea ce mişcă, cu adevărat, e pământul simplu, pinii şi cerul care nu se mai sfârşesc.

Liniştea aceea strecurată de proiecţii şi griji ... Limpede, clară, umplând întregul spaţiu.

Efectul „Ilha Contrera”

2010-05-27T16:15:00.006+03:00

[Ilha Contrera, în traducere liberă înseamnă „insula contrară”, „insula împotrivă”, „ante-insulă”, „insula din faţă”. Efectul „ante-insulei” este un fenomen intuit încă din perioada civilizaţiilor pre-moderne. S-a păstrat chiar unele „moşteniri” în toponimie – a se vedea Insula Antilia („Cele şapte cetăţi”), parte a sistemului de civilizaţie atlantică, cu localizare in mijlocul bazinului nordic al Oceanului Atlantic, undeva în direcţia ce uneşte Insula Madeira de astăzi cu Insulele Bermude, dispărută misterios în secolul al XVI-lea, probabil în urma unui cataclism natural sau chiar indus de om/forţe externe naturii.]

Efectul „Ilha Contrera”, al „ante-insulei”, este aplicabil (para)psihologiei moderne, ca „entitate de interfaţă”, „ecran”, „poartă”, prin care are loc emiterea unor semnale emergente, care poartă amprenta energiei interioare, de unde au fost lansate.

E un concept de vârf, probabil doar intuit şi prea puţin cercetat într-o lume a cercetării bazată prea mult pe convenţionalul formelor şi mai puţin pe efectul transcederii lor, a „curgerii” si inter-relaţionării profunde, la toate nivelele, a realităţii.

Nu mă pot considera un mare cercetător în domeniul (para)psihologiei, din acest motiv mă limitez în a contura un mic tablou, plasticizat, al acestei experienţe, cu cuvinte cât mai simple, pastrând energia şi „codul” sursă.

Ceea ce suntem, suntem cumva neterminat, nedeschis, în lumea proprie, ca un cadou nedesfăcut, doar presimţind bucuria interiorului.

Ceea ce suntem se împlineşte atunci când cineva/ceva din exterior deşteaptă ceea ce suntem în fiinţa sa, în conştiinţa proprie, când vibrează în acord, pe aceleaşi frecvenţe. E un fenomen ce aminteşte de focul preluat de la o altă flacără.

Ceea ce suntem e opera de artă a celui care ne „vede”. Căci, declaraţia de dragoste universală, acea dragoste văzută în sensul ei deplin, nu romantic, e simplă – „te văd”, „te simt”.

Când suntem, dar mai ales când suntem în lume, ca fiinţă şi legătură totală cu lumea, atunci avem sentimentul acela copleşitor că „ni se deschid porţile”.

E semnul unei realităţi profunde, dincolo de acest Pământ, dincolo de temerile noastre, dincolo de tot ceea ce suntem cu adevărat, şi nu a atributelor cu care ne asociază mintea noastră compulsivă.

Căci eu nu sunt nici Florin, Florin e doar un atribut, numele meu sub care mă cunoaşteţi ... eu nu sunt nici înfăţişarea , „hainele” mele ... eu nu sunt nici gândurile frământate, mintea mea e doar o unealtă, nu e „eu” ... dincolo de toate acestea veghează lumina conştiinţei, esenţa eului care stă deoparte faţă de aceste lucruri, le priveşte şi le animă.

Cuvintele sunt prea sărace pentru a expune trăirea în noua perspectivă, sunt doar starea imanentă, introductivă, prefaţează emergenţa unei lumi noi. Însă, cuvintele poartă nevăzut, cumva în ansamblul lor, amprenta energiei trăirii momentului în care s-au născut.

Vă las în compania cuvintelor unui alt „eu”. O persoană cu totul vizionară, plină de linişte, dar şi de un entuziasm cum puţini îl au. Ea întregeşte prin liniştea şi simţul său esenţele imaginilor unor „euri”, unor suflete neîntregite.

„Sa scriu despre tine ..imi este greu...Oare voi folosi cuvintele potrivite??? Mi-am facut un ceai de iasomie si mi-am pus muzica ,care simt eu ca se potriveste cu telul meu.Melodiile Kathrinei Jenkins,ele ma duc usor pe meleagurile Turdei,in preajama unei persoane deosebite ,de 28 de ani ,in prejma ta.Un tinar angajat sa schimbe un pic lumea in mai bine,cu munca lui zinica ,cu elanul sau ,cu increderea in viitor....Fiecare dintre voi care traiti in preajma lui cred ca ati observat cine este,la cine ma refer..Eu il cunosc un picut..virtual :)...(numai 25 de procente cum a destainuit testul lui ;) ,din pacate)! Acum 5 luni am avut onoarea sa fac cunostiinta cu el,din intimplare ,in facebook.Poate sint multi oameni care nu cred in simturi ,in destine...dar eu cred..Eram trista in acel timp,eram dezamagita si el a aparut din nimic si mi-a explicat cu rabdarea lui "parinteasca" de ce simt asa.Am purtat multe convorbiri interesante,unele de necrezut,unele banale...dar m-a "vindecat" de neintelegerile mele cu ai mei,cu unii din preajma mea! Iti multumesc "ingerule pamintesc"! Cindva i-am vazut si fotografia...si da...era asa cum mi-am imaginat :Ochii lui mi-au afirmat increderea , asa rapida cistigta!Blindetea privirii unui om strain si totusi asa calda,sincera, plina insa de o mare stiinta.O persoana care stie ce spune si cind spune.Asa ceva vezi intr-o minastire,asa ceva simti linga ceva sfint,curat.Atunci cind nu m-ai crede-am in bunatatea omeneasca a aparut..din nimic !? Felul lui(din putinul vazut de mine) este deosebit,aparte...Am trait 18 ani in Romania si am plecat de acolo tot din dezamagire.Citisem atitea carti si nu am avut ocazia sa cunosc oameni asa ,ca el...Am pleacat in lume atunci.Si de aici,din Germania,l-am cunoscut.Sint doar "o prietena virtuala",insa ,sint mindra ca l-am cunoscut!!! Zimbetul lui "englezesc" ma molipseste ,imi da putere sa zimbesc si eu iar.Am recapatat increderea in bine,in oameni...Cred ca unii l-au descrie copilaresc,naiv poate...Dar nu este asa.el arata puritatea sufletului!Arata multumirea ca a reusit sa treaca peste toate greutatile si a putut ramine increzator in BINE... Ma rog pentru el,in liniste des,sa nu-l raneasca nimeni niciodata!Dar sa stii "floare rara" ca undeva,sint oameni care te vor sustine intotdeauna!Sint sigura! :) Chiar daca putini sau multi,ei exista!!! Te-am intrebat de ce nu pleci peste hotare,sa realizezi mai multe,pentru tine si familia ta...Ce naivitate din partea mea..am inteles ca tot ce te imprejoara ,iti "ocroteste" felul tau de a fi,te implineste deja...chiar daca "te plingi" citeodata,cind esti dezamagit ;)!!!Persoanele iubite din prejma ta,meleagurile parintesti,fiecare bucatica de cer ce trec deasupra ta AJUNGE!!!!Ai totul!!!Esti un om fericit!Fotografiile tale oglindesc sufletul tau rar de gasit..Fiecare bucatica de pamint ce tu o fotografiezi,emaneaza personalitatea ta.Am invatat sa imi iubesc tara din alt punct de vedere,a bogatiei ei naturale..A frumusetei ei!! Cu muntii ei mindri pina-n nori,cu pesterile ei misterioase,cu drumurile pline de flori ,cu apele ei limpezi,cu razele ei stralucitoare,cu arhitectura ei maiestoasa... Felul tau deschis si sincer mi-a putut toate acestea reda din nou!Un "profesor" rabdator esti!Oare stii asta? :) Fata unui om este pentru mine,o carte deschisa.A ta reprezinta un roman de aventura intr-o lume plina de minuni,de povesti reale,de intelepciuni,de obiceiuri vechi,de un viitor modern...Sper cindva cind nu v-oi mai fi pe lumea aceasta,sa am norocul sa te intilnesc intr-o viata urmatoare!!!Sa iti pot fi un prieten adevarat! ...................”(Oana Toromanidis)

Al treilea blogmeet din CUA – ziua în care totul devine serios

2010-05-26T20:59:00.004+03:00

Sâmbătă. 22 ale lunii mai. Anul 7518 de la „facerea lumii”.
Gazda noastră, de această dată a fost Andrei. Restaurantul Andrei. Cel de lângă Poarta 2, cum ştiu cei din Câmpia Turzii. Căruia îi multumim pentru gazduire.

Vremea ştia ea ce ştia. Ne-a lăsat doar până am intrat înauntru şi apoi s-a pus pe turnat cu găleată.
Am reuşit să ne adunăm şapte dintre cei „vechi”: şase în carne şi oase – Alexandra, Ionuţ, Mihai, Oana, Zamfir şi subsemnatul, iar online ni s-a alăturat Winton. Ni s-au mai alăturat Adela şi Rareş.
Dacă la întâlnirea precedentă am stabilit că vom dezvolta un blog comun, cum se va numi şi ce va conţine, acum am conturat clar detaliile, pentru a fi pe linie de lansare:
- fiecare „plutist” va primi câte o invitaţie pentru a fi co-autor la blogul comun, de unde vom putea modifica sau posta intrările proprii;
- vom posta ciorne (draft), care vor fi verificate şi apoi admise printr-un ok spre apariţia direct pe pagina;
- când e vorba de un articol postat de unul dintre noi, fiecare îşi va semna articolul cu numele sau pseudonimul de identificare al său;
- ne vom strădui să menţinem un context nepersonal al blogului, cu conţinut legat de realităţile locale din comunitate (C.U.A.) şi un limbaj elevat, fără a implica jigniri personale la adresa cuiva.

Cu pluta pe Arieş. Am lansat!

Următorul blogmeet al C.U.A. va avea loc în data de 12 iunie 2010, orele 16:00, în Turda, într-o locaţie care se va stabili ulterior.

Al doilea blogmeet din CUA - primul blog comun CUA

2010-04-19T20:37:00.008+03:00

Ziua de sâmbată, 17 aprilie 2010, este istorie.

Ne-am adunat cu forţe sporite, la cel de-al doilea blog-meet care a avut loc în Comunitatea Urbană Arieş . Împreuna - turdeni, ghirişeni, viişoreni, bogăţeni, am reuşit nu doar să confirmăm ceea ce ne-am propus, ci mult mai mult. Fiecare dintre noi, având preocupări diferite şi vârste diferite, însă am avut comun „bloggeritul” şi apartenenţa la acest spaţiu al „Arieşului de Jos”.

Gazda noastră a fost Centrul Raţiu pentru Democraţie , din Turda. Mulţumim pentru găzduire şi pentru cafea!

A fost, într-adevăr, o atmosferă de echipă, cu entuziasm şi detaşare.

Am plăcerea să vi-i prezint pe cei care au reacţionat la această sedinţă: Zamfir Pop (cel care a avut iniţiativa lăudabilă de a coagula blogosfera spaţiului local de aici), Alexandra Raţiu, Ionuţ Truţă, Mihai Pilţu (blogul său de acum e unul personal şi din aceasta cauza nu voi face trimitere către el), Ionel Pavel, Cristian Moldovan, Marta Pozsonyi, Oana Botezan (cea care va fi de acum coordonatorul blogului comun), Alin Roşca, Adia (din dorinţa ei nu îi vom face public numele), Florin Coman (subsemnatul) şi doi colegi care au participat online – Zolty (din Bogata) şi Winton (stabilit in prezent in Israel).

Aici ne puteţi vedea pe cei care am fost prezenţi, mai puţin Adia, care a venit mai târziu, şi cu excepţia celor doi participanţi online - Zolty si Winton:

Am reuşit să punem bazele unui blog comun – de comun acord am hotărât să primească un nume mai neobişnuit – „Cu pluta pe Arieş”, urmând a-l construi concret, cu descriere, slogan, logo, design si meniuri. Când va fi cu totul funcţional, vom avea plăcerea să vi-l prezentăm.

De acum, vâslim împreuna!

Următoarea întâlnire am stabilit-o pentru 22 mai, cel mai probabil, conform alternanţei, într-o locaţie din Câmpia Turzii, pe care urmează să o fixăm.

Mulţumiri

2010-04-14T19:54:00.001+03:00

Ţin să mulţumesc dragilor mei prieteni care m-au dezvăţat că viaţa e frumoasă. Aş fi fost prea optimist, lumea ar fi zis că acel optimism era cam imatur, nu s-ar fi potrivit timpurilor noastre.

Mulţumesc, de asemenea, celor care au ţinut din tot dinadinsul să îmi arate că ei, şi numai ei, au dreptate. M-a făcut să îmi dau seama când tindeam şi eu să fiu la fel, şi am reuşit mai mult să mă pun în postura celuilalt, din faţa mea.

Mulţumesc frumos cunostinţelor şi prietenilor interesaţi de ajutorul meu nemărginit şi nu de prietenia mea. Datorită insistenţelor şi lamentărilor tot timpul (cred că nici nu observau când, la rândul meu aveam nevoie de sprijin) am reuşit să fac tot mai multe într-un timp tot mai redus, să îmi calc pe inima şi să amân să trag linie şi să nu îmi mai pese de nimic. Nu ştiu, nu îmi explic cum încap tot mai multe şi mai multe ...

Nu pot să uit de la mulţumiri comoditatea şi mulţimea de motive, unele puerile, de doi bani, repetate, ale unor apropiaţi. M-au făcut să merg mai departe, să îmi iau singur de la viaţa ceea ce aşteptam şi să nu îmi fac iluzii.

Mulţumesc cu afecţiune prietenilor care mi-au promis ceva, însă nu au mai reuşit/nu au mai fost interesaţi să se ţină de promisiune, deşi ei ştiu cât de mult contează pentru mine cuvântul dat. Le mulţumesc, da, probabil nu vă vine să credeţi, dar acum mai mult ca oricând nu îmi voi încălca niciodată promisunile, ştiu ce înseamnă.

Le mulţumesc dragilor mei prieteni care atunci când am cea mai mare nevoie de ei nu sunt de găsit. Vă mulţumesc şi vouă, cei care doar v-aţi oprit doar să generalizaţi şi să mă comparaţi cu anumite momente poate mai nefericite din viaţa dumneavoastră. Ştiu că nu puteţi merge mai departe.

Astăzi probabil, când vreau să vă împărtăşesc ceea ce am eu mai bun, puţină lume se va aşeza la masa sufletului meu, la care v-am poftit de mult timp. Vă mulţumesc celor care sunteţi, număraţi pe degete, dar şi celor care aţi ales să nu fiţi lângă mine; dacă aţi ales cu sinceritate şi stiţi priorităţile şi ceea ce contează cu adevarat pentru voi, să fiţi fericiţi!

Rămâneţi cu bine!

You can see ...

2010-03-29T15:11:00.000+03:00

You can see my soul
first, I'm terrified ...
as my life crashed beyond your eyes
what would you do
what kind of You will open my door

Problemele începutului ca blogger. Eforturile comune în realizarea unui blog comun al CUA

