Viata ne aduce in cale oameni care de la un timp au alte prioritati. De ce sa ne cramponam sa ne consumam energia, cand acele persoane ne transmit inconstient ca nu mai e loc si de noi in viata lor decat cel mult ca un obiect auxiliar?
De ce sa ne framantam, sa ii mai judecam, sa reactionam la reactiile lor?
Avem imprejur alte persoane, cu alte energii, langa care ne simtim familiari, dar carora inca nu le-am acordat destule sanse, energie si timp.
Pana la urma ramanem in viata cu cei care sunt dispusi sa isi imparta prioritatile cu noi, sa si le impartaseasca. Cand prioritatile sunt comune, totul merge de la sine!
Postări
