Fraternitatea Luminii / Brotherhood of Light

Viaţa noastră e o scară de lumină.

Pornim de undeva, într-o lume nouă, fără să bănuim unde vom ajunge.

La începutul vieţii, încă mai păstrăm amintiri ale unei Prezenţe, o Fiinţă Infinită.

Treptat, suntem focalizaţi tot mai mult pe unele din detalii şi întregul se diluează. Lumea aceasta ne învaţă tot mai mult despre detaliul ei fizic şi aparenta disociere. Conştiinţa noastră e un fel de lentilă, cu cât aprofundăm un anumit detaliu, imaginea de ansamblu se estompează şi pare că nici nu există.

La un moment dat ne afundăm atât de mult în detaliu, încât rătăcim impulsul nostru iniţial care ne ghidează spre dezvoltarea noastră de ansamblu.

Trecem prin experiențe care simțim că „ne distrug”, iar după aceasta urmează vindecarea.

La unii dintre noi aceste etape pot fi incomplete, în funcţie de alegerile pe care le facem şi cât de hotărâţi păşim pe drumul autocunoaşterii.

Dupa etapa vindecării, vei fi capabil să privești cu compasiune un om care te rănește, fiindcă tu conștientizezi: „Cât de fragil e acest om, cât de tare a fost rănit, iar acum se comportă în acest mod!”.

Când știi cum este când inima ta e sfărâmată, știi și ce simte un alt om când inima sa e sfărâmată, știi cât de fragili sunt oamenii. Acum ești capabil să emiţi compasiune. Simți că într-un anume fel suntem conectați cu toții.

Atingi conştiinţa de a-i trata cu înţelegere şi integrare pe toți oamenii, te opreşti din a judeca, nu mai consideri că unii merită recompensați, iar alții merită pedepsiți. În acest moment ajungi să emani o linişte şi o lumină spirituală.

Acest gen de vibraţie şi emisie îți va schimba viața, iar tu vei avea chemarea să schimbi viața altora. Ai ajuns în mod necondiţionat în slujba Binelui comun, un mistic fără mânăstire.

Aceasta e „a doua venire a lui Hristos” – nu venirea unui Uns care să ne salveze. E înţelegerea că salvarea suntem noi înşine şi aşa a fost dintotdeauna. E pătrunderea în noi a conştiinţei hristice, aducerea ei în acest plan, din planul de Dincolo. Ea ne-a însoţit mereu, e scara de lumină, e poartă după poartă, e frăţia soarelui interior, doar că noi avem nevoie de timp să înţelegem să nu o mai ecranăm cu umbrele noastre.

Întruparea Fiinţei Hristice în Om a fost un marcaj, a fost un semn că Omul îşi poate trezi latura divină şi o poate radia. Hristos însuşi nu a dorit să întemeieze o religie. Nici predecesorii săi.

Trezirea nu este un concept abstract asociat doar unor elite cu un aşa-zis intelectual mai înalt. Este intuirea conştiinţei noastre, este înţelegerea funcţionării Universului, este alinierea la Fluxul acestei Fiinţe Hristice care impregnează întregul Pământ, este descoperirea canalizării noastre în Unu