Cele cinci canale ale zeilor

[Inima – in sensul de nucleu energetic al omului si sediu al constiintei profunde – are cinci canale de manifestare, cinci “sufluri” ale Vietii si realitatii sale interioare. In intelepciunea straveche se vorbeste despre diverse manifestari – vezi Kundalini – si canale de flux energetic – vezi Sushumna –, fiecare cultura advand diversele sale particularitati in abordarea acestora. Cele cinci canale sunt abordate pe larg in scrierile vechi – Upanisade, din care redam mai jos cateva fragmente concludente, intr-o incercare de traducere cat mai apropiata de sensul initial. Cei familiarizati cu spiritualitatea de sorginte orientala vor intelege mult mai usor randurile de mai jos si metaforele incluse.]

Chāndogya Upaniṣad (छान्दोग्य उपनिषद्)

Cap. al III-lea, Partea a XIII-a

 “1. Intr-adevar, inima are cinci canale ale zeilor. Canalul sau dinspre rasarit este suflul expirator (prāṇa) , este vazul, este soarele. Sa se mediteze la el ca fiind vapaia si hrana [...]

2. Iar canalul sau dinspre apus este suflul inspirator (apāna), este glasul (vāc), este focul. Sa se mediteze la el ca fiind preasfintenia si hrana [...]

4. Iar canalul sau dinspre miazanoapte este suflul adunat (samāna), este gandul (manas), este ploaia. Sa se mediteze la el ca fiind faima si frumusetea. [...]

5. Iar canalul sau dinspre zenit este suflul urcator (udāna), este aerul (vāyu), este spatiul. Sa se mediteze la el ca fiind puterea si maretia. [...]

6. Intr-adevar, acesti cinci slujitori (purusa) ai lui Brahma sunt portarii lumii cerului. [...] Paseste in lumea cerului cel care ii stie astfel pe cei cinci slujitori ai lui Brahman ca fiind portarii lumii cerului.

7. Iar lumina din cer care straluceste acolo sus, deasupra fiecaruia, deasupra tuturor, in lumi mai inalte decat cele mai inalte, aceasta este ceea ce este si lumina dinlauntrul omului (purusa).

 8. Ea se vede atunci cand simti caldura la atingerea trupului. Ea se aude atunci cand, astupandu-ti urechile, auzi parca un zgomot, fosnetul unui foc ce arde. Sa se mediteze la ea ca fiind cea vazuta si auzita. [...]”