De ce socialismul a îmbolnăvit societăţile unde acesta s-a manifestat?

De ce socialismul şi în general politicile de stânga nu au viitor?

De ce naţiunile care au acceptat această doctrină au involuat?

Citiţi mai jos un experiment care vă ajută să înţelegeţi în amănunt de ce mecanismul socialismului este unul nerealist şi dăunător pe termen lung. Experimentul de mai jos este real, s-a întâmplat în Suedia:

Un profesor de economie de la un colegiu a declarat că nu a picat vreodată pe cineva anume la examene, dar a picat odată o grupă întreagă.

Acea clasă a insistat în dezbateri că socialismul este funcţional şi că nimeni nu ar trebui să fie sărac şi nimeni bogat, toată lumea EGALĂ!

Profesorul le-a răspuns: "Bine, vom face în grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Se va face media întregii voastre grupe la examenele viitoare şi fiecare dintre voi va primi aceeaşi notă rezultată ca realizare a grupului vostru, astfel probabil niciunul dintre voi nu va pica examenul şi niciunul nu va primi nota maximă."

După primul test, notele au fost adunate şi împărţite la numărul de studenţi, şi în final toţi au primit nota 8.

Studenţii care au studiat intens au fost supăraţi, dar cei care au învăţat mai puţin au fost bucuroşi peste măsură.

Fiindcă cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiaseră puţin au învăţat şi mai puţin, iar cei care studiaseră mai intens şi-au spus că şi ei vor o "pomană", astfel încât şi ei au studiat mai puţin. Media la cel de-al doilea test a fost doar 6! Nimeni nu mai era fericit, cu excepţia probabil a celor mai puţin silitori, care nu au învăţat deloc şi totuşi au trecut examenul, cu ajutorul celorlalţi colegi care s-au implicat mai mult. A urmat şi cel de-al treilea test, când teoretic nu se mai putea întâmpla nimic nou. Continuând comportamentul deprins la testul precedent, delăsarea a atins cote şi mai înalte,  încât media notelor a fost 4!

Notele nu au fost crescătoare deoarece au apărut disensiunile, acuzaţiile, ura, şi nimeni nu a vrut să înveţe pentru beneficiul altuia. Spre marea surpriză a tuturor studenţilor, toţi au picat!

Profesorul le-a spus că la fel, socialismul va eşua în final, deoarece, atunci când recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar când statul nu mai acordă acea recompensă, nimeni nu va încerca sau va vrea să aiba succes. În sinteză putem spune că: "Nu se poate legifera ca săracul să fie liber, iar bogatul în afara libertăţii. Ceea ce primeşte o persoană, fără a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la rândul ei, nu primeşte proporţional cu cât a muncit.”

Statul nu poate da cuiva ceva, fără să fi luat mai înainte de la altcineva. Când o mare parte din populaţie vede că poate să nu muncească, pentru că cealaltă parte va avea grijă de ea, şi când cei care au muncit realizează că nu are sens să mai muncească, pentru că alţii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, acesta este sfârşitul oricărei naţiuni. Nu poţi multiplica bogăţia şi valorile divizându-le.

Socialismul nu doar că promite venituri necuvenite unei părţi a cetăţenilor, ci dă frâu liber folosirii abuzive a resurselor concentrate în mâna câtorva oligarhi, care fac din ţara pe care o reprezintă moşia lor, iar pe cei care muncesc şi îi întreţin îi consideră slugile lor; pentru că aceşti oligarhi şi aceste clanuri de interese cred că totul li se cuvine. Astfel, societatea devine un loc al nedreptăţilor şi abuzurilor: bogaţii au totul fără să depună efort, iar cei care muncesc devin împovăraţi de taxarea fără limite şi în consecinţă veniturile lor devin infime, oricât de multe rezultate ar avea munca lor. Cu timpul, conducătorii socialişti, vor recurge la limitarea drepturilor şi libertăţilor pentru a păstra – zic ei – ordinea şi liniştea societăţii pe care o dirijează. În paralel, vor dezvolta o propagandă care să suprime individualităţile şi valorile, care să adoarmă conştiinţa celor care ţin societatea pe umeri şi le induce exact contrariul realităţii în care trăiesc.  Vor “dezvolta” o societate bolnavă, fără o justiţie funcţională şi indepedentă, care să sancţioneze derapajele, în care nu este răsplătită munca, ci aceia care chiulesc, o societate care se dezmembrează până la urmă, iar paraziţii care au dus-o în acea stare vor căuta o nouă comunitate pe care să o devoreze.

Aveţi exemple peste tot în lume, unde socialismul a distrus ţările în care acesta s-a instalat, decalajele economice a respectivelor ţări sunt enorme faţă de ţările unde democraţia şi recompensarea progresivă a muncii s-a întărit. Nu mai departe, încercările timide de tranziţie de la socialism spre o societate mai evoluată, cu model occidental, au căzut pe mâna oligarhilor socialişti şi ai odraslelor acestora, şi a întregului clan de favorizaţi ai sistemului, produşi ai unei societăţi profund inegale (şi nedrepte), deşi aceasta se proclama însuşi cea mai egală dintre toate. Aceştia au avut grijă să deturneze mare parte din resursele ţării, chiar şi după “căderea regimurilor totalitare” în scop propriu, fără a le păsa deloc de soarta ţării şi a celorlaţi semeni. În acest sens, şi-au construit instituţii subordonate lor, care doar se pretind democratice şi independente, instituţii care vor proteja corupţia la nivel de stat şi vor favoriza mai departe pe cei care au obţinut foloasele necuvenite, nu prin propriul merit.

Atunci când cineva din afara sistemului doreşte să corecteze situaţia creată, are prea puţine pârghii la îndemănă, în plus propaganda va deturna atenţia de la realitatea existentă şi îl va invinovăţi pe cel care vrea să schimbe starea faptică de faptul că ar fi unealta unor interese străine statului şi îi va asmuţi pe cei asistaţi social împotriva cotizanţilor la bunăstarea comună. Iar când cei asistaţi, plus cei care dobândesc foloase necuvenite, vor fi mai mulţi decât cei care contribuie activ la susţinerea societăţii, asistăm la un paradox, vor fi mai mulţi numeric şi vor determina prin votul lor majoritar evoluţia ulterioară a societăţii “democratice” pe un drum fără de întoarcere. Căci, nu-i aşa? Infractorilor şi celor care comit abuzuri asupra societăţii le convine faptul că ei pot face legile, atunci când ei ajung majoritari, şi “democraţia” acesta deturnată de la valorile ei, le oferă terenul perfect pentru a prospera.