Cele cinci canale ale zeilor

[Inima – in sensul de nucleu energetic al omului si sediu al constiintei profunde – are cinci canale de manifestare, cinci “sufluri” ale Vietii si realitatii sale interioare. In intelepciunea straveche se vorbeste despre diverse manifestari – vezi Kundalini – si canale de flux energetic – vezi Sushumna –, fiecare cultura advand diversele sale particularitati in abordarea acestora. Cele cinci canale sunt abordate pe larg in scrierile vechi – Upanisade, din care redam mai jos cateva fragmente concludente, intr-o incercare de traducere cat mai apropiata de sensul initial. Cei familiarizati cu spiritualitatea de sorginte orientala vor intelege mult mai usor randurile de mai jos si metaforele incluse.]

Chāndogya Upaniṣad (छान्दोग्य उपनिषद्)

Cap. al III-lea, Partea a XIII-a

 “1. Intr-adevar, inima are cinci canale ale zeilor. Canalul sau dinspre rasarit este suflul expirator (prāṇa) , este vazul, este soarele. Sa se mediteze la el ca fiind vapaia si hrana [...]

2. Iar canalul sau dinspre apus este suflul inspirator (apāna), este glasul (vāc), este focul. Sa se mediteze la el ca fiind preasfintenia si hrana [...]

4. Iar canalul sau dinspre miazanoapte este suflul adunat (samāna), este gandul (manas), este ploaia. Sa se mediteze la el ca fiind faima si frumusetea. [...]

5. Iar canalul sau dinspre zenit este suflul urcator (udāna), este aerul (vāyu), este spatiul. Sa se mediteze la el ca fiind puterea si maretia. [...]

6. Intr-adevar, acesti cinci slujitori (purusa) ai lui Brahma sunt portarii lumii cerului. [...] Paseste in lumea cerului cel care ii stie astfel pe cei cinci slujitori ai lui Brahman ca fiind portarii lumii cerului.

7. Iar lumina din cer care straluceste acolo sus, deasupra fiecaruia, deasupra tuturor, in lumi mai inalte decat cele mai inalte, aceasta este ceea ce este si lumina dinlauntrul omului (purusa).

 8. Ea se vede atunci cand simti caldura la atingerea trupului. Ea se aude atunci cand, astupandu-ti urechile, auzi parca un zgomot, fosnetul unui foc ce arde. Sa se mediteze la ea ca fiind cea vazuta si auzita. [...]”

Turda - teritoriul administrativ

Demersul acestui proiect a fost inspirat din lipsa informaţiilor online asupra unei mari părţi din teritoriul administrativ al muncipiului Turda – și anume identificarea, sistematizarea și localizarea trupurilor de hotar aparţinând administrativ municipiului Turda, situate atât în intravilan, cât și în extravilan.

Cu foarte puţine excepţii, informaţiile online despre hotarele Turzii sunt lacunare și majoritatea lor se rezumă la referinţe sumare asupra a doar trei trupuri de hotar incluse în prezent în intravilan și la enumerarea a câtorva dintre cele din extravilan doar pe niște liste ale unor secţii de votare.

Am încercat să schiţez câteva repere geografice legate de ansamblul teritoriului administrativ al municipiului Turda, care să includă toponimele referitoare la hotarele aflate în acest areal, vârfurile semnificative și altitudinea lor, reţeaua hidrografică și hidronimele de pe cuprinsul acestui teritoriu, orientarea reliefului (interfluviilor), conturarea reţelei de drumuri și căi ferate, iar pe lângă acestea am conturat limitele teritoriului administrativ (atât limitele intravilanului, cât și pe cele ale extravilanului), cu specificarea teritoriilor administrative  din proximitate (comune/municipalităţi).

Copilul arhaic

În vremea dinainte a ceea ce numim astăzi Pământ era o lume pe care cuvintele noastre nu o pot exprima.

Chiar dacă am putea recompune cu ochii spiritului acea imagine veche, tot nu am putea să o înţelegem, doar simţi.

Copii fiind atunci în ale Cerului, aveam acea spontaneitate şi efervescenţă înspre a descoperi. Încă neatinşi de ceea ce suntem învăţaţi a fi lumea, o cunoşteam nemijlocit, eram parte vie din ea.

Călătorind prin pădurile bătrâne, în suflet ne răsăreau imagini vii ale spiritelor surori. Pietrele ne vorbeau, ni se deschideau dinainte ca nişte cărţi. Nu, nu erau nişte pietre aşa cum le vedem astăzi neînsufleţite.

Demult, pe acel Pământ pe care îl numeam altfel, ne-am propus să păstrăm vie vibraţia acestor clipe, pentru ca, oricând vom fi copleşiţi de ceaţa timpurilor care vor veni, să ne simţim copilăria pe care o purtăm.

Vreau doar să vă spun, vouă, celor ce veniţi, că veţi purta cu voi ochii spiritului, iar pietrele de aici cuvintele vechi. Atingeţi uşor pietrele de alături, apoi pădurea bătrână... Copilul cel vechi vă vorbeşte. Ceaţa timpului care v-a dezvăţat de ceea ce sunteţi s-a risipit!