2010-03-17T23:40:00.006+02:00

În vederea următoarei reuniuni de maximă importanţă a bloggerilor din CUA, suntem puşi în faţa unui nou început.
Suntem din nou într-un debut, amintind de primul început al nostru în spaţiul jurnalelor virtuale.
O sa încep prin a nota câteva coordonate ale experienţei mele de debut în spaţiul a ceea ce astăzi numim “blog”:
- debutul meu a avut loc în toamna anului 2004, pe platforma 360 a Yahoo, care din păcate acum nu mai există (http://uk.360.yahoo.com/florindumagas), dar din care am reuşit să salvez, în parte, unele postări, la sfârşitul 2008, pe Yahoo Profile (http://profiles.yahoo.com/u/G67SIKS57C5XNLQXS7RGRC6RF4), unde există acum subcategoria Blog (http://profiles.yahoo.com/blog/G67SIKS57C5XNLQXS7RGRC6RF4);
- al doilea debut al meu, a fost în octombrie 2008, de data aceasta, prin intermediul contului Google, între care şi platforma Blogger a Google (http://florincoman81.blogspot.com), presimţind prăbuşirea în lanţ a multor servicii ale Yahoo, şi neavând siguranţa că Yahoo va dezvolta un sistem alternativ, unde să îmi pot muta postările. Am început să îmi transfer unele postări mai vechi de pe Yahoo 360 aici, pe Blogger, continuând însă a aduce noutăţi, care nu mai apăreau şi dincolo, de la un moment dat, pe Yahoo 360 şi apoi nici în Yahoo Profiles;
- am ales întâi serviciul 360 al Yahoo, pentru că putea fi foarte uşor accesat de pe Yahoo Messenger, aveam un plug-in sub lista de contacte de messenger, unde apăreau şi alertele de noutăţi, si de unde puteam foarte uşor intra direct logat în contul de 360 – unde era acel jurnal virtual. Nu era doar un simplu jurnal, ci un fel de site, cu accent pe jurnal virtual, dar secondat şi de trimiteri spre poze (Yahoo Photos, apoi după desfiinţarea acestuia – contul de Flickr, dezvoltat tot de Yahoo, la care m-am alăturat în august 2007 – înca îl mai am şi acum, doar că au cenzurat nepermis de mult conturile gratuite, ceea ce m-a facut treptat să renunţ la adaugarea de update-uri( http://www.flickr.com/people/florindumagas);
- dupa intuirea prăbuşirii serviciului 360 al Yahoo, de care m-am ataşat atât de mult, încât îmi venea greu să cred ca o sa reuşim să ne reunim toţi de acolo, într-o nouă lume, atât de eterogenă, cu atât de multe platforme alternative… Şi mai ales că voi avea puterea să continui cu aceeaşi energie, pe o platformă cu o interfaţă cu totul schimbată… Eu am ales iaraşi un cont interconectat, de data aceasta Google, care oferă update pe contul de e-mail (Gmail), în funcţie de setările contului. Google e parcă într-un fel oglinda Yahoo, însă gândit într-un mod nou – are serviciu de chat (gtalk), e-mail (gmail), stocaje şi prelucrare fotografii (Picasa – http://picasaweb.google.com/florincoman81), publicitate (Adwords), blog (Blogger – http://florincoman81.blogspot.com).
Voi încerca să conturez şi problemele tangente ale începutului activităţii de blogger, comasând cele două experienţe (Yahoo 360, transformat în Blog pe Yahoo Profile, şi Blogger al Google), prin filtrul experienţei mele personale:
- experimentarea şi obişnuirea modului de personalizare a platformei respective de blog, în cazul găzduirii blogului pe platforme pre-formatate; în acest moment există următoarele alternative:
- Blogger, dezvoltat de Google, fiind user-friendly, uşor conectibil unui cont asociat de Google, cu posibilităţi de adăugare sau schimbare coduri html sau mai avansate, plus scripturi java, posibilitate intervenire în tipurile de design pre-formatate, posibilităţi de hosting a reclamelor, şi implicit de rentabilitate economică, uşurinţă în indexarea în sistemul ranking dezvoltat de Google; ca şi usor dezavantaj aş menţiona inexistenţa unei reţele propriu-zise şi dificultăţi în privinţa căutarii contactelor neadăugate încă;
- Wordpress, recomandat începătorilor şi celor cu puţine cunoştinte de webdesign, afişare în "Blog of the day", permite căutarea după nume şi cuvinte cheie în “lumea Wordpress”; dezavantaje – limitarea la temele pre-formatate şi plug-in-urile deja instalate, nu permite introducerea scripturilor în pagina, nu permite reclame, nu este completat şi interconectat cu servicii extinse proprii, cum au dezvoltat cei doi mari concurenţi – Yahoo şi Google;
- Secţiunea de Blog dezvoltată pe platforma Yahoo (Profile);
- alte platforme de hosting a blogurilor: Drupal, Typepad, Joomla, Movable Type, LiveJournal, Expression Engine, SquareSpace, Text Pattern, MSN Spaces, PMachine, Greymatter, B2Evolution, Blogsmith, Gawker, Custom, Scoop, Bricolage, Flatpress, Lycos Tripod, ş.a.;
- dezvoltarea unui blog pe un site personal, cu un domeniu cumpărat/închiriat, pentru cei mai experimentaţi în domeniul webdesign, care nu se mulţumesc cu platformele free-hosting;
- stabilirea primelor contacte exterioare – în general pe afinităţi de idei, ţeluri, gusturi artistice, apartenenţe geografice, etc.;
- susţinerea unei activităţi pe blogurile din contact – dacă nouă ne place să fim vizitaţi şi să aibă loc o participare activă pe blogul nostru, atunci să oferim şi noi, la rândul nostru, ceea ce ne place noua place şi altora;
- încercarea de a crea un stil propriu sau un brand propriu, o imagine care să exprime o anumită atitudine, idee, ţel, consonanţă a energiilor promovate;
- să ţinem cont de bunele-maniere, chiar şi pe internet – atenţia de a nu face discriminări, de a nu jigni, de a nu ataca persoana ci obiceiul negativ; nu te costă nimic să multumeşti şi să zici „te rog” şi atunci când te adresezi în spaţiul internautic; încearcă să postezi susţinând prin argumente; dacă discuţi idei, adu mai multe argumente şi mai puţine alegeri de tip empiric; acordarea unui drept la replică persoanei cu care eşti în contradicţie; renunţaţi la comportamentul de tip flirt – o platforma de blog nu este site de matrimoniale, dacă doriţi matrimoniale căutaţi în altă parte; nu comentaţi doar de dragul de a comenta, atunci când comentaţi înseamnă că aveţi şi ceva de spus, de completat, de subliniat, de nuanţat; şi nu uitaţi – nu trebuie să ne facem blog pentru că aşa e moda, ci pentru că simţim că avem ceva de spus;
- în ceea ce priveşte realizarea unui blog colectiv – să se aibă în vedere de la început un set de reguli aprobate de către toţi participanţii la acel blog colectiv, stabilirea permisiunilor de intervenţie în cadrul acelui blog, în funcţie de categorii ierarhice bine stabilite;
- realizarea unui blog reuşit implică bun gust şi nu experimente extravagante, simplitate şi nu supra-încarcare, uşurinţă de navigare în interiorul său, trimiterea spre un cuprins, afişarea vizibilă a informaţiilor despre autorul/autorii blogului, amplasarea unor butoane de facilitare a comunicarii, încarcare în browser într-un timp optim.
În ceea ce priveşte realizarea blogului comun CUA, recomandarile şi propunerile mele sunt următoarele:
- recomand platforma Blogger (de tipul http://CUA.blogspot.com), vedeţi mai sus diferenţele între Wordpress şi Blogger;
- stabilirea creatorului blogului comun şi al asistenţilor săi, apoi a unui set de setări asupra cărora să se cadă de acord;
- stabilirea unei identităţi/mărci proprii – atât ca şi simbol, design, cât şi ca oglindire a energiilor prezente în conţinut;
- propuneri de strategii de promovare a blogului comun al CUA;
- realizarea primei/primelor postări introductive.

Primul blogmeet din CUA

2010-03-15T16:11:00.007+02:00

A fost odată, ca niciodată – cum de altfel de n-ar fi, nu s-ar povesti ...
Au fost odată câţiva scriitori internauti (lumea le zice bloggeri, căci e la modă), o comunitate urbană care tindea să îşi unifice energiile şi să le canalizeze spre un ţel comun (model de urmat pentru alte aglomerari de tip urban din ţară), un om cu idei şi iniţiativă – (domnul!) Zamfir Pop …
Iarnă gri, zapezi, nămeţi completează peisajul, dar cu toate acestea a învins efortul de a face ceva nou, nemaiîntalnit încă în comunitatea noastră, deşi poate la alţii deja e o rutină.
Ideea primei intâlniri a bloggerilor din CUA (un fel de jurnalişti internauţi, aşa mai ciudati pentru cei care nu au experimentat situaţia, deşi noi ne vedem cât se poate de normali!) iese cu greu, din chinurile facerii, după atâţia ani de aşteptare…
CUA asta ce o fi?, vă întrebaţi până şi voi, turdenilor, câmpenilor, viişorenilor, urcanilor, bogăţenilor, şi alte mici comunităţi mai sunteţi prin zonă … Google it! Nu vă grăbiţi, nenea Goagălu’ s-ar putea să vă zică de CUA ca fiind Canadian Urological Association ori un standard IBM numit Common User Acces. Nici pomeneala … :-j

Comunitatea Urbană Arieş (prescurtat CUA) este prima asociaţie neguvernamentală între municipalităţi, creată în vederea asigurării dezvoltării durabile a localităţilor componente, în concordanţă cu îndeplinirea cerinţelor din Programul Naţional de Dezvoltare avut în perspectiva aderarii Romaniei la structurile Uniunii Europene. CUA cuprinde muncipiile Turda şi Câmpia Turzii, plus spaţiul de maximă gravitaţie din proximitatea lor, incluzând teritoriul a înca nouă comune (Aiton, Călăraşi, Frata, Luna, Mihai Viteazu, Petreştii de Jos, Sănduleşti, Tritenii de Jos, Viişoara).

La fel cum acest proiect al CUA a necesitat un factor de coagulare, apoi o sporire a eforturilor comune pentru a construi ceva util tuturor celor care au participat la proiect, aşa s-a născut şi ideea unei comunităţi de bloggeri aparţinând spaţiului mental asumat al acestei comunităţi arieşene. Nu cum zic gurile rele – necesitatea realizării unui blogmeet CUA din motive de singurătate sau plictiseală (har Domnului, nu ne simţim singuri sau plictisiţi, chiar deloc!) – ci încercăm să ne cunoaştem, să creăm o identitate comună, să descoperim energiile pozitive ale fiecaruia şi să le canalizăm într-o direcţie comună, cu forţe sporite.

Visul acesta al realizarii primului Blogmeet din CUA a avut semne rele de la început. A fost cât pe aici să întârziem, din motive care nu au mai ţinut de noi. Dar se zice că atunci când visezi de rău, realitatea e pe dos! Adică trebuie sa fie de bine!
Aşa s-a născut primul blogmeet din CUA (prima întâlnire a bloggerilor din Comunitatea Urbană Arieş), sâmbată 6 martie 2010, orele 14:00, în Sala mică a Casei de Cultură „Ionel Floaşiu” din Câmpia Turzii. Poate reuşim să ii facem şi un horoscop personalizat, ştiind deja data exactă a naşterii, cu oră cu tot şi cu coordonatele geografice exacte :)
Acolo am fost întâmpinaţi cu o surpriză, oferită de Fanfara Promenada, coordonată de domnul Sorin Salajean.
Am deschis oficial prima întalnire a bloggerilor din CUA, în formatie de 7, se spune ca 7 e un numar norocos. Mulţi au promis, am ramas mai puţini, din diverse motive, unele obiective.
Domnul Ioan Vasinca, primarul municipiului Câmpia Turzii şi în acelaşi timp şi coleg în spaţiul bloggeritului, ne-a transmis un mesaj, citit de Zamfir Pop.

Am căzut de acord asupra următoarei reuniuni, care va avea loc în 17 aprilie, ora 16:00, la Turda, într-o locaţie care va urma să fie stabilită în aceste zile. La urmatoarea întalnire, am cazut de acord să purtam discuţii pe tema "Problemele începutului ca blogger" şi chiar să alcătuim un blog comun al CUA, cu mai multi autori.
După partea oficială, domnul Lucian Ganea ne-a găzduit în Restaurantul Parc, din Câmpia Turzii, oferindu-ne câte o cafea din partea casei. Am rămas tot şapte, a plecat Ionel şi ni s-a alăturat Olimpiu. Odată ce am trecut de emoţiile întâlnirii oficiale, am reuşit să ne cunoaştem mai îndeaproape, nu doar în spaţiul virtual. Am glumit, ne-am împartăşit unele povesti şi experiente de viaţă, timpul a trecut şi fără să băgăm de seamă s-a facut târziu şi ne-am luat la revedere, dar pentru puţin timp, până la urmatoarea întâlnire.

Să facem cunostinţă cu colegii care au rezonat cu prima întâlnire a bloggerilor din CUA. Vă las să îi cunoaşteti fără intermedieri, direct prin prisma blogurilor lor. Poate vor devenii colegii voştri, dacă vreţi să vă alăturaţi acestui proiect comun.

Zamfir Pop, alias Zamfir Turdeanu', care atunci când „sparge gheata” afirmă foarte jovial că pe el când l-au botezat nu a zis preotul „se botează robul lui Dumnezeu Domnul Zamfir Pop” ci simplu „Zamfir Pop”, fără „domnul”, nu scrie în certificatul de naştere sau în buletin numele „Domnul” :)
http://zamfirpop.com
http://zamfirpop.wordpress.com
http://blogulise.wordpress.com
http://zam-fir.blogspot.com
http://zamfirpop.over-blog.com
http://aefcfoto.blogspot.com
http://www.rugbyariesul.ro
http://www.filumenie.ro

Cristian Moldovan, pe care îl felicităm cu aceasta ocazie pentru naşterea fiului său, Andrei Gabriel
http://crism.name
aici e blogul celui mic, administrat deocamdată de părinţii săi
http://mag.crism.name

Florin Coman, subsemnatul, prezent aici, de faţă, în spiritul brandului creat - Florentis
http://florincoman81.blogspot.com

Alexandra Raţiu, alias Alex’andra
http://safimcopii.wordpress.com

Ionuţ Truţă, alias Învăţăcelul
http://buddhalova.wordpress.com

Ciprian Dragu, un blogger iubitor de animale şi în acelaşi timp o persoană care încearcă să schimbe mentalitatea oamenilor faţă de semenii lor cu handicap:
http://www.totuldesprebeagle.blogspot.com
http://www.michealjackson.com
http://www.totul-despre-caini.com
http://www.autobycipapril.wordpress.com
http://totul-despre-beagle.blogspot.com
http://discriminare-persoane-cu-handicap.blogspot.com

Ionel Pavel, proaspăt venit de departe, tocmai din Austria, să ni se alature. Se plângea că e singurul reprezentant al municipiului Campia Turzii la prima reuniune şi e în netă inferioritate. Ionel, poti să pui la socoteala şi jumatate din mine, sunt născut în Câmpia Turzii, deşi locuiesc de mulţi ani în Turda, mare parte a copilariei mele a însemnat Campia Turzii, şi e normal să o simt ca şi loc de baştină, ca rădacina a ceea ce am ajuns astăzi.
http://gandescptmine.blogspot.com

Olimpiu Vinţeler
http://recuzita.blogspot.com

şi nu în ultimul rând, cu voia dumneavoastră, domnul primar şi blogger Ioan Vasinca, care ne-a transmis mesajul său de solidaritate, deşi nu a reuşit să fie prezent, fizic, alături de noi.
http://ioanvasinca.blogspot.com

Drumul de la inteligenţă la înalt

2010-02-24T11:34:00.007+02:00

Subiectul de faţă e prea complex pentru a putea să îi asum un anumit titlu, astfel încât am fost nevoit să mă limitez la a contura trei cuvinte cheie aflate în devenirea fiecăruia dintre noi – drumul ca şi cale evolutivă, inteligenţa ca punct obligatoriu de start în cunoaştere şi înaltul ca deziderat, ca ţel ultim.

Drumul care porneşte de la inteligenţă, continuă prin înţelepciune, înfloreşte în intuiţie, se pierde în înaltul cerului, nu cerul văzut ca spaţiu de deasupra, ci dimensiunea de profunzime maximă aflată în interiorul fiecăruia dintre noi. E un altfel de tratat exhaustiv de personalitate, însă dacă pronunţ personalitate încă tot nu e destul, limitez prezenţa completă a fiinţei descoperită în fiecare dintre noi.

Vă voi propune un mod nou de a percepe în profunzime scările de valori ale fiinţei umane, în complexitatea ei, ca personalitate completă.

Unele noţiuni pot fi cu totul noi, sau nuanţate, pe lângă cele clasice, necercetate sau negândite până acum de psihologi/sociologi, pentru care probabil nu s-au dezvoltat teste.

Vă aştept cu propuneri, discuţii, completări.

Ţin să subliniez importanţa a cinci linii mari directoare, ca participante în definirea cât mai completă a personalităţii fiecăruia dintre noi, ţinând cont de realităţile şi încercările exterioare la care suntem supuşi, pe care o să le conturez mai jos: IQ, EQ, CQ, SQ, HQ.

Pentru un pic de plasticizare, de facilitare a înţelegerii acelor coeficienţi, detaliaţi mai jos, aş face un mic exerciţiu de imaginaţie. Să vă imaginaţi astfel:

IQ = cât poţi înţelege din ceea ce este;

EQ = cât poţi simţi din ceea ce este;

CQ = cât poţi dezvălui din ceea ce este (dar nefiind până atunci perceput);

SQ = cât poţi transcede din ceea ce este;

HQ = cât poţi fi în ceea ce este.

IQ (intelligence quotient) – aşa-numitul coeficient de inteligenţă, determinat în urma unor probe psihometrice care măsoară eficacitatea mentală a subiectului, în cazul persoanelor adulte se foloseşte standardul de Weschler, cu o scară generală de la 0 la 200, 100 fiind media. Există probabilitatea extrem de rară ca şi coefiecientul de 200 să fie depăşit de un număr extrem de restrâns de persoane până la a tinde spre 300, de unde este practic nemăsurabil. Testul de inteligenţă nu ia în considerare decât cel mult tangenţial capacităţile creative şi de imaginaţie ale unei persoane şi nicidecum nu cuantifică talentele acelei persoane, ci se limitează la a determina capacitatea de gândire şi de soluţionare a problemelor.

Testele IQ se rezuma la a măsura abilităţile matematice, verbale, spaţiale, de recunoaştere a tiparelor, raţiune logică, memoria de scurtă durată, abilităţile generale şi capacitatea de clasificare.

99% dintre oameni se încadrează în limitele unui coeficient de inteligenţă cuprins între 70 şi 140 (scala cea mai uzuală), iar în categoria 90-110 se află 50% dintre oameni, de unde şi accepţiunea globală de inteligenţă normală sau medie pentru aceasta categorie.

Categoriile pentru coeficientul de inteligenţă se exprimă de obicei astfel:
- < 20 – retardare mentală profundă (0,005%);

- 20-35 – retardare mentală severă (0,02%);

- 35-50 – retardare mentală moderată (0,05%);

- 50-70 – uşoară retardare mentală (2,2%);

- 70-80 – inteligenţă mediocră, la limita retardării mentale (16,1%);

- 90-110 – inteligenţă medie (50%);

- 110-120 – inteligenţă peste medie (16,1%);

- 120-130 – inteligenţă superioară (6,7%);

- 130-145 – supradotaţi (2,2%);

- 145-165 – genialitate (0,132%);

- 165-179 – înaltă genialitate (0,003%);

- 180-200 şi peste 200 – cele mai mari genii (0,0003%) – procentul fiind mai mic de o persoană din 40 de milioane.

- EQ (empathy quotient) – coeficientul de empatie - mult mai cunoscut sub denumirea de inteligenţă emoţională, termen însă depăşit, dacă afirmăm că există mai multe tipuri de inteligenţă – emoţională şi de alte tipuri – atunci IQ-ul ce fel de inteligenţă e? Nu doar activitatea intelectuală completează personalitatea unui om, ci şi partea sa emoţională (să nu limităm emoţiile şi să le echivalăm cu slăbiciunile sau naivitatea copilărească, dupa cum greşit ne-a obişnuit societatea de astăzi). Suntem invăţaţi să venerăm mintea şi să ignorăm inima. Ignorând latura emoţională, ignorăm intuiţia, capacitatea de comunicare non-verbală, acel al şaselea simţ.

Empatia e văzută ca şi capacitate a omului de a recunoaşte, percepe şi răspunde emoţiilor celorlalte persoane, acel grad de rezonanţă emoţională, de a simţi chiar si emoţiile latente, neexprimate, de a vedea dincolo de interfaţa/masca obişnuită.

În mod uzual, coeficientul de empatie se poate contura în urma cercetării unor contexte şi a modului în care subiectul reacţionează în cadrul acestora: în dragoste, în context familial, la serviciu, în viaţa socială, la şcoală.

Persoanele cu un EQ ridicat reuşesc să trăiască mai intens ceea ce li se întâmplă, să conştientizeze emoţiile şi să se cunoască cu adevarat, atât pe ei, cât şi pe cei din jurul lor. Emoţiile ne dau motivaţie acţiunii, e ca şi cum am ieşi dintr-o stare ciudată de paralizie. Cu pasiune, cu entuziasm, cu implicare, ne e mai uşor să ducem la îndeplinire ce ne-am propus.

În schimb, persoanele cu un EQ scăzut refuză să conştientizeze emoţiile (incluzând aici mai ales cele latente, ce pot transmite inconştient în jur un sentiment de respingere), sunt mereu în gardă, mereu puse pe contradicţie, iau personal lucrurile negative ce li se întâmplă, se descarcă învinovăţindu-i pe ceilalţi. Aceste persoane sfârşesc în cel mai bun caz prin a-şi intelectualiza sentimentele, alunecând de la trăire la gândire proiectată, scindându-le, de asemenea nu le pasă prea mult de sentimentele celorlalţi.

CQ (creativity quotient) – coeficientul de creativitate (ca şi capacitate de a ieşi din tiparele cunoscute şi a extinde lumea cunoaşterii prin inovaţie) .

Coeficientul de creativitate depinde de capacitatea persoanei de a explora dincolo de ceea ce se cunoaşte, de a asocia într-un mod cu totul surprinzător anumite idei sau concepte, a fi un pionier al inter-relaţionării la un alt nivel mai profund, de a descoperi, de a extinde, de a interpola noi situaţii şi noi comportamente, de a fixa noi realităţi.

A fi creativ, a avea un CQ crescut, presupune a fi capabil să generezi idei sau concepte noi sau asocieri inedite ale celor existente deja. Creativitatea trebuie privită în întregul său context, iar nu redusă la un anumit domeniu: cognitiv, intelectual, social, economic, artă, diverse ştiinţe, tehnici şi tehnologii.

A avea un CQ scăzut presupune a accepta cu obstinaţie convenţionalul şi a nu căuta dincolo de el, a te limita la a reproduce nişte adevăruri deja demonstrate, a reţine nişte idei şi a le folosi ca atare, fără a implica prea multe asocieri noi, înseamnă a te integra în valorile existente şi a nu produce plus-valoare, recurgerea la o gândire liniară şi nu la o gândire combinată divergentă+convergentă.

SQ (soul consciuosness quotient) – coeficientul de conştiinţă al sufletului (unii ar putea-o denumi inteligenţa sufletului, însă şi acest termen este depăşit) .

Sufletul e perechea materiei, în pachetul cuprinzător al undelor care traversează dimensiunile de spaţiu-timp, cu diferenţa de frecvenţă a respectivelor unde. Frecvenţele joase formează materia grosieră, care se termină spre limita de sus, cu lumină, unda cu cea mai mare viteză. Dincolo de lumină, frecvenţele mai înalte, nu mai au masă, păstrând în ele doar formele energiei pure.

Conştiinţa sufletului se află spre partea superioară a nivelului de conştiinţă (rezultat al rezonanţei dintre două entităţi aflate în relaţia observator/receptor – obiect observat/transmiţător/impuls): conştiinţa materiei -> conştiinţa celulară -> conştiinţa egotică (cu creierul ca şi filtru al realităţii) -> conştiinţa sufletului în diverse scări, culminând cu ceea ce putem numi „scânteie dumnezeiască”.

Un SQ ridicat apare la persoanele care au cele mai multe rezonanţe cu alte fiinţe conştiente, comutând atenţia maximă pe care suntem obişnuiţi să o acordăm lumii materiale faţă de celelalte realităţi posibile. Conştiinţa sufletului este capabilă să îşi schimbe focusul atenţiei, realizând contacte în dimensiuni cu benzi de frecvenţă mai înalte a undelor, care nu mai aparţin lumii materiale, pe care astăzi le numim: percepţii extrasenzoriale de tip telepatie şi clarviziune, clarauz, pre-simţire, outbody experiences (călătorii extracorporale), contacte de tip medium cu sufletele persoanelor care au părăsit lumea materială şi chiar cu alte forme de inteligenţă cum ar fi „îngerii”, experimentarea unei stări de conştiinţă extinsă (atingerea unor mesaje transmise din alte dimensiuni), gândirea trans-dimensională (înţelegerea tramei de manifestare a universului şi funcţionării interne a acestuia).

Un SQ scăzut se manifestă printr-o constiinţă a sufletului aflată în stadiul de amorţire, în cel mai bun caz sigură că există, dar departe de a trăi în suflet şi prin suflet, cu excepţia unor momente izolate. Un SQ scăzut apare la oamenii prinşi în acele detalii ale vieţii, neputincioşi tocmai din această cauză sa trăiască viaţa însişi în toată plenitudinea ei. O persoană ce posedă un SQ limitat, va fi mereu la îndemâna întâmplărilor din exteriorul ei şi de puţine ori va avea puterea să reacţioneze nu în contra direcţiilor acestora, ci în perspectiva unei schimbări calitative, de abordare.

HQ (holiness quotient) – coeficientul de sfinţenie este o realitate atât de îndepartată celor care nu au conştientizat nivelurile inferioare, decelate mai sus, încât cu siguranţă puţini îşi pun problema ei. Cea mai înaltă scară a conştiinţei sufletului, punctul de culme, acea „scânteie dumnezeiască”, este înşişi această sfinţenie a fiinţei deja transcese. Latura aceasta a sfinţeniei nu se mai supune continuumului de spaţiu-timp, rezonează cu energiile cele mai elevate, cu frecvenţele cele mai înalte, fiind supusă unei dinamici supra-conştiente şi inter-dimensionale, conştientă deja de drama cosmică.

Cosmogoniile tuturor civilizaţiilor fac referinţă la acele dimensiuni vibratorii intermediare între forţa cheie a universului şi acela al existenţei umane în planul material, în continuumul spaţiu-timp, capacitatea de rezonare a câmpurilor de energie din partea cea mai intimă a fiintei deja trancese din universul material ori cu o legatură de tip invers (înaltul spiritual dirijând materialul), trecerea de la viziunea sinelui în univers la viziunea universului în sine.

Fiinţele care acced la un HQ evoluat devin mai subtile, se purifică, devin suportul unor arhetipuri cosmice şi se regăsesc în memoria sacră a originilor şi identităţii lor. Astfel, aceste fiinţe ating un spaţiu multi-dimensional, în care conştiinţa şi energia nu mai sunt separate aşa cum sunt ele în lumea formelor, circuitul de energie-conştiinţă fiind capabil să experimenteze instantaneu orice informaţie îi e necesară, deoarece totul este continuu, deschis .

Fiinţele care nu experimenteză o descoperire şi o elevare a sfinţeniei înscrisă în ele, dar aflată încă în stadiul de latenţă, le lipseşte aceasta dimensiune a dragostei pure faţă de cei cu care se indentifică, le lipseşte bucuria descoperirii identităţii lor profunde, neexperimentând minunile care sunt zilnic în ele, dar care asemenea unor seminţe în stadiul pre-germinativ sunt condamnate la trecerea timpului şi la deşertăciunea unor clipe mai mult sau mai puţin favorabile.

Essences/ Esenţe

2010-02-19T11:31:00.000+02:00

Write with the soul, not letters ...
Talk with your soul, not sounds ...
Be soul, not appearance ...
See inside the soul, not in a distance ...
Transcribe your soul, not codes and encryptions ...
Live in the same soul, together with the ones you love ...

/

Să scrii cu suflet, nu cu litere ...
Să vorbeşti cu suflet, nu cu sunete ...
Să fi suflet, nu înfăţişare ...
Să vezi în suflet, nu în distanţe ...
Să transferi suflet, nu coduri şi matrici ...
Să trăieşti în acelaşi suflet, cu toţi cei pe care îi iubeşti ...

Voi, creştinilor

2010-02-19T11:26:00.003+02:00

Odată, în istorie, cei care Cred (se subînţelege – în Dumnezeu) se numeau credincioşi, iar după apariţia lui Iisus Christos, s-a încetăţenit denumirea de “creştin”.
Voi, creştinilor care faceţi trafic de indulgenţe, cum vă puteţi numi creştini?! Îl puteţi minţi pe om, dar pe Dumnezeu niciodată!
Voi, creştinilor care slujiţi în Biserică, dar care apoi pentru a decide promovarea unui „frate” de-al vostru îi cereţi anumite favoruri ... voi ... oh, voi, cum vă puteţi privi in oglindă, cum mai puteţi apare în faţa lui Dumnezeu?! Voi ... cum îmi mai puteţi vorbi de Dumnezeu, dacă voi înşivă sunteţi un pustiu ?! ...
Voi, creştinilor îmbrăcaţi în aur şi purpură, slăvindu-l pe Dumnezeu în faţa Sfântului Altar, în faţa unui sobor înalt, dacă vorbiţi de credinţă doar pentru a stăpâni masele şi a obţine putere ... oh, pentru voi cer milă lui Dumnezeu ... nu aş îndrăzni să vă întreb cum puteţi avea vocea fără şovăială când vorbiţi fals despre un ideal de la care voi v-aţi intors faţa demult ... Credinţa, nu aceea despre care voi vorbiţi cu cuvintele voastre pompoase, dar moarte, fără viaţă ... credinţa adevărată nu are preţ, nu se plăteşte, iar cei care cred în ea nu se socotesc mai presus unul ca altul, iar de ar avea toata puterea lumii nu vor fi mai puţin sau mai mult credincioşi ...
Voi, creştinilor care vă afişaţi în haine pompoase la sfânta taină a rugăciunii şi în mijlocul luminii gura vă rosteşte fără suflet nişte cuvinte şi rugăminţi ... voi, creştinilor, cum vă puteţi uita împrejur, să-i judecaţi pe fraţii voştri mai puţin norocoşi, să-i judecaţi tocmai pentru umilinţa lor, când tocmai Dumnezeu preţuieşte umilinţa? Voi, creştinilor, cum puteţi comenta despre fraţii voştri, în mijlocul luminii sfinte, despre gusturile lor mai puţin fericite în îmbrăcăminte?! ... Dacă sufletul vostru, cel de dinăuntru, ar putea să vorbească el ...
Voi, creştinilor farisei, care vă izolaţi şi pretindeţi că aveţi trăiri curate, care vă rugaţi pentru voi înşivă şi vă delimitaţi de noi ceilalţi, plebea ... voi, fariseilor, de ce ne mai pomeniţi şi pe noi, noi cei care nu existăm, atunci când vă adresaţi lui Dumnezeu?
[„Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” (rugăciunea fariseului amintită în Luca 18:10-14)]
Voi, creştinilor pentru care dragostea lui Dumnezeu nu prinde sămânţă în sufletul vostru, de ce ne mai pomeniţi pe noi în gândurile voastre? V-am greşit vouă cu ceva? Voi ar trebui să vă rugaţi cu sufletul vostru, nu cu cuvintele voastre moarte, care doar cuantifică lucrurile şi nu trăiesc emoţia ... Voi vă numiţi creştini, când Dumnezeu vorbeşte despre dragoste, iar voi vreţi numele vostru ... Dumnezeu vorbeşte despre aproapele vostru, iar voi vă distanţaţi de el ca de un lepros, făcându-l păcătos chiar înainte să păcătuiască ... Voi vă numiţi creştini?

Strada pustie

2010-02-19T11:22:00.003+02:00

Strada pustie, aproape adormită ... Abia câte un trecător se strecoară ... şi plesnetul picăturilor de ploaie. Puţin mai departe – un om grăbit, probabil îndreptându-se spre casă.

Brusc, un sunet surd, o siluetă tâşneşte. Îl atacă scurt, îi smulge geanta, iar omul se prăbuşeşte...

Ne şocăm, ne revoltăm în interior, ohh!, ce a ajuns lumea de astăzi, e plin de derbedei pe stradă ... Şovăim, împietriţi, ca într-un vis urât ... Ne spunem probabil în gând că nu e treaba noastră şi ne strecurăm mai departe. Nici nu îndrăznim să îl privim pe acel om, prăbuşit.

Mergem acasă. Sorbim un ceai cald, încercând să uităm ziua ploioasă şi amintirile urâte. Ne aşteaptă un pat cald ...

Cum putem să dormim noaptea când am ştiut că un derbedeu a atacat pe cineva care puteam fi noi înşine? Nu acel om străin a murit ... Noi am murit! Pe noi ne plâng cei dragi, care nu înteleg de ce nu mai ajungem acasă ...

Eroii sunt vii, noi suntem morţi. De ei lumea îşi aminteşte cu drag şi admiraţie. De noi? Strada lungă, pustie si ploioasă ...

Crini, iarna

2010-02-19T11:16:00.002+02:00

Exista prietenie la prima vedere, dupa cum exista si dragostea la prima vedere…

E ca si cum ai sorbi o aroma de bujori proaspat rasfatati de picaturile ploii, zambind la soare…

Nici nu iti vine sa respiri, sa nu strici magia…

Timpul curge, fara sincope, fara pauze, unic … iar sufletul primeste o energie, o hrana, devine tot mai proaspat…

Voi faceti sa infloreasca tot ce e mai bun in mine.

Eu singur, fara voi, cei pe care va iubesc, nu as fi nimic, decat un om simplu, limitat.

Dragostea voastra ma face sa infloresc, sa ma depasesc.

Voi sunteti eu! Eu nu as fie eu, fara voi. As fi doar o simpla fiinta care respira si nimic mai mult.

Cu voi sunt totul, pot fi o lume intreaga.

Voi faceti sa existe dragoste. Acesta este miracolul. Nu eu. Eu doar o simt si o cresc, ii duc mai departe caldura…

Fuferi!

2010-01-15T15:11:00.005+02:00

Fuferii fufaiesc frumos fara frica...
Fac frumos... - fuferii flutura frunzele falfaind
Fufazarilor! Faza, frate! - Fuferii falosi fonfaiau fufuleti, fara farfurie...

(preluare de pe pagina de Facebook a ©Florentis - toate drepturile rezervate autorului)

Soon on Youtube! Powered by Florentis.

Orice reproducere si contextualitate a sa fara aprobarea autorului este strict interzisa, cu exceptia comentariilor referitoare la postarile autorului.

Who I am?

2009-02-25T14:03:00.004+02:00

Pana la urma nu suntem nici hainele noastre, infatisarea nostra de moment, nici reactia nefericita intr-un moment neprielnic, nici vocea din spatele telefonului, nici mana ferma intinsa …

Mi-a luat cateva luni sa scriu acest blog, in urma intrebarii – Cine sunt eu?
Nu stiu daca pot numi trasaturi esenta care am surprins-o, insa este o imagine, cea care ma insoteste intreaga viata si care nu e accidentala sau doar detaliu nesemnificativ.

Voi cine sunteti?

• Am predispunerea de a interactiona sufleteste cu oameni pe care nu i-am vazut niciodata, dar pe care ii simt familiari, ma redescopar in ei si imi intaresc identitatea;

• Am capacitatea de a realiza un lucru de necrezut, pornind doar de la niste premise aproape nule;

• Nu pot sa il percep pe Dumnezeu ca si stapan, il vad mai degraba ca pe un prieten, iar tot ceea ce fac realizez din proprie constiinta, nu pentru ca sunt constrans. Imi face placere sa fac lucruri bune din proprie intitiativa si sunt convins ca acestea sunt molipsitoare intr-o anumita pondere;

• Ma enervez destul de repede cand cei din echipa in care sunt, in desfasurarea unei activitati, nu se implica sau repeta aceeasi greseala de mai multe ori si asteapta ca lucrurile sa vina de la sine. Nu ma pot abtine, din pacate, nici in cazul cand sunt chiar parintii mei;

• Tind sa idealizez relatiile umane de care am fost placut impresionat. Tocmai de aceea, ma socheaza inconsecventa, nerespectarea promisiunilor, rautatea, mai ales cand intalnesc acest fapt la persoane pe care le apreciez, nu mai stiu cum sa reactionez;

• Gandesc pana in cel mai mic amanunt actiunile pe care le organizez, atunci cand imi doresc sa se realizeze asa cum astept eu;

• De foarte multe ori nu am primit surprizele si bucuriile asteptate si visate. Poate de aceea am reusit sa le transpun, sa transfigurez acea stare de bucurie ravnita si sa o implinesc eu, traind bucuria celor care le daruiesc eu surprizele si sufletul care m-ar fi bucurat sa le primesc eu;

• Sunt fericit sa fac persoanele care conteaza in viata mea (prietenii si colaboratorii mei speciali) sa se simta unici in felul lor, oferindu-le surprize unice sau stari de spirit de o originalitate aparte.

Metode de fixare a informatiei

2009-02-23T18:56:00.001+02:00

Am hotarat sa scriu despre acest subiect pentru a va impartasi a asteptand sa completati un model cat mai eficient de fixare a informatiei cu care avem tangenta, de la retinerea si valorificarea pe termen lung a informatiilor dobandite in cardul unor cursuri de pregatire, pana la informatia incidentala utila din domeniul de interes sau din domenii conexe.

Eu am identificat in principiu cinci astfel de metode de fixare si organizare a informatiei in mintea umana pentru o pastrare si o utilizare de lunga durata cat mai eficienta, pe care le aplic in viata de zi cu zi:

- nelasarea de informatii izolate, fara terminale de legatura (conexiuni cu alte informatii cunoscute);

- organizarea ierarhica (cuvinte-cheie, clasificari, detalieri pe multiple paliere);

- conexiunile sa fie realizate in mare parte pe acelasi plan al ierarhiei (ancorarea cuvintelor-cheie de cuvinte-cheie sau de un ansamblu de cuvinte-cheie);

- plasticizarea ideilor prin asocierea unor imagini concrete uzuale si usor de inteles – usurinta de a transporta sau monta ceva demontat in prealabil, in etape, decat implementarea sa masiva, rigida;

- descompunerea, stocarea minimala in structuri organizate si recompunerea informatiei la nevoie pe baza acestor structuri minimale si a existentei legaturilor din sistemul de idei.

De ce?

2008-10-31T18:27:00.002+02:00

De cate ori gandim destul inainte de a face un lucru ireversibil care poate il vom regreta mai tarziu? Un lucru care nu il mai putem repara?

De ce oare e mai usor sa strigam "Gata!" cand nici macar noi, aceia care strigam asta, nu simtim ca asta ne dorim cu adevarat?

De ce trantim usa in nas nepasatori aparent unui om care simtim ca i se scurge sufletul acolo, si nu mai are putere sa mai zica nimic?

De ce trebuie sa ne mintim chiar si pe noi insine si sa acceptam mereu sistemul ingust, acela din cauza caruia mintim mai mult si mai mult si urmeaza sa facem lucruri care nu ne plac, tocmai pentru a ne feri de consecintele lucrurilor deja ireversibile facute mai inainte?

De ce trebuie sa acceptam 10 arginti pentru a face ceva urat, cand argintii aceia nu numai ca nu ne vor aduce prosperitatea, dar ne vor aduce grijile si boala unui suflet gaunos si ale unei minti chinuite?

Inteligenta si starea de constiinta

2008-10-31T18:21:00.003+02:00

De cele mai multe ori realitatea insasi e creata de mintea umana, in interactiunea ei cu ceilalti indivizi sau cu mediul.

Lumea exista pentru noi atata cat o putem intelege, in acest mod avem un anumit control asupra realitatii.

Bifurcatiile, pragurile si salturile constiintei comune, recreeaza universul din jurul nostru, in interactiune cu fortele exterioare lui.

S-au facut atatea experimente, chiar inducerea anumitor stari pe cale mentala, vindecari, trairi, comunicare exterioara, si nici acum multi dintre noi nu suntem nici pe departe constienti de potentialul imens al mintii si spiritului, partea nevazuta si inca prea putin cercetata din noi, concentrandu-ne in mod opulent asupra lumii fizice, palpabile, superficiale.

Lipsa evolutiei si a constientizarii tot mai profunde ne ancoreaza intr-un univers ingust, in care putem fi manipulati, necunoscand fenomenele din imprejur.

S-a incercat acest fapt de la inceputul lumii de anumite grupuri de interese, fie ele din sfera politicului, religiei sau al altor ierarhii si organizari sociale.

Un exemplu de astfel de inducere mentala a unei trairi umane, e chiar producerea orgasmului prin hipnoza si inducere mentala.

Dumnezeu nu ne vrea becisnici, ingusti, slabi. Evoluand, putem schimba starea faptelor, si evoluand in planul constiintei putem face aceste schimbari stabile si revolutionare, putem construi si nu distruge.

Nota: Inducere mentala a orgasmului este doar un simplu exemplu cat mai plastic asupra reactiilor mintii umane si crearea realitatii. Foarte ilustrativ si in ideea ca putem fi manipulati daca nu suntem destul de evoluati, sau puteam face lucruri de care nu suntem constienti deplin sau convinsi ca sunt cea mai buna alegere. Evoluand si constientizand mecanismele mintii umane si a spatiului mai putin cercetat, suntem mai puternici si suntem mai greu de manipulat, fie religios, politic, social sau sexual. E un semnal de alarma si un exemplu ilustrativ. Putem fi manipulati. Pentru unii poate fi ceva placut, pentru altii poate fi o lovitura de imagine si un dezastru.

Avant

2008-10-31T18:19:00.001+02:00

Vine o zi, o ora, cand trebuie sa tragem linie.

Dam de fundul paharului, incet, il lasam sa cada pe masa. Privirea se rataceste spre infinit si undeva in umbra gandului nostru incolteste o idee.

Cand suntem in genunchi, jos de tot, la marginea lumii pe care o visam, cand ne-am oprit din cadere, putem ridica privirea. Ce ne asteapta? Cu singuranta ceva mai bun. Cand ajungi jos, ajungi pentru a-ti lua avant si a urca din nou inaltimile.

Dupa raul puternic din care simti ca nu mai iesi, in timpul lui, atunci cand e mai puternic, poti incepe sa zambesti - raul e epuizat, lasa in urma un vid, vidul raului atrage dupa sine binele cu viteza luminii .

Lumea pedanta e deja trecut. Astazi traim in vibratia prezentului mai mult ca oricand. Depinde de noi sa zambim si sa mergem mai departe. Amar sau cu bucurie. Oricum, capatul drumului nu e inca aici.

Prefer lucrurile mari. Lucruri mari pentru oameni mari. Cele marunte si inguste sunt pentru oameni care atata pot.Poti sa gusti savoarea unei zile grele in munti, poti sa razbati prin lianele si crengile unei paduri necunoscute pana gasesti ce trebuie. Prefer desertul nemarginit infruntat in goana nebuna, refuzand limita; nu e monoton, credeti-ma, uneori desertul are o savoare care nu o poti egala spre exemplu intr-o padure tropicala, trebuie doar sa te apropii de el si sa il simti la fata locului.

Prefer campurile deschise, largi, ca si cele ale Baraganului, cerul larg deschis prin care sufletul poate sa innoate si sa isi caute marginile. Prefer oceanul de margean la marginea fusului orar, cand se repeta meridianele, urmand o alta zi, in clipa maine. Prefer carlinga unui avion napustindu-se peste padurile tropicale, in deschiderea larga, pustie omului, sub care se zbenguiesc pasarile paradisului, se impletesc lianele coafand lumea de dedesubt, pamantul deschis ca o rana rosiatica.

Sa sarbatorim toamna. Cand incep sa cada frunzele. Bucuria e mai puternica atunci cand incepe sa o adie raceala.

Diana

2008-10-31T18:08:00.003+02:00

Acest blog l-am scris cu sprijinul indirect al Dianei.

Am fost incantat sa citesc randurile ei pline de substanta, si am avut o idee, sa pun comentariile mele de pana acuma de pe pagina ei intr-un blog. E ca si cum ar fi scris de Diana, cu mana mea.

Cuvintele acelea nu le-as fi putut asterne, decat citind randurile ei, si simtind ca vreau sa raspund la acele idei. E ca si cum ar scrie o carte doi autori, dar nu un interviu. Un gen literar cu totul si cu totul neobisnuit. Fragmentele de acolo vor fi amestecate, tocmai pentru a prinde un anumit spirit si a nu fi doar simple insiruiri de comentarii.

A rezultat un text mai neobisnuit, ceva in genul "similitudinii". Exprimarea trairilor ca reactie la trairile celuilalt. Un non-dialog intregit intr-o "convorbire indirecta". O oglinda a celui care il citim, si in acelasi timp propria noastra oglinda.

Dincolo de reactia, trairile, impresiile noastre, exista ceva universal care ni se reveleaza celor care transcedem lucrurile de zi cu zi, si ne aduce mai aproape, fiind camarazi.

Cand citesti randurile unei persoane sensibile, care pune mult suflet si gandeste profund, fiecare rand e plin de un inteles puternic, si de la fiecare rand ai ce invata, ori descoperi experientele proprii, ajungand sa intelegi ceea ce scrie. Asta e frumos, cand cititorul si scriitorul se imbina in cuvinte, si sufletul lor este unul. Ma refer la starea speciala de a fi pe aceeasi lungime de unda.
Daca am rosti mai des celor dragi ca ii iubim, si nu doar in pragul mortii, daca am trai asa fiecare zi, raiul ar fi aici pe Pamant, si numai de noi depinde.

Trezirea fiintei si a constiintei e cel mai de pret lucru care il putem castiga in viata noastra pamanteana. Avand ochii sufletului, traim cu adevarat.

Ghiocelul acela pur are o subtilitate, intr-adevar. Cu cat scade zapada, cu atata se inalta, albul zapezii se muta pe aripile sale deschise spre cer, desi atata de pamantean si fragil, ghiocelul poate sparge piatra cu radacinile lui, poate rezista iernii, si poate surade ca un copil nou nascut, iar si iar, in fiecare zi.

Mereu poate fi primavara in sufletul nostru, sa fim ghiocei :) Cu bucuria copilului care nu cunoaste decat vibratia, pura, si care nu se gandeste la sfarsit. Vibratia acea nemarginita care ne scalda inima si ne face deosebiti.

Purtam o piramida in suflet, noi fiintele care suntem constiente de sufletul nostru si imprastiem lumina in jur. Culoarea si misterul umple un spatiu pentru ca noi il dorim si vedem asa, si apoi percepem. De asta poate oamenilor care nu isi doresc sa evolueze sau nu se apropie cu drag de natura nu li se arata ochilor sufletului si acest aspect. Cel mai implinit te simti in anumite locuri care le simti ca fiind familiare. Acolo, poti face minuni si poti avea o sensibilitate deosebita. Ca si Zamolxis in pestera sa.

Nu-i putem iubi pe toti la fel, dar ii IUBIM. Iubim fiecare parte din celalalt care o regasim in noi sau o cuprindem in sfera noastra de constiinta. Cand o admiram si o dorim ca parte din fiinta noastra. Ori mereu aproape. Iubim privirea deschisa si calda din cel care ne arata asta, ne bucuram de ea, o traim si o pretuim. Nu toti pot sa ne priveasca deschis. Ii iubim si cand au capul plecat, cand nu se regasesc, dam de la noi acea parte care le lipseste, pentru a se reintregi in fundul sufletului lor. Iubim fiecare stare care nu ne loveste, cand putem sa ne bucuram si sa intelegem lumea.

Nu iubim la fel, dar iubim. Pana la urma dragostea este dragoste, nepretuita, chiar daca nu o simtim in acelasi fel pentru toate persoanele din viata noastra. Si dragostea e implinirea unui suflet matur si deschis. Nu pierde nimic, doar se imbogateste, si o inima are destul loc, doar sa aiba cui sa o impartaseasca.

Cand doi straini se intalnesc pe coridorul vietii, pret de cateva fire de nisip, ochii sufletul pot simti mult mai usor persoana celuilalt. Pentru ca sunt camarazi, se recunosc, ca doua suflete gemene ale unui singur Parinte. Pentru ca privim cu ochii larg deschisi, fara asteptari, fara reprosuri, pentru ca il vedem din plin pe celalalt asa cum este el, dezgolit de nimicurile de zi cu zi, el, in esenta sa, celalalt. Sufletul nostru geaman.

Alaturi de oameni deosebiti poti face lucruri deosebite!

Islamismul

2008-10-31T18:05:00.003+02:00

Scapaţi de pustiul Saharei, în drum spre Kairouan, singurul oraş sfânt islamic din Africa, am prins o poveste despre islamism si istoria acestei religii.

Dacă aveţi completări sau corecţii de făcut, vă rog să interveniţi prin comentarii. Repet, am auzit povestea pe drumul spre Kairouan, si cum am avut un pic de timp liber, am scris-o pe hârtie.

Mahomed s-a născut într-o familie săracă. Tatăl său a murit foarte timpuriu, iar apoi şi-a pierdut si mama, la frageda vârsta de 12 ani.

Tânărul Mahomed a fost crescut de unchiul său, un om înstărit, care l-a trimis cu caravanele de cămile să inveţe negoţul. În scurt timp, moare şi unchiul lui Mahomed, oar acesta rămâne în îngrijirea bunicii sale.

Mahomed ajunge căpetenie de caravană şi devine un negustor priceput. Afacerile îi merg foarte bine, iar în scurt timp adună o avere considerabilă.

Se căsătoreşte cu o femeie bogată, tot din rândul negustorilor, se spune că din interes, femeia fiindu-i prezentată de către rude.

În timp, ajunge să-şi îndrăgească soţia şi va avea împreună cu aceasta mulţi copii. Însă toţi copiii lui Mahomed vor muri la o vârstă foarte fragedă, cu excepţia unei singure fiice – Fatima.

Fatima va fi în centrul atenţiei lui Mahomed.

În unele dintre călătoriile sale cu caravanele, Mahomed, obişnuind să mediteze, are nişte revelaţii. Nu le va împărtăşi nimanui mult timp, pentru că este nedumerit în privinţa acestora, neştiind dacă vin de la Dumnezeu ori de la diavol. După un anumit timp îi va spune soţiei sale despre aceste revelaţii.

Soţia sa îl povăţuieşte că aceste revelaţii pot veni numai de la Dumnezeu, iar Mahomed, neştiind carte şi neştiind să scrie, îşi angajează un scrib, căruia îi va dicta experienţele sale în stare de transă.

Aşa se va naşte Coranul, cartea sfântă a musulmanilor. Lui Mahomed i se arată în starea de transă îngerul Gabriel, iar Mahomed îi dictează scribului tot ce aude.

Mahomed trăieşte în Mecca. Pe acea vreme, oamenii de acolo se rugau la tot felul de zei, iar cârmuitorii oraşului se temeau de Mahomed să nu le ştirbească autoritatea, convertind oamenii la o nouă religie.

Mahomed va fi urmărit, prins şi închis. După ce va ieşi din închisoare, se va stabili la Medina, unde converteşte la noua religie multă lume, iar cei care se vor împotrivi vor fi convinşi cu sabia.
Medina devine musulmană. Conducătorii oraşului Mecca trimit armata pentru a înfrânge rezistenţa lui Mahomed, iar acesta îi va învinge, apoi va cuceri Mecca.

Se spune ca Mahomed a murit în transă, sufletul său părăsind corpul şi s-a ridicat la cer.

După plecarea lui Mahomed din lumea pământească, vor fi mari frământări în rândul islamismului. Îl va urma în rândul cârmuirii bisericii nepotul său, fiul Fatimei. Urmaşii acestuia vor întemeia dinastia Fatimidă şi vor conduce mult timp biserica musulmană.

Cei doi preoţi ai lui Mahomed nu sunt de acord cu cârmuirea bisericii numai de către descendenţii de sânge ai lui Mahomed. Apare astfel scindarea lumii musulmane în şiiţi şi sunniţi.

Şiiţii vor susţine descendenţa directă ai urmaşilor lui Mahomed. Sunniţii se împotrivesc acestei orientări.

Oricine îşi mărturiseşte credinţa în biserică poate deveni musulman. Nimeni nu are voie însă să convingă cu forţa pe cineva să adere la islamism, peste credinţa persoanei în cauză, nici islamicii şi nici alţii din exterior.

Condiţiile pentru a fi un credincios adevărat sunt următoarele:
- mărturisirea credinţei;
- rugăciunea (de 5 ori pe zi, la anumite ore);
- pelerinajul la Mecca;
- respectarea postului Ramadan (1 lună pe an).

În timpul Ramadanului nu se mănâncă şi nici nu se bea apă de la răsăritul la apusul soarelui, timp de o lună.

Rugăciunile se fac după răsărit şi înainte de apus şi nu în timpul acestora, tocmai pentru a nu fi confundaţi cu credinţa vechilor egipteni care se rugau zeului Amon Ra (soarele), ca să nu se creadă cumva că musulmanii se roagă la soare.

Iniţial, credincioşii musulmani aveau poruncă să se roage de 50 de ori pe zi, aşa cum stă scris în Coran. Se spune că Mahomed, văzând că 50 de rugăciuni pe zi sunt peste puterile oamenilor, a mijlocit pe langă divinitate micşorarea numărului acestora, obţinând numai 5 rugăciuni obligatorii pe zi.

Islamicii recunosc şapte nivele ale cerului, pe cel de-a şaptelea fiind Dumnezeu.

Raiul musulman aduce pentru bărbaţii ajunşi acolo fecioare virgine, iar femeilor copii mulţi şi posibilitatea de a se îngriji de ei.

Contradicţiile dintre Islam şi Creştinism:
- Musulmanii nu îl acceptă pe Iisus ca fiu al lui Dumnezeu, ci doar ca profet, nefiind de acord că Dumnezeu poate avea un fiu născut din femeie.
- Musulmanii afirmă că doar Coranul este cartea sfântă, pentru că Biblia a fost modificată în timpurile străvechi de către preoţii creştini, fiind eliminate anumite părţi sub pretextul că nu pot fi întelese de către credincioşi, iar traducerea Bibliei a scăpat de asemenea sensul anumitor părţi din ea. Pe de altă parte, musulmanii susţin Coranul ca fiind scris întocmai după revelarea îngerului Gabriel în faţa lui Mahomed.
- Mahomed este considerat a fi ultimul profet şi cel mai important dintre profeţi, conform Islamismului. Se spune că Domnul, văzând rătăcirea oamenilor, a mai trimis odată Cuvântul Său prin profetul Mahomed, pentru a schimba lumea.

Taste of Sahara

2008-10-31T18:00:00.002+02:00

The 22th of June, 2008.
North Africa.
Western Tunisia.
Outdoor adventure in Saharian Desert.

In the Middle of Chott El Gharsa, from Atlas Range to Degache Oasis.
You are welcome.

Note: This video is taken by the autor of this blog and copyrighted.

PS- sa va descriu senzatia mea, in culori:

Eu am avut senzatia asta in fata nisipurilor nesfarsite: ma apropiam de ele, ramanea in urma orice lucru familiar si ma avantam in ceva larg, nemarginit, cotropitor, un loc unde sufletul meu se putea deschide pana la marginile orizontului; muzica algeriana ma invaluia in atmosfera ei larga, in ton cu nisipurile calde si nesfarsite; rotile muscau din nisipul amestecat cu pietricele inca nefaramitate de timp, condimentand acordurile algeriene; masina inghitea nisipul, flamanda, napustindu-se spre orizont, ca un manz tanar, scapat din tarcul unde a stat de mic, simtind gustul libertatii; senzatia aceea, cand iti depasesti limitele si gonesti bucuros spre o lume noua, scapand de melancolia parasirii familiarului; dunele cadeau secerate sub roti, se napustea motorul, aluneca, rupea indaratnic brazde de nisip, accelera puternic ca la o cursa infernala de Paris-Dakar, simtind finisul; totul cantand nemarginirea, spre orizont, in plin, cu o goana nebuna, saltand peste tot, neoprit de nimic, refuzand limitarea si infruntand puterea desertului nemilos, prin chiar mijlocul sau, de-a dreptul, in lupta dreapta; va amintit poate de emirul din poveste care mergea la Mecca provocator, de-a dreptul printre dune, fatis, direct, spre idealul sau si spre ceea ce ii cerea sufletul :)

Sahara Journal - Sousse (XV)

2008-10-29T22:11:00.000+02:00

Am ajuns lângă Sousse, perla Sahelului, al treilea oraş, deschizându-se spre mare cu portul de lux El Kantaoui. De aici putem ajunge spre nord la Hammamet (pluralul de la Hammam = băi), cea mai selectă staţiune litorală tunisiană şi apoi la Tunis, mai spre nord, cu vestita Cartagina.
Din Sousse e foarte aproape, spre sud, oraşul Monastir, de unde am pornit, cu poarta sa aeriană care ne va readuce spre casă.

Călatorie plăcută!

Veţi fi uimiţi – mulţi tunisieni înţeleg limba română. Au rude plecate la studii în România, mai ales la Cluj-Napoca. Veţi fi bine primiţi, căci nu-i aşa? – poporul român şi cel tunisian sunt camarazi. O sa va placă!

Sahara Journal - Kairouan (XIV)

2008-10-29T22:08:00.001+02:00

Traversăm în diagonală centru Tunisiei, spre Kairouan. Poposim la Jelma pentru prânz şi apoi ne continuăm drumul. Vom ajunge în cel de-al patrulea oraş sfânt al Islamului – Kairouan – după Mecca, Medina şi Ierusalim. Singurul oraş sfînt islamic din Africa. Se spune că acea persoană care pleacă de şapte ori în pelerinaj la Kairouan e ca şi cum ar merge o dată la Mecca, îndeplinindu-şi datoria de credincios musulman. Numele de Kairouan vine de la cuvântul Caravan, loc fortificat de popas al caravanelor. E un centru de forţă, peste secole, între bizantinii care stăpâneau litoralul Mediteranei şi berberii din deşert. Kairouanul a devenit pentru o anumită perioadă capitală naţională. Se poate admira moscheea ridicată de Oqba ibn Nafi, reconstruită în anul 703, cea mai veche moschee de pe continentul african. Marea Moschee din Kairouan, sanctuar islamic ridicat pe un sit creştin vechi, este în vremurile noastre mult mai cunoscută şi mai impunătoare decât cea mai veche moschee din Africa, aici, în Kairouan.

În Tunisia şi în nordul Africii, covoarele sunt asociate cu Kairouanul. Aici se ţes covoare tradiţionale de o largă varietate, prtintr-un procedeu extrem de migălos de înnodare a firelor. Un covor e cu atât mai valoros cu cât are mai multe noduri, nu neapărat o suprafaţă mai mare. Materialele din care sunt realizate sunt, de asemenea, variate, la fel şi motivele care alcătuiesc designul. Femeile lucrează maxim trei ore pe zi la împletitul acestor covoare, fiind o muncă extrem de migăloasă şi solicitantă, uneori realizarea unui covor poate dura până la şase luni. Predomină trei materiale de confecţionare a covoarelor: lâna de oaie, lâna de capră şi mătasea. Se pot admira covoare berbere foarte groase, chilimuri tradiţionale, carpete şi chiar „covoare zburatoare” (covoare ţesute din cea mai fină mătase naturală, care îşi schimbă culoarea în timp ce sunt învârtite). De necrezut, dacă veţi vedea aşa-numitul „covor zburător” vă va captiva! E ceva unic în lume, ca şi spiritul Saharei. Nu vă intrebaţi despre preţuri, sunt consistente, cu siguranţă, de la câteva sute de euro în sus. De la Kairouan traversam o regiune cu „sebkha”, depresiuni cu depozite gipsifere, în care sunt cantonate de obicei lacuri. Mai avem de mers doar două ore şi atingem ţărmul.

Sahara Journal - Road back (XIII)

2008-10-29T22:06:00.000+02:00

Ne vom regrupa la Degache şi ne continuăm drumul spre nord, spre Metlaoui. La Metlaoui trecem pe lângă o exploatare de fosfaţi, deservită de o linie feroviară îngustă. În apropiere, în funcţie de timpul disponibil, putem vizita Cheile Selja.

În continuare, trecem prin Gafsa. Denumirea oraşului provine de la o specie a omului preistoric Homo sapiens, cunoscută sub numele de Capsa. O puternică amprentă romană se păstrază în acest oraş, cu băi romane şi mozaicuri.

Sahara Journal - Star War (XII)

2008-10-29T22:02:00.003+02:00

După popasul de la Chebika luăm în piept Chottul El Gharsa, direct printre dune. Nori de praf se ridică în urma fiecărui autoturism, de aceea mergem răzleţiţi, în lateral unul faţă de celălalt. Ne aşteaptă o goană contratimp prin deşert, din loc în loc mai întâlnim alte urme ale altor temerari.

Întâlnim granule şi foi de cuarţ, care strălucesc puternic, reflectând razele soarelui. Fiind amiază şi o temperatură ridicată, putem admira celebrul miraj Fata Morgana şi chiar suprinde în fotografii.

Ajungem la decorul Războiului Stelelor, chiar în centrul Chottului El Gharsa. Coborâm dunele la 80° declivitate, de necrezut dacă nu ajungi în aceste locuri. Anvelopele curg în nisip şi maşina alunecă pe dune. Mai greu e la urcare, aici rămâne blocat în nisip chiar şi Hammerul; cele mai folosite maşini pentru străbaterea deşertului sunt Toyota Land Cruiser. Putem admira martori de eroziune rămaşi deasupra suprafeţei nisipului, unul dintre aceştia este deosebit de spectaculos, cel denumit „Gâtul Cămilei”.

Sahara Journal - Atlas Range (XI)

2008-10-29T21:59:00.000+02:00

Vom ajunge la Chebika, oază montană din marginea Munţilor Atlas, drumul fiind de multe ori foarte deteriorat, mai mult un fel de pistă pentru raliu. Suntem foarte aproape de frontiera algeriană.

Chebika ne apare ca o fortăreaţă, dominată de terasete săpate în roca şi morminte de tip marabu. Munţii Atlas se ridică brusc, ca nişte blocuri puternic basculate pe verticală, aproape impenetrabili. Doar o mică despicătură ghiceşte drumul spre inima munţilor, spre lacurile de smarald din interior. Se numeşte Poarta lui Ali Baba, iar legenda ei e cunoscută în toată lumea. Traversăm foarte greu această deschizătură, unul după altul, abia strecurându-ne. Ne aşteaptă o altă lume dincolo, în munţi, extrem de diferită de cea care se întinde spre est, de unde am venit. Pâraie limpezi, lacuri de smarald, cascade, aer proaspăt, palmieri, peisaje splendide. A meritat drumul obositor până aici.

Sahara Journal - Degache (X)

2008-10-29T21:57:00.000+02:00

Ajungem la oaza Degache, o oază binevenită după lungul drum prin deşertul de sare. În Degache turiştii au posibilitatea să viziteze îndeaproape o oază la faţa locului, cu ajutorul unor trăsuri. O mulţime de plante tropicale pot fi admirate aici, de la specii indigene la specii colonizate – bananieri, smochini, rodii, palmieri de curmale, arborele de henna (din a cărui frunze se prepară o soluţie tinctorială foarte apreciată), lendrii, piersici.

În acest areal, Degache-Tozeur, la fel ca şi pe I. Djerba, locuieşte o comunitate islamică minoritară – Sufiţii. În trecut, aici se desfăşura un comerţ trans-saharian înfloritor cu aur, fildeş şi sclavi.

Le Degache are loc expediţia spre Munţii Atlas, cu autoturisme de teren. Ne îndreptăm spre nord, ocolind pe la răsărit Chott El Gharsa.

Sahara Journal - Chott El Jerid (IX)

2008-10-29T21:55:00.001+02:00

Chottul El Jerid se întinde în faţa noastră scăldat în galbenul răsăritului. Tot aerul spre orizont este cuprins de un tremur de lumină, iar înaintea noastră tresare câte o umbra desprinsă din tufele rare ieşite firave dintre crăpăturile roşiatice ale pământului. Chottul El Jerid este o imensă depresiune geologică, un graben tectonic larg ondulat, ocupat de o crustă de săruri care sclipesc în lumina soarelui şi dau la orizont acel miraj al deşertului, o oglindire albastră a cerului la orizont, ca şi un lac imens. Fata Morgana apare in miezul zilei, când temperatura depăşeşte 30° C; acest miraj a cauzat numeroase fatalităţi în trecut, când călătorii nu erau obişnuiţi cu acest fenomen. Istoricii susţin că aici exista anticul lac Triton, traversat de Jason şi argonauţii săi, în căutarea lânii de aur. Legendele spun că aici este locul de naştere al zeului Poseidon. Loc de desfăşurare a numeroase planuri, Chottul El Jerid, a cunoscut încercarea protectoratului francez de legare a Chottului El Jerid de oaza Gabes, iar în 1962 o propunere a americanilor de testare a experimentelor atomice. Spre est, între Chottul El Jerid şi Chottul El Fedjej, cuceritorii romani au instalat aici o insulă de verdeaţă – „Ţărmul Palmierilor”. Ne apropiem de vechiul „limes” roman, la marginea lumii civilizate.

Sahara Journal - Les Dunes de Kebili (VIII)

2008-10-29T21:52:00.001+02:00

Ne repliem spre nord, lângă Kebili, ne aflăm pe ultimele prelungiri ale dunelor spre cel mai mare chott al Tunisiei – Chott El Jerid.

Kebili a fost in timpul Evului Mediu un centru al comerţului de sclavi trans-saharian. În apropiere, în arealul Souk Lahad, la Nefzoua, ajungem la un hotel aflat într-o mică oază – Dar Ismail Les Dunes de Nefzoua. Hotelul are categoria trei stele şi este dotat chiar şi cu piscină; păstrează mozaicuri romane tradiţionale. Însă condiţiile sunt mai precare decât cele cu care suntem obişnuiţi noi, europenii la aceasta categorie de confort.

Dimineaţa trebuie să ne trezim devreme, pentru că ne aşteaptă un drum lung, de peste 600 kilometri, în a doua zi a călatoriei. E o răcoare plăcută, după care tânjim întreaga zi în pustiul saharian.

Sahara Journal - Gate of Sahara (VII)

2008-10-29T21:45:00.002+02:00

În marginea Marelui Erg Oriental, ajungem la Douz, supranumit „Poarta Saharei”. Douzeul, prin poziţia sa strategică deosebită, a devenit centrul unor manifestări internaţionale. De aici, se porneşte în caravane care se adâncesc printre dunele nesfîrşite, spre sud. În centru micului orăşel tronează o statuie în formă de cheie, care ne reaminteşte importanţa strategică a acestui centru, la marginea Marelui Erg Oriental. Aici este Muzeul Saharei. Din acest loc, exploratorii Saharei se pot transfera pe caravanele de cămile, baloane cu aer cald, autoturisme speciale de teren. La Douz are loc anual Festivalul Internaţional al Saharei.

Sahara Journal - Throglodytes (VI)

2008-10-29T21:43:00.001+02:00

Drumul ne poartă prin deşertul de piatră, spre sud, şi vom ajunge la Matmata. De aici, părăsim direcţia sudică pentru prima dată şi ne reorientăm spre vest.

Matmata e locul unde se pot vizita locuinţele tradiţionale ale berberilor, aşa-numite „locuinţe troglodite”. Locuinţele primitive sunt săpate în piatră. Efectul de alăturare a reliefului cu aspect selenar, aparent nepopular, cu locuinţe subterane, cu moschee şi locuinţe moderne din piatră albă, dă un aspect ireal. Berberii din Matmata şi-au săpat locuinţele în piatră pentru a scăpa de urmărirea duşmanilor, dar şi pentru a se adapta eficient la caldura verii tropicale.

Spre vest, urmează un larg evantai de oueduri, care la ploi torenţiale puternice au înghiţit localităţi întregi, dar cea mai mare perioadă a anului sunt uscate complet, nu ar zice nimeni ca vreodată pe aici a curs apă. În nord, ne însoteşte la orizont conturul înalt al Djebel Tebaga.

Sahara Journal - South Seaside (V)

2008-10-29T21:41:00.000+02:00

Trecem prin Mahres, locul unde băştinaşii au fost răsplătiţi de Allah. Aici a eşuat o balenă, care a fost considerată un dar al cerului. Localnicii au organizat petreceri în centrul localităţii, consumând carnea balenei, apoi scheletul l-au amplasat în mijlocul localităţii pentru a le aminti că sunt ocrotiţi de forţele supranaturale. Alături de scheletul de balenă, în Mahres pot fi admirate multe sculpturi şi statui originale, multe realizate din materiale reciclate din deşeuri, imitând păsări şi alte mamifere.

Ajungem în sudul Tunisiei, acest teritoriu al dunelor larg desfăşurate, al djebelurilor stâncoase, alungite, al oued-urilor şi chotturilor, al izvoarelor şi oazelor bine ascunse. Este cu totul un loc special. Abia din Tunisia poţi gusta savoarea Saharei în linişte, fără riscul atacului unui trib necivilizat. În plus, turistul găseşte aici o infrastructură bine pusă la punct de protectoratul francez, care a încercat să dezvolte potenţialul turistic şi să faciliteze exploatarea resurselor naturale, în acelaşi timp cu încercarea de civilizare a triburilor nomade berbere. Totuşi, şoselele asfaltate sunt rare şi destul de înguste, în plus nefiind indicat să te aventurezi de unul singur în deşert nici chiar cu o maşină foarte sigură. De obicei se formează echipe de câteva maşini, care rulează fără a se pierde din câmpul vizual.

Traversăm oraşul Gabes, una dintre cele mai importante aşezări din Tunisia. Grădinile sale sunt superbe, foarte variate. Adânc ancorată în canionul ouedului Gabes, oaza Gabes contrastează puternic cu mediul din împrejurimi, ca o comoară bine păstrată.

Doar la câţiva paşi, la marginea oazei, deşertul îşi recâştigă puterea şi devine aparent de netrecut.

Sahara Journal - Sfax (IV)

2008-10-29T21:38:00.000+02:00

În continuare, autostrada G 1 ne conduce spre sud, în direcţia Sfax, unde se termină. Din loc în loc traversăm filtrele de control ale poliţiei, semn că guvernul tunisian acordă o mare importanţă securităţii. Parcă ai trece nenumărate graniţe, atâta doar că nu ţi se cer actele la control, decât în cazuri extreme.

Sfaxul e aşezat în faţa Insulelor Kerkenah, paradisul păsărilor şi al faunei acvatice. Situat în plin Sahel, nu departe de hamada, deşertul de piatră, şi de sebkha, deşertul de sare, Sfax e un loc ce se individualizează net de mediul înconjurător. Nimeni nu s-ar gândi că aici e al doilea mare oraş al Tunisiei, descris de scriitorul Ronald Firbank, ca şi cel mai frumos oraş din lume. Puternic port al Mediteranei, cu o industrie bine dezvoltată, prosper, plin de civilizaţie şi cu o altă mentalitate. Faima Sfaxului vine de la comerţul şi procesarea măslinelor şi a uleiului de măsline, dar şi de la valorificarea importantelor resurse minerale din arealul învecinat – hidrocarburi şi fosfaţi. Aici, în bazarul din Sfax s-au turnat o parte din filmările de la Pacientul Englez, fiind prezentat în film ca şi bazarul din Cairo.

În continuare, străbatem spre sud zona costiera a Golfului Sirta Mică, unde pustiul saharian pătrunde până pe malul mării.

Plantaţiile de măslini prezente aici din vremea fenicienilor aproape că dispar. Se instalează un climat tot mai aspru, cu rare tufe, fixate adânc într-un sol roşcat, pietros, mai mult un fel de scoarţă de alterare decât sol propriu-zis.

Sahara Journal - Lost City (III)

2008-10-29T21:35:00.001+02:00

Vom ajunge la El Jem, unul dintre primele şase amfiteatre romane cele mai mari din lume. El Jem, denumit şi Oraşul Pierdut sau Oraşul Distrus (Thystrus), are un „colosseum” la fel de bine conservat ca şi cel din Roma. Aici, cunoscătorii de legende încă mai caută tunelul subteran construit din piatră, cu ajutorul elefanţilor, spre mare, spre Mahdia sau catacombele din Sousse.

Sahara Journal - Monastir (II)

2008-10-29T21:32:00.001+02:00

Prima vedere, la aterizare pe Monastir, dezvăluie nişte incinte ciudate, un fel de heleştee cu apă marină, pentru extragerea şi procesarea sării.

Fortul Monastirului, cel mai vechi şi mai important din Tunisia, datează din anul 796, ridicat de un general al celebrului Harun ar-Rashid.

Monastirul a fost prima fortăreaţă religioasă în care s-a permis accesul femeilor.

De la Monastir ieşim la auostrada G 1, care vine dinspre capitala Tunis şi se îndreaptă spre sud, spre Sfax, cel mai important centru industrial al Tunisiei.

Traversăm o zonă cu lacuri sărate, secate, de tip sebkha, un fel de „deşerturi de sare”, formate din depozite de gips şi anhidrite, cu cruste de săruri. Din loc în loc se pot zări plantaţii de măslin, tot mai anemice, cu o distanţă foarte mare între copaci, pentru ca rădăcinile lor să se poată dezvolta pe o suprafaţă mai mare, proporţională cu reducerea fertilităţii şi umidităţii solului.

Sahara Journal - Preparing (I)

2008-10-29T21:29:00.001+02:00

Sahara este mirajul Africii. Simbolul său unic, de negăsit pe un alt continent.

Poarta Saharei se deschide europenilor şi întregii lumi prin acel petec de civilizaţie într-o lume islamica rigidă – Tunisia – care se arată turiştilor şi lumii occidentale, renunţând la rigiditatea islamică specifică celorlalte ţări ale Africii de Nord. Relativa sigurantţă şi străduinţele de a fi ospitalieri fac din tunisieni şi berberii de pe teritoriul Tunisiei călăuze excelente in expediţiile sahariene.

Mai întâi să găsim posibilităţile de a ajunge aici. Calea cea mai facilă – a aerului – ne duce spre cele câteva aeroporturi ale Tunisiei – de la nord spre sud: Bizerta, Tunisia, Monastir, Sfax şi Djerba, toate pe malurile Mediteranei, iar spre interior Gafsa, în Sahel, şi Tozeur, chiar în Sahara. Trebuie verificată disponibilitatea operatorilor aerieni şi luată în considerare şi disponibilitatea de buget.

Eu am ales Monastir, undeva la jumătatea coastei tunisiene, spre care sunt zboruri charter directe o dată pe săptămână de pe aeroportul Cluj-Napoca, al companiei Nouvelair.

Aterizăm la Monastir, pe marginea Mării Mediterane, în sudul Golfului Hammamet. Monastirul aflat in plin Sahel, zonă aridă periferică Saharei, este o veche aşezare punică (Rous Penna). Pentru ceva timp, aici a fost capitala religioasă a ţării, aceasta revenind iar la Kairouan. Aici e locul naşterii primului preşedinte modern al Tunisiei, Habib Bourguiba, cel care a reformat puternic ţara. Cele mai multe zboruri charter din Europa aterizează aici, la Monastir.

Inaintea ta

2008-10-29T21:25:00.000+02:00

Vin inaintea prieteniei tale cu stropi de roua.

E abia dimineata si toata ziua ne este in fata.

Am terminat visele. Am inceput sa gandesc lumea asa cum e, sa nu o mai trasez incapatanat dupa maiestria viselor si sa imi opresc acele clipe mai mult. Cele scrise cu caldura.

Suntem doar straini, toata lumea aceasta mare .... imens de straini si de singuri de multe ori chiar si in fata propriilor prieteni. Pentru ca de multe ori sunt doar imaginari, sau nu mai razbesc pana intre gratiile noastre cu caldura care ne-am inchipuit-o.

Dam o mana rece inainte, o vorba straduita, dar fara viata, ne bucuram ca ne-am vazut si acum doua clipe, dar ceva nu se potriveste tabloului.

Esenta nu e nicaieri! Si aici nicaieri e groaznic, ca in Strigatul lui E.Munch, contorsionarea spatiului in linii de fuga, toate prinzand materie si aderenta, e un strigat universal, ale celor care au ajuns in acel punct al pasilor si vad ca sunt singuri si nu pot face nimic sa ii schimbe pe cei din jur, pentru ca alegerea este a lor. Oricum, orice schimbare care nu se face constient, de la sine si ii trebuie un impuls, deja nu mai e ceea ce ar trebui sa fie.

Mana rece de acum doua clipe mi-a facut o rana in palma. Stiu ca nu am cum sa iti spun, sa te supar ... Nici nu as putea sa ma bag cu forta in sufletul tau, sunt prea sensibil pentru a face asta, si nu ar avea rost ... As vrea sa te pot ajuta, poate ajutandu-te si depasind pragul din poarta usei tale, m-as ajuta si pe mine ... Caci parca nu mai am nici o menire daca esenta care mi-o doresc paleste. Si parca vreau tot ce nu pot face de unul singur, ar trebui sa am grija, aceste lucruri care le ravnesti si nu le poti indeplini singur te pot rani si lasa urme amare.

Peretele de plexiglas prin care ne vedem, ambele parti, e asa fragil si totusi izoleaza asa de bine. Vedem totul, insa ramanem impietriti mai departe. Poate ca si tu, de pe cealalata parte gandesti la fel si eu nu mi-am dat seama, cufundat in grija si in sensibilitatea mea. Sau chiar , s-ar putea sa nu iti pese, fiindca la urma urmei cine e esenta aceasta atat de ravnita? Cine sunt eu pentru tine, celalalt? Si de ce ai mai vrea sa joci obosit intr-o scena care se incapataneaza sa nu iasa.

Stropii de roua se vor topi repede si poate nu vei vedea cristalele lor si lumina lor ascunsa.

In curand e miezul zilei. Nu mai e mult.

O viata deja a trecut. Aproape.

Nu imi mai intinde mana rece. Nu mai am nevoie. Nu ma ajuta la nimic.

Cand vei vedea ca sunt absent si nu te mai privesc in urma cum dispari, sa nu te gandesti ca am ceva impotriva ta, nu trai scenarii care de care mai contradictorii. Pur si simplu, sunt absent si incerc sa uit raceala mainii tale.

Dream City

2008-10-29T21:15:00.002+02:00

“Over the centuries, some of the world’s most glittering cities have been labeled as ‘dream cities’! This is because they are magnets that draw millions of people to seek money, fame and success while living and working in them. Some of these cities are Los Angeles (Hollywood), Paris, Milan, London, New York, Singapore, Dubai and most important, Mumbai (Bollywood)! While the dream factory of Hollywood sees thousands of would-be actors and film-makers flocking to the city with shining ambitions in their eyes, Paris and Milan attract artists, fashion designers, perfumiers and models. London, New York, Singapore, Dubai and Mumbai attract those devoted to the good life – through making their millions in business and finance. These cities, like several others across Europe and the USA, are the financial hubs of the world where the brave of heart and adventurous of spirit come to learn the tricks of the trade and settle down to make their fortunes.”

Faţă de imaginea clasică a marilor oraşe, vibrante, eu v-aş propune in acest top oraşe uimitoare, mult mai puţin descoperite încă, dar cu o savoare greu de egalat. Fiecare unice în felul lor.
Vă las să aduceţi noi propuneri sau sa comentaţi alegerea voastră din rândul acestora care vi le propun.
Unde aţi vrea să traiţi toată viaţa, daca aţi putea să alegeţi un anumit oraş din lumea largă, mâine...

Pentru urmatoarele propuneri vedeti imaginile in playerul de mai sus, orasele propuse sunt aranjate in ordine, asa cum vor fi prezentate mai jos.

Va fi acel oraş un oraş al naturii, mereu pur, mereu suprinzător, unde vei zice că eşti într-o mare de verdeaţă...
(Puerto Princesa, I. Palawan, Filipine - is geographically the largest city in the Philippines. With 75% forest cover, Puerto Princesa is one of the largest sanctuaries of old growth and replanted forest in the world and is home to two UNESCO World Heritage Sites).

Va fi poate un oraş vibrant, cu evenimente de talie mondială şi distracţii rar întalnite, totul pulsând de viaţă şi avangardism?
(Amsterdam - is one of the greatest small cities in the world. From its canals to world-famous museums and historical sights, Amsterdam is one of the most romantic and beautiful cities in Europe).

Va fi oare un oraş cochet în mijlocul munţilor, izolat şi maiestuos, de unde privirile se pierd în cer şi unde fiecare fereastră dă în splendoare?
(Vancouver - Surrounded by spectacular natural beauty, the City of Vancouver is recognized as one of the world's most livable cities, renowned for its innovative programs and leading in the areas of sustainability, accessibility and inclusivity).

Oraşul de vis va fi acela confundat cu spiritul libertăţii, respirând speranţă şi încredere într-o lume de nesiguranţă, de necrezut, ca un magnet, o floare rară în mijlocul deşertului...
(Erbil/Hewler - the heart of the new Kurdistan is soon to be known as the Dream City, a massive construction site going up on the outskirts of Erbil).

Va fi oare acel oraş buricul lumii, unde se invârt toţi marii anteprenori din toate statele lumii, unde în fiecare an se trasează oportunităţi care anul trecut nici nu erau visate?
(Rotterdam - About a thousand international companies have already chosen Rotterdam as their base for European and worldwide business activities).

Va fi o fortareaţă a banilor lumii, un loc unde sunt ataţia bani încât s-ar putea construi cateva state din temelii, unde pulsează mai departe spre întreaga lume acest lichid al economiei care însufleţeşte locuri odată sterpe?
(Zurich - famous for those legendary Swiss bank accounts and recognized as one of the world’s financial centers, the largest and most important city in Switzerland).

Va fi un oraş unde noaptea este mai luminoasă decât ziua, construit în plin deşert, atât de contrastant cu istoria sa practic nouă, şi cu amplasamentul său ...
(Las Vegas - is a center of entertainment and gambling, location of many of the largest hotel, casino and resort properties in the world).

Dream Fly - SunDust Project

Fanatele Clujului - sit al unor specii unicat

2008-10-29T21:01:00.005+02:00

Nimeni dintre cei care nu au mai fost aici nu ar banui ca sub banalitatea unei insule de stepa se pot ascunde atatea lucruri de o frumusete rara.
Luna mai vine cu o explozie de culori, dezvaluind hainele noi cu care se imbraca de sarbatoare natura. Iar, aici, la Fanatele Clujului, natura e la ea acasa.
De necrezut, la doar 5 km de un oras atat de aglomerat ca si Cluj-Napoca, sta ascunsa o comoara a ierburilor colorate, aparata de culmile din jur ca de niste cetati. A ramas aici de zeci de mii de ani o flora relicta, sau s-a nascut alta din imprejurarile si nabadaile naturii.
Daca veti veni intr-o zi insorita de mai, veti fi uimiti de ce veti gasi aici, si cu siguranta va veti intoarce.
Aici sunt cantonate peste 150 de specii interesante, unele chiar relicte sau specii unice, ori doar suprinzator aflate aici.

Fânaţele Clujului (perimetrele Copârşaie şi Valea lui Craiu) este o rezervaţie botanică situată la 5 km nord de oraşul Cluj-Napoca, de o parte şi de alta a Văii Fânaţelor (Valea Caldă), cu o vegetaţie specifică stepelor asiatice şi est-europene.
Rezervaţia este înconjurată de numeroase coline de 500-600 m altitudine, cu frecvente alunecări de teren în masă – Mârgăul, Techintăul şi Ciupul.
Fânaţele Clujului ocupă 72,5 ha teren accidentat, acoperit cu urme străvechi de vegetaţie stepică, împărţit în două compartimente de către Valea Fânaţelor (Valea Caldă)– Copârşaie (spre nord) şi Valea lui Craiu (spre sud), în primul sector cuprinzând nişte monticuli proveniţi din procesul de alunecare în masă pe versanţi, cea mai mare parte dintre aceste movile având o formă de dom, înalţă de 30-35 m şi alungită pe 400 m. Respectivul val de alunecare, conform studiilor, are diferenţieri clare microclimatice şi ecologice, în funcţie de expozişia versanţilor – în nord o evaporare mai redusă şi temperaturi mai scăzute, condiţii de formare a unei vegetaţii mezofile, de pădure, iar în sud se dezvoltă o vegetaţie de stepă, datorită unor temperaturi mai ridicate coroborate cu o evaporaţie mai intensă.
Fânaţele Clujului reprezintă una dintre cele mai interesante rezervaţii botanice, cu o floră extrem de variată. Aici există peste 450 de specii de plante de stepă. Varietatea floristică este susţinută de relieful foarte accidentat ţi variat şi de particularităţile microclimatice locale.
Rezervaţia Fânaţele Clujului a intrat, prin Hotărârea de Guvern nr. 2151/2004, în custodia Asociaţiei „Transilvania Verde”.
Fenomenul alunecărilor de teren în masă face ca pantele colinelor din cuprinsul perimetrului Copârşaie să fie presărate cu movila de pământ, numite de localnici „ţicle” sau „copârşaie”. Câteva astfel de „copârşaie” conice domină versantul de pe stânga Văii Fânaţelor, peste surpături aflorând depozite sarmatice (argile carbonatice, tufuri dacitice, concreţiuni grezoase de Feleac, lame de gips) şi între aceste movile cantonându-se mici suprafeţe plane sau uşor ondulate, ori depresiuni în care stagnează apa provenită din precipitaţii, oferind în ansamblu o serie de microstaţiuni deosebit de variate.
Temperaturile medii anuale şi cantitatea medie anuală de precipitaţii nu corespund celor din regiunile de stepă adevarată, prezenţa acestei vegetaţii tipice de stepă fiind explicată prin faptul că Fânaţele Clujului, la fel ca şi cele de la Suatu ori Zau de Câmpie, funcţioneză ca ochiuri de vegetaţie stepică păstrate dintr-o perioadă caldă şi uscată a postglaciarului, când speciile siberiene au migrat masiv spre vest, pătrunzând în interiorul arcului carpatic în acest caz prin defileele din Carpaţii Răsăriteni.
În interiorul rezervaţiei s-au cercetat două staţiuni foarte apropiate (40 m în linie dreaptă), cu aproximativ aceeaşi declivitate (45°).
Vegetaţia stepică este dominată de asociaţii de colilie, firuţă (Poa angustifolia), păiuş (Festuca rupicola), bărboasă (Botriochloa ischaemum), obsigă (Brachyopodium pinnatum).
Asociaţiile vegetale xerofile compun o „vegetaţie stepică insulară”, păstrată pe versanţii cu expunere sudică, unde întâlnim, în funcţie de sectorul de versant:
pe treimea superioară a versantului – colilie (Stipa lessingiana);
mai jos – o altă varietate de colilie (Stipa pulcherrima), ambele specii menţionate fiind sensibile la păşunat, din aceasta cauză fiind nişte indicatori ai gradului de antropizare;
tot pe jumătatea superioară a versantului – un soi de păiuş, denumit local „fâşcă” (Festuca sulcata);
pe versanţii degradaţi excesiv – întâlnim păiuşul (Festuca vallesiaca), rogozul pitic (Carex humilis), cimbrişorul (Thymus glabrescens) şi jaleşul (Salvia nutans).
Vegetaţia ierboasă din perimetrul Valea lui Craiu este dominată de xero-mezofite:
fâşcă (Festuca sulcata), măzăriche (Vicia cracca), rogoz pitic (Carex humilis), iarba câmpului (Agrostis tenuis), trifoi (Trifolium pratense), colilie (Stipa stenophilla, Stipa joannis), sânziană (Galium verum), jaleş (Salvia nutans), ruscuţa de primăvară (Adonis vernalis), un soi de garofiţă (Dianthus carthusianorum).
În cele doua staţiuni studiate, din cadrul formaţiunii morfologice mai impunătoare a rezervaţiei Fânaţele Clujului – perimetrul Copârşaie, s-au identificat două tipuri de vegetaţie, în funcţie de microclimatul impus de orientarea versanţilor. Vegetaţia xerofilă, cu predominarea coliliilor (Stipa lessingiana, Stipa pulcherimma şi Stipa capillata), se instalează pe faţada sudică, cu un excedent hidric care scade sub 100mm/an. Pe versantul nordic, umbrit, evaporaţia scade, iar cantitatea de precipitaţii este mai insemnată, de unde un excedent hidric mai important, un microclimat care a favorizat instalarea unei vegetaţii de tip mezofil, bine închegată, cu ierburi robuste în amestec cu arbori şi arbuşti şi cu plante caracteristice pădurilor şi poienilor din păduri: corn (Cornus mas), călin, soc (Sambucus nigra), măr şi păr pădureţ, păducel (Crataegus monogyna), măceş (Rosa canina), porumbar (Prunus spinosa), curpen (Clematis vitalba), piciorul-cocoşului (Ranunculus acer), umbra iepurelui (Asparagus sp.), crin de pădure, degeţel, păştiţă, omeag (Aconithum sp.), pecetea lui Solomon, etc.
Un important rol în diferenţierea covorului vegetal îl au factorii microclimatici, care au dus la individualizarea unor ochiuri de stepă atipică în aceasta zona colinară, pe pantele cu expoziţie sudică, beneficiind de un climat care a permis conservarea unor relicte din perioada xerotermică postglaciară.
De-a lungul Văii Calde, care împarte Fânaţele Clujului în două compartimente, se remarcă o vegetaţie hidrofilă, care apare şi insular în teritoriu, în arealele cu apă freatică stagnantă şi apropiată de suprafaţă (în ulucii dintre valurile de alunecare): arinul negru (Alnus glutinosa), salcia, plopul tremurător, rogox (Carex sp.), papură, trestie. De asemenea, apa freatică este uşor clorurată, iar Valea Caldă are o importantă concentraţie de săruri, premisă pentru dezvoltarea unei vegetaţii halofile cu Salicornia.
Pe solurile puternic erodate, afectate de alunecările de teren s-a efectuat împăduri cu pin negru (Pinus nigra), salcâm (Robinia pseudoacacia) şi cătină alba (Hippophae rhamnoides).
Relictele botanice care aduc faima Fânaţelor Clujului sunt numeroase:
- cârcelul (Ephedra distachya), indicator al litoralelor străvechi;
- stânjenelul de stepă ardelenesc (Iris humilis);

- cosaciul (Astragalus sp.), un fel de linte sălbatică;
- pesma de stepă (Centaurea trinervia), de culoare alb-tomentoasă, având frunze înzestrate cu trei nervuri şi flori albe sau trandafirii-pal, întânită doar în unele areale din Transilvania şi stepele ucrainene;
- un neam de brânduşa stepică (Bulbocodium versicolor), primul vestitor al primăverii, având flori liliachii sau albe (f. leucochlamydeum), cunoscută doar la Fânaţele Copârşaiei şi pe areale restrânse din stepele Ungariei şi Ucrainei;
- un soi oriental de joldeală (Serratula wolffii), cu tulpina viguroasă şi flori roşii-violete, apreciată de localnici ca plantă tinctorială, aici aflându-se în cel mai vestic punct al arealului său european.
Din punct de vedere zoogeografic, Fânaţele Clujului se încadrează în urmatoarele unităţi taxonomice majore: Regiunea Palearctică – Subregiunea Euro-Siberiană –Supraprovincia Central-Europeană – Provincia Dacică.
Pe teritoriul rezervaţiei Fânaţele Clujului se încrucişează limitele de răspândire mondială pentru două specii faunistice: limita sudică a broaştei de mlaştina (Rana arvalis) şi limita sud-estică a pitulicei verzi (Phylloscopus trochilus).
În ultimele decenii s-au colonizat specii noi, cele mai comune fiind cerbul lopătar (Dama dama) şi fazanul (Phasianus sp.).
Iarna extremă din 1954, cu stratul de zăpadă extrem de înalt (în unele locuri 4-6 m) a dus la dispariţia a numeroase exemplare de raţe şi gâşte sălbatice, iepuri, mistreţi.
În cadrul faunei s-a remarcat un vertebrat terestu endemic – Athene noctua daciae.
În rezervaţia Fânaţele Clujului trăieşte o specie unică de viperă de fâneaţă (Vipera ursinii rakosiensis). În prezent, există conform cercetărilor o singura populaţie de viperă de fâneaţă, formată din 93 de exemplare. Este foarte căutată de către braconieri, dar acest areal are deocamdată un atuu prin prisma izolării sale şi prin slaba sa popularizare. Să sperăm ca braconajul va dispărea odată cu protecţia acestei zone şi luarea măsurilor pentru conservarea speciilor floristice şi faunistice unice sau foarte rare cantonate în aceste locuri.
„Vipera de fâneaţă este veninoasă, dar nu este nici pe departe atât de veninoasă ca şi vipera cu corn. Nu e periculoasă pentru om. Ea se hrăneşte cu greieri şi coşari, pe când celelalte specii se hrănesc cu şoareci. La o muşcătură ţi se umflă mâna”.

Valoarea literaturii

2008-10-28T21:48:00.002+02:00

După aproape trei ani de când am început sa îmi expun gândurile pe spaţiul blogurilor, abia intr-un tarziu am reuşit să îmi conturez ideile despre trăsăturile de valoare ale literaturii şi a culturii în general, despre direcţia unde e de dorit să se îndrepte aceasta şi să le sintetizez în câteva fraze.

La una dintre sedinţele cenaclului la care particip am avut onoarea de a-l avea ca oaspete pe Horia Bădescu, cunoscut om de cultură, fost director al Radioteleviziunii Cluj şi al Teatrului Naţional din Cluj-Napoca, unde am subliniat unele calităţi necesare unei opere pentru a fi valoroase şi ce înseamnă de fapt poezia, ca parte sensibilă a literaturii.

În primul rând, misiunea poeziei şi a literaturii în general e cea a desăvârşirii, a salvării spiritului nostru asaltat de trăirea zilnică, grosieră. Poezia se instituie ca oglindă magică în care se văd deopotrivă autorul, cât şi cititorii care îşi cauta identitatea.

Poezia se instituie ca substanţă ontologică, metafora lipsită de substanţă rămânând doar o „zorzoană”. Iar perioada descriptivismului a trecut de mult, cum din pacate prea puţină lume pricepe; dacă doriţi descriptivism şi patetism se poate apela la proză şi teatru, nicidecum la poezie (a nu se citi poezie = literatură în versuri „înzorzonată” cu rimă).

De multe ori, poezia e şi tăcere, nu numai cuvinte şi expresii înşirate – da, tensiunea ce se naşte de la un cuvânt la altul, de la un vers la altul.

Voi expune 4 trăsături ale stilului meu, în încercarea perpetuă de a mă apropia prin ceea ce scriu de valorile contemporane. A nu se întelege că aceste valori sunt neapărat valori de referinţă, sunt doar patru caracteristici ce se pot întâlni frecvent în opera mea şi care după crezul meu nu pot lipsi dintr-o operă valoroasă, repet, în viziunea mea. Aştept reacţii şi alte propuneri, oricum.

- Forma instituită ca prelungire a fondului – prezenţa unei metafore metonimice dezvoltate în cadrul poetic;

- Polivalenţa semantică a expresiilor simple şi a exprimării de ansamblu – oamenii sunt diferiţi, astfel ca prin acest polisemantism să se poată oglindi în poezie, să li se potrivească ceea ce scrie şi să fie posibilă asocierea respectivelor versuri sensibilităţii lor specifice;

- Preferarea cuvintelor simple alăturate într-un mod profund, de efect – simplitatea creează profunzime, alambicarea generează discordanţă;

- Densitatea simbolurilor camuflate în cuvinte simple, dar relevate de alăturarea lor şi de exprimarea de ansamblu (savoarea scrierilor vechi, magice, unde iniţiaţii, în urma decodării, puteau ajunge la adevărul suprem).

Transformarile literare contemporane - Postmodernismul

2008-10-28T21:44:00.002+02:00

Transformarile literare contemporane odata cu aparitia noilor episteme in stiinta si gandire – III - Postmodernismul

Mutaţia epistemică din gândire şi ştiinţă a indus cu ea o mutaţie şi în ceea ce priveşte eul cititor, acesta devenind avatar al subiectului pus în cauză.
Apariţia geometriilor neeuclidiene, continutul plural al noi realităţi ştiinţifice, preferenţierea relaţiei în raport cu entitatea şi noul raport observator-obiect observat, toate aceste noi realităţi converg către punerea în discuţie e categoriei individualului şi se conturează ca premise ale apariţiei postmodernismului.
Postmodernismul (anti-modernismul) poate fi astfel definit ca şi modelul cultural care aspiră spre o nouă sinteză, integrând şi depăşind criza modernistă, încercând să reabiliteze categoria individualului.
Asistăm la o nouă ordine a cunoaşterii, fondată depotrivă pe indeterminare şi imanenţă. Devenim martori ai exemplelor, semnalându-se dispersarea discursului. Definitoriu pentru postmodernism este efortul către o nouă sinteză (şi nu fragmentarea şi pluralismul).
Universul unei perpetue deveniri îşi pune amprenta, înflorind în dialectica epocii contemporane, pluralismul în care contrariile coexistă complementar ia locul metafizicii prezenţei şi a bătrânului univers al entităţilor bine conturate. Relaţia va lua locul susbtanţei şi entităţilor, acestea fiind interrelaţionate, integrate şi integrând diferite paliere ale realităţii.
Postmodernismul reuneşte un complex de strategii artistice antimoderniste apărute în anii `50 ai secolului al XX-lea, în plin apogeu în anii `60.
S-a încercat a se defini postmodernismul prin „esteticismul” său, ca modalitate de opoziţie faţă de dominanta raţiunii, însă acest esteticism specific modelului postmodernist se diferenţiază net de elitismul modernist şi puritatea formală a clasicismului.
Individualul va fi re-structurat în viziunea postmodernă, depăşind criza modernistă; individul/entitatea va fi conceput ca întreg structurat ierarhic şi în acelaşi timp parte a unei structuri ierarhice care îl include. Este depăşit conceptul de individ ca entitate izolată, acesta fiind văzut ca sistem dinamic, nod structural de relaţii, prin care textura întregului sistem există.
În modernism categoria individualului este infirmată, iar în postmodernism e transcesă, repoziţionată, restructurată. A nu se înţelege prin aceasta că se revine oarecum la individualul de tip entitate izolată din realitatea premergatoare modernismului, ci faptul ca acest individual e cu totul de o nouă factură, repoziţionat în contextul noii lumi ca sistem dinamic, integrat şi integrator, multirelaţionat.
Limbajul poetic va fi redefinit în postmodernism, ca o permanentă depăşirea a limitelor limbajului, pregătind limba pentru noi concepte. Spiritul postmodern este obiectivat, prin voinţa de a anexa cunoaşterii umane noi teritorii ale realului, prin explorarea unor nivele mai adânci ale realităţii, la care conceptul în sine încă nu ajunge. Prin explicarea „ermetismului” specific poeziei moderne a nu se înţelege detalierea discursiv-retorică! Oamenii de ştiinţă înşişi insita în a filosofa ultilizând limbaje naturale, nu matematice.
Limbajele culturale contemporane sunt constituite pe baza unor concepte cu anumite afinităţi: relativitatea, incertitudinea, complementaritatea şi incompletitudinea.
Caracteristicile poeziei româneşti postmoderniste, vazută ca expresie a modului de a fi în lume, pot fi subliniate în câteva expresii ca: imanenţa, indecidabilul, fragmentarul, relaţionalul, procesualul. Postmodernismul românesc a fost anticipat de L. Blaga (subconştientul cosmotic), M. Eliade( structurile arhetipale descifrate în gândirea mitică), Matyla Ghyka (neopitagorismul dinamic), I. Barbu (asumarea transindividualului modernist ca element constructiv, depăşind modernismul), C. Noica (reintegrarea individualului ca „holomer” în structura universului).
Coagularea devenirii este foarte bine reliefată de contextualismul introdus in literatură de M. Krieger. Se pot deosebi trei tipuri de context: reperele cititorului, contextul probabil al autorului, contextul dezvoltat în interiorul operei înşişi. Contextualismul respinge o separaţie a conţinutului de formă. Poemul are menirea să coaguleze devenirea, să fluidifice temporalitatea, încât prin sensibilitatea sa să ajungem la noi adevăruri, la un nou palier detaliat al cunoaşterii. Tematica poeziei se va baza pe analiza aşa-zisei „metafore metonimice” (dominantă, reductivă).
Textul suportă numeroase intervenţii de tipul grefei, diseminării, urmei, germinaţiei. El se autogenerează, pornind de la anumite celule germinative textuale, prin diseminare. Un asemenea germene îl poate constitui litera/grupul de litere, multiplicat printr-un joc anagramatic, permutativ, sau chiar o structură sintactică ori citate de întindere variabilă.

Transformarile literare contemporane - Modernismul

2008-10-28T21:36:00.001+02:00

Transformarile literare contemporane odata cu aparitia noilor episteme in stiinta si gandire – II - Modernismul

Modernismul se va contura ca expresie culturală a crizei categoriei individualului.
Infirmarea categoriei individualului are loc prin destructurare, de-construcţie.
Logica aristotelică e depaşită, odată cu impunerea în gândire şi ştiinţă a noii episteme – modernismul vine să exprime criza silogistică şi a credinţei. Mecanismul cel mai des întânit de exprimare a modernismului îl reprezintă deconstrucţia – critica limbajului. Conştiinţa crizei limbajului conceptual prinde contur, modernismul încercând să dezvaluie această stare de fapt şi să o depăsească printr-o nouă concepţie artei în general şi în particular asupra conceptului de poeticitate. Perioada postbelică e marcată de multe divagări şi direcţii, în ton cu dialecticismul contemporan, astfel încât de multe ori deconstrucţia va fi pusă de unii teoreticieni în spritul postmodern, eroarea fiind legată indeosebi de către considerarea acestui din urmă model cultural ca model care urmează celui modernist. Însă studiile mai recente încearcă să clarifice acest fapt şi să repoziţioneze aceste două mari tendinţe culturale contemporane la locurile lor fireşti, dincolo de polemicile iscate.
Noua vârstă a culturii, modernismul, aduce cu sine punctul extrem al crizei individualului – „dispariţia autorului”.
În ideea reintegrării sale cosmice, individul, entitatea, e destructurat. Pentru fiinţa umană, aceasta inseamnă „divorţul definitiv dintre spirit şi suflet”, prin depăşirea imobilismului subconştientului, sufletul având o existenţă conservatoare, subiectivă, care odată cu transcederea individului şi reintegrarea sa cosmică va pieri, rămânând doar spiritul, eliberat de orice fel de psihologism.
Opera se va naşte prin întreţeserea textului, la interfaţa cu receptorul de sens, autorul având un rol neglijabil, cititorul fiind producator de sens, iar ţeserea textului fiind pur accident, sensul se va naşte din modul de percepţie al observatorului, cel care analizează, refuzandu-se ideea de metalimbaj.
Alternativa americană la structuralism, post-structuralismul, a apărut ca mişcare de de-structurare a modelului european post-platonician, cel al „lumii închise”. Poststructuralismul este marcat de deconstructivism – deconstrucţia textului. Relaţia va lua locul substanţei, entităţii, scrierea va lua locul cuvântului, jocul liber (forţa dionisiacă) va lua locul structurii, iar prezenţa va lăsa loc devenirii ...
Deconstrucţia textului poate fi sintetizată în cateva trăsături definitorii:
- negarea relaţiei de neimplicare (exterioritate) a observatorului în raport cu obiectul observat;
- refuzul ideii de metalimbaj;
- urmărirea conflictului între sistem şi text,
- premisa decostructivismului fiind formată de închiderea epocii metafizicii ( a modelului gândirii europene), lăsând loc unui univers in perpetuă devenire, fără momente de debut şi fără momente finale.
Deconstructivismul este marcat în operă de des-centrarea, nelimitare şi autoreferenţialitatea textului general în cuprinsul câmpurilor textuale patriculare. Apare conceptul de text general, perceput ca spaţiu continuu şi contiguu, care înscrie şi transcede textele delimitate. Se fundamenteză fenomenul intertextualităţii. Aici se înscrie „modelul textului mutilat” şi necesitatea unei lecturi exhaustive, deoarece elementele textuale vor fi diseminate în operă, lectura fiind de tip palimpsestic.
Conceptul în sine îşi dizolva fixitatea, nemaifiind raportat la un sens transcendent, lasându-se „ţesut”, introdus într-un sistem de relaţii care îl vor defini şi redefinii perpetuu, „marcat” de alţi termeni.
Deconstrucţia va fi realizată practic prin câteva mecanisme:
- deconstruirea polemică directă a vechilor concepte;
- substituirea scrierii în locul limbajului;
- prezenţa „indecidabilelor” (nuclee semantice care depăşesc opoziţiile filosofice de tip binar), care vor dezorganiza limbajul, menţinându-l într-o stare de nedeterminare;
- prezenţa unor „note strategice” – creaţii lexicale proprii, tot cu caracter de indeterminare;
- caracterul intern al lecturii, aceasta să rămână în interiorul textului.

Transformarile literare contemporane

2008-10-28T21:31:00.002+02:00

Transformarile literare contemporane odata cu aparitia noilor episteme in stiinta si gandire - I - Epoca Inchisa

Multitudinii de transformări în gândirea şi ştiinţa contemporană îi corespund o serie de modificări în artă, în particular în literatură.
Eterogenitatea acestor direcţii noi şi lipsa unor studii diversificate în această direcţie, face ca demersul de faţa să întâmpine unele dificultăţi în acceptarea unanimă a noilor trenduri şi concepte literare şi în legătura acestora indisolubilă cu transformările epocii în curs.
Epocii deja închise, identificată prin perioada de până la prefacerile moderniste în literatură şi mutaţia epistemică caracteristică ultimelor decenii ale secolului al XX-lea, îi corespund anumite trăsături. Între acestea subliniem:
- fiinţa privită ca prezenţă, entitate;
- conceptul de semn, implicând preexistenţa unui adevăr deja conturat;
- primordialitatea vocii asupra scrierii (logofonocentrismul) – obiectul este creat de idea sa in logosul divin;
- privilegierea ideii de structură centrată – de totalitate, supusă controlului gândirii.
Noua epistemă în gândire şi ştiinţă aparută la mijlocul secolului al XX-lea propune o nouă concepţie asupra percepţiei realităţii – obiectul observat se modifică în funcţie de procesul observării şi transcendenţa conştiinţei subiectului. O afirma şi Einstein şi experimentele fizicii cuantice. Are loc o remodelare a modelului cultura antropocentric şi individualist şi al conceptului clasic al ştiinţificităţii.
Relaţia ia locul substanţei, universul e in perpetuă devenire, evoluţia sa fiind dată de nelimitatul joc al contrariilor (dialectica), fiind depaşit conceptul de metafizica a prezenţei.
Noile elemente revoluţionare in constituirea noului concept al ştiinţificităţii pot fi conturate pe scurt:
- apariţia geometriilor neeuclidiene (caracterul perfect relaţional) – existenţa unor modele spaţiale contrarii unificabile într-o pangeometrie, calităţile fiind strict relaţionale şi nu substanţiale;
- preferenţierea relaţiei în raport cu entitatea – modelul individualul specific Renaşterii intră în criză;
- ţesătura de evenimente prin diverse conexiuni alternante, combinate sau contrarii, determină structura întregului – nu pot fi conturate fenomene simple în realitate, decât interrelaţionate;
- dialectizarea conceptelor – realizarea unui pluralism în care contrariile coexistă complementar.
„Epocii închise” îi urmează cele două mari curente literare care au dominat literatura ultimei jumătăţi a secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-ea – modernismul si postmodernismul, curente complementare coexistente.
Criteriul fundamental de conturare a acestor două modele culturale îl reprezintă modul de concepere al categoriei individului – de-structurarea, respectiv re-structurarea categoriei individului.
Cele două modele culturale, modernismul şi postmodernismul (înţeles ca antimodernism) au o evoluţie paralelă în timp, curentul modernist fiind înca activ şi astăzi (încă e în voga textualismul şi deconstructivismul – fenomene specifice crizei moderniste). Postmodernismul e privit ca un model cultural sintetic, ca reacţie la modelul cultural modernist, încercând să rezolve criza modernistă printr-o nouă sinteză

Paid To Read Programs - part II

2008-10-28T21:25:00.000+02:00

[...] continuare din blogul PTR - part I
5. Lista de siteuri
Personal sunt inscris pe site-urile de mai jos, pe care le-am gasit ca fiind foarte productive in raport cu altele pe care le-am vizitat. Pentru a va inscrie, copiati site-urile pe care doriti sa le deschideti intr-o pagina de internet, apoi urmati instructiunile de mai sus (pag. 5). Sau se poate da click pe fiecare site, tinand tasta Control apasata, direct de aici:
http://gowellup.com/pages/index.php?refid=koeman
http://www.silvanamails.com/pages/index.php?refid=koeman
http://www.200euromails.com/pages/index.php?refid=koeman
http://www.chobitsmails.com/pages/index.php?refid=koeman
http://inspiremarrow.com/pages/index.php?refid=koeman
http://www.megaptr.com/pages/index.php?refid=koeman
http://digital-ptr.com/pages/index.php?refid=koeman
http://ptr-trading.com/pages/index.php?refid=koeman
http://www.atom-mails.com/pages/index.php?refid=koeman
6. Desfasurarea activitatii
Trebuie sa vizitati fiecare site pe care v-ati inscris, cel putin o data pe saptamana. Inactivitatea mai mare de 15 zile atrage dupa sine anularea contului si tot ce ati castigat. - Cand intrati pe site-ul respectiv, cautati in meniul principal (de obicei in stanga): „members log in” - Introduceti ce vi se cere: adresa de e-mail si parola si intrati pe site. - In sectiune members aveti urmatoarele rubrici cu care lucrati de obicei: ”My Earnings”/ „Transactions” =situatia actualizata a contului dvs. pe site ”Paid 2click”=vi se ofera pagini de vizitat pt. care sunteti platit (poate aparea uneori in rubrica Earnings Options). ”My Referral Stats”= arata cati membri ati inscris ”Log-out”= iesirea din pagina ”My user info”=vi se arata cu ce date si optiuni v-ati inscris, pe care le puteti modifica pe parcurs. ”My Inbox(N)”=apare lista cu e-mail-uri primite pt citire pt. care veti fi platit. E-mail-urile nedeschise 15 zile ( in unele cazuri 5 zile) se sterg automat si pierdeti banii pe care i-ati fi castigat. ”My Redemption area” =spatiu destinat informatiilor despre calificarea dvs. pt. efectuarea unui mod de plata, si cererea de efectuare a platii respective. Aici apare automat, in momentul in care v-ati calificat, o fereastra in care puteti cere plata. E bine sa intrati cat mai des aici. Pot aparea surprise placute cand nici nu va asteptati. ”My Referral Center” = spatiu in care gasiti link-ul dvs de „referrala” care va trebuie pt. a inscrie alte persoane in sistem, si de a castiga in acest mod. Exista urmatoarele modalitati de a lucra pt. a castiga bani: a. primirea si deschiderea e-mailurilor (intrand in „My Inbox”) (apare cate e-mail-uri au intrat, data si ora ) iar in lista apare si valoarea cu care va plateste pt. citirea e-mail-ului respective. Cand deschideti un astfel de e-mail nu e nevoie sa-l cititi tot. Cautati doar link-ul care contine cuvantul „runner” si un numar urias la sfarsit si dati click pe el.(ex. http://www.chobitsmails.com/scripts/runner.php?EA=200708191326059871 ).
La deschiderea paginii, in stanga sus apare un text in care se specifica timpul si plata pt.citirea respectivului site. (Exemplu 1000 centi pentru 120 secunde- deobicei 30-60 sec). Dupa expirarea timpului de citire veti primi tot in stanga sus, confirmarea ca ati primit acei bani (exemplu: Your account has been credited. Thank You). Din acest moment puteti inchide pagina pt. a accesa o alta.
Multe site-uri, inainte de intrare fac un „QUIZ” copilaresc (de obicei va cer sa dati click pe un grup de cifre specificate in casuta) Acesta se face pentru a nu permite accesarea site-urilor de catre un program automat de computer pentru citirea de e-mail-uri (este o alta dovada ca se castiga cu acest sistem: unii creeaza sau cumpara programe speciale pentru a face aceasta munca fara efort).
b. Vizitarea de site-uri propuse sub forma de bannere (intrand pe „Paid to Click” sau „Paid 2Click”). Acelasi mod de afisare a castigului si timpului ca si mai sus.
c. Intrarea pe „Paid Search” (similar cu Paid to click)
d. Intrarea pe „Paid Signup” ( sunteti platit pt. inscrierea pe alte site-uri.)
e. Inscrierea de noi membrii folosind link-ul dvs.de „refferal” din sectiunea „My Referral Center”. Inscriind alte persoane, veniturile dvs. cresc. Acesti bani nu sunt platiti de la persoanele pe care dvs. le inscrieti. Ei vin de la site-ul respectiv accesat.
E bine sa stiti si urmatoarele:
§ sa cititi rubrica Terms (la fiecare site in partea de sus sau in stanga), pentru a vedea detalii despre plata, baremul ce trebuie sa-l atingeti pentru calificare in vederea platii,
§ sa accesati rubruca Adverts, aici veti vedea cat vi se plateste pentru munca depusa (atentie – la accesarea mesajelor de tip share , nu solo, va trebui sa dati click pe toate linkurile din mesajul deschis, de obicei vreo 5, pe rand, si sa asteptati confirmarea creditarii, la fiecare pe rand, numai la accesarea tuturor veti fi platit pentru acel mesaj)
§ e bine sa accesati si rubrica Help cand aveti nelamuriri
§ valoarea momentana a creditarii dumneavoastra e afisata in My Earnings ori in Transactions, depinde de site, ea va ajuta sa va orientati cat mai aveti pana la atingerea plafonului minimal stabilit pentru membrii Free pentru a cere efectuarea platilor catre dumneavoastra (la alti membri, upgradati, platile se fac in conditii mult mai bune, dar pentru aceasta necesita niste investitii)
§ valoarea creditarii care apare in Earnings nu e nicidecum valoarea pe care o veti avea de incasat in urma efectuarii Cash Out, ci este o valoare simbolica, diferita de la site la site, care contabilizeaza activitatea dumneavoastra si cat mai aveti pana la atingerea plafonului minim pentru efectuarea platilor cuvenite pentru munca depusa. Valoarea in dolari ce urmeaza sa o incasati in momentul calificarii, la un anumit termen de la cererea platii in urma calificarii (30 sau 30-90 zile de la cerere) reprezinta o anumita suma din onorariul incasat de siteul respectiv de la firmele carora li se presteaza serviciile publicitare, aceasta valoare nu e definita si reprezinta un anumit procent fata de realizarile siteului. Valoarea ce urmeaza sa va fie platita include si veniturile cuvenite din procentele aplicate in functie de nivel de referral persoanelor inscrise de dumneavoastra in sistem la realizarea de venituri de catre acestea, fara ca venitul acestora sa se diminueze.
7. Modificarea materialului
Modificati prezentul material pentru a-l putea transmite mai departe, astfel: - Link-urile din lista de site-uri de la pagina 8, vor trebui sa aiba la final (referrer) username-ul dvs.(acela pe care l-ati completat in formularul de inscriere pe site, adica in loc de „koeman” scrieti username-ul dvs). - La pagina 5 a prezentului material, la rubrica REFERRER¦. Modificati cuvantul „koeman” cu username-ul dvs.
8. Publicitate
Asa cum am mai aratat, interesul este ca fiecare sa aiba cat mai multi afiliati, care la randul lor sa aiba cat mai multi afiliati ai lor. Publicitatea trebuie repetata la intervale regulate de cateva zile, astfel incat sa decurga in mod continuu cel putin trei luni de zile si sa asigure in jur de 100 de contacte pe luna, dintre care se poate estima ca vor adera cel putin 20 de persoane, indeplinind necesarul pentru a trece de pe un nivel pe altul. Se poate face un calcul simplu pentru a estima castigurile viitoare.
Considerand ca o persoana reuseste sa inscrie 20 de afiliati si acestia din urma aduc in sistem cate 20 de persoane fiecare, este vorba de 400 de persoane, care la randul lor, vor inscrie cate 20 de persoane. Se ajunge astfel la al treilea nivel cu 8000 de afiliati, cel de-al patrulea avand 160000.
Daca se ia in considerare ca numai 30% dintre acestea se implica cu adevarat in program si reusesc sa-l amplifice, se ajunge la o cifra de 48000 de persoane. In continuare, daca acestea muncesc o ora pe zi si deschid 10 e-mailuri (in realitate se primesc pana la 200 zilnic) si considerand cel mai mic comision posibil de 1% (in medie e de 5%), genereaza fiecare, pe langa castigul propriu, un castig de cel putin 10 centi pe luna pentru referrer, deci 4800 $ pe luna.
Daca se ia in considerare o varianta pesimista, de exemplu o rentabilitate a programului de 3%, se obtine un castig de 480$ pe luna (numai de la afiliati), care oricum e mai mare decat majoritatea salariilor de pe piata fortei de munca din Romania, pe langa faptul ca nu exista program fix si nici patron.
Pentru a face publicitate procedati astfel: 1. Cautati cu ajutorul unui motor de cautare (unul din cei principali: Google, Yahoo, Altavista, etc) site-uri precum: anunturi de munca, anunturi gratuite de munca, anunturi gratuite, unde sa va puteti publica anuntul, in care specificati despre ce fel de activitate e vorba, ca nu se solicita nici un fel de investitie initiala, ca nu se risca nimic, ca se poate retrage oricand, fara a plati nimic, etc. Urmariti si ziarele locale sau regionale care primesc anunturi gratuite (sau platite, ramane la latitudinea fiecaruia) on-line. In fine, trebuie folosite toate tipurile de contacte, inclusiv cele din strainatate, sub forma prietenilor, cunostintelor sau rudelor, pentru ca, cu cat campul de actiune e mai larg, cu atat sunt mai multe posibilitati ca toate nivelurile sa fie completate in cadrul fiecarui site si sa se ajunga la castiguri semnificative. Cateva exemple de site-uri gratuite unde puteti publica gratuit acest anunt: www.piata-az.ro, www.anunturipenet.ro, www.evrika.ro, www.publisite.ro, www.anuntultau.ro, www.anunturigratuite.com, www.go2net.ro, www.reclama.as.ro, www.anuntul.ro, www.micapublicitate.go.ro. Dati cautare pe google: anunturi gratuite si puneti mesajul asta acolo
Cel mai bine e sa vorbiti cu persoane pe care le cunoasteti si le explicati cum sta treaba. E mult mai usor decat sa gasiti persoane straine prin intermediul anunturilor publicitare, dar si aceasta poate fi o solutie.
Etapa urmatoare consta in TRIMITEREA ACESTUI MATERIAL MODIFICAT (cu username-ul dvs.) TUTUROR CELOR CARE SOLICITA INFORMATII ca urmare a publicitatii facute in ziare sau pe internet, ori la persoanele cunoscute carora le-ati spus de aceasta activitate si vor sa se implice in ea.
ANEXA 1. TERMENELE DE PLATA DE LA CERERE SI PROCENTELE CE REVIN DIN NIVELURILE DE REFERRAL
site
termenul de plata de la efectuarea cererii (zile)
procent nivel I referral (%)
procent nivel II (%)
procent nivel III (%)
procent nivel IV (%)
procent nivel V (%)
procent nivel VI (%)
gowellup
30
10
8
5
2
1
silvanamails
30-90
20
5
3
2
1
1
chobitsmails
30-90
25
5
1
1
1
1
inspiremarrow
30
30
25
10
5
1
megaptr
digital-ptr
30-90
30
20
10
5
3
ptr-trading
30-90
20
15
10
5
1
atom-mails
30-90
25
5
3
2
1
1
200euromails
30-90
12
3
1
1
Toate lucrurile sunt extrem de logice si transparente pana aici.
Nu numai ca sistemul nu s-a concretizat, insa a depasit cu mult termenii limita mentionati in contract.
Am hotarat sa pun acest entry pentru ca sa ajut sa stopez acest fenomen. Aceste siteuri sunt vinovate de frauda si unele probabil vor fi desfiintate in cel mai scurt timp. Oricum, cei care ati auzit de asa ceva, nu participati. Va voi da mai jos detalii.
M-am inscris si am inceput activitatea pe cele 9 siteuri PTR mentionate la detalii, mai sus, in 14-16 august 2007, apoi le-am promovat atat prin propria activitate, cat si prin infuzarea lor in mediul cunostintelor mele pe care ma puteam baza pentru o astfel de activitate.
De asemenea, mi-am creat un cont bacar electronic international la Moneybookers, pentru virarea fondurilor care vor urma sa mi se acorde din aceasta activitate, la termenul stabilit.
Unele siteuri si-au schimbat hostingul de pe .com pe .net, fiindu-le suspendat hostingul anterior .com din cauza neplatii serviciilor.
De asemenea, mentionez ca aceste siteuri nu erau adaugate pe lista siteurilor de acest gen care nu platesc.
Merita a se verifica acest fapt, mai ales daca sunteti angajat intr-o astfel de activitate:
http://hubpages.com/hub/Non_paying_ptr_site_list
Toate aceste siteuri atent verificate de predecesorii mei si recomandate pentru productivitatea si seriozitatea lor au sfarsit prin a da aceeasi concluzie.
Pe http://gowellup.com sunt membru din 14.08.2007, targetul pentru cererea payout era 95 000, am realizat acest fapt pentru prima oara in 29.09.2007. Termenul de plata in contract era de 30 zile de la emiterea payout sau intr-o data cat mai apropiata de aceasta. Plata nu a fost confirmata nici macar la sfarsitul lunii februarie 2008, cand am renuntat la activitatea pe site. Mentionez de asemenea ca am indeplinit toate conditiile de mebru activ si nu eram pe lista de cheats ori mebrii inactivi (cu inactivitate mai mare de 14 zile consecutive).
Pe http://www.silvanamails.net sunt membru din 14.08.2008, iar primul payout l-am realizat abia in 25.09.2007, conditiile ajungerii la punctajul stabilit de 1 600 000 fiind foarte dificile. Termenul de plata pe acest site, in cazul respectarii conditiilor din contract este de 30-90 zile de la solicitarea platii sau intr-un termen cat mai apropiat. Ori pana pe sfarsitul lunii februarie 2008, fiind implinite 5 luni deja la solicitarea payout, nu am primit nici o confirmare a platii.
Pe http://www.chobitsmails.net m-am inscris in 14.08.2007, primul payout fiind realizat in 11.11.2007. De asemenea, punctajul de 1 600 000 a fost foarte greu realizabil. Ori, la sfarsitul lunii februarie 2008 erau deja mai bine, si in acest caz de 30-90 zile de la cererea efectuarii platii.
Pe http://inspiremarrow.com m-am inscris de asemenea din 14.08.2008, primul payout fiind realizat tot in 11.11.2007. Termenul de plata pentru membru free, neupgradat, fiind 30 zile de la payout sau termen cat mai apropiat!!! Termenul a fost depasit cu foarte mult timp pana la sfarsitul lunii februarie 2008, plata nefiind confirmata, desi am indeplinit toate conditiile pentru realizarea acesteia.
Pe http://www.megaptr.com sunt inscris tot din 14.08.2007. Hostingul siteului a fost suspendat temporar intre timp pentru neplata. Primul payout l-am efectuat la atingerea celor 90 000 puncte necesare unui membru free, ne-upgradat, in data de 14.08.2007. Termenul de plata trecut in contract era de 30-90 zile ori un termen cat mai apropiat. Au trecut mai binde de 6 luni de la realizarea primului payout si confirmarea platii nu era efectuata nici pe sfarsitul lunii februarie 2008.
Pe http://digital-ptr.com am fost inregistrat ca membru din 14.08.2007, de asemenea. Am inregistrat 4 payout, la atingerea pragului de 90 000, necesar pentru membrii free, primul inca din data de 03.09.2007, iar termenul de plata de 30-90 zile de la emiterea payout fiind demult depasit pana la finele lunii februarie 2008. De asemenea, am primit de 2 ori o lista cu plati efectuate si situatia membrilor, in 29.01 si 12.01, nefiind pe lista membrilor inactivi sau stersi pentru cheats, dar nici pe lista de plati.
Pe http://ptr-trading.com sunt mebru din 15.08.2007, realizand in timp 5 payout, primul in 03.09.2007. De asemenea termenul de 30-90 zile a fost incalcat flagrant pana la finele lunii februarie 2008, cand am hotarat abandonarea activitatii, contractul fiind respectat doar unilateral, de catre mine.
Pe http://www.atom-mails.com si http://www.200euromails.net sunt mebru din 15.08.2007, respectiv 16.08.2007, insa neinregistrand punctajul necesat calificarii in vederea payout, deoarece mi-am luat masuri de precautie, nu efectuam o activitate prea intensa, care sa imi rapeasca foarte mult timp, pana nu eram sigur ca platile pe aceste siteuri sunt realizabile.
Multi dintre cei adusi in aceasta activitate au abandonat mult mai repede, fiindu-mi foarte greu sa ating targeturile de unul singur, fara a mai beneficia de cota parte din punctajul lor (se primea un anumit procent din punctajul realizat de cei pe care i-ai introdus in sistem).
Repet – nu am realizat nici un venit din aceste activitati prestate, contractele nefiind respectate de catre aceste societati publicitare de tip PTR, desi toate clauzele au fost respectate de catre mine.
De asemenea, mentorul meu, yostely (ca nume de membru pe aceste siteuri, a patit la fel, putand proba acest fapt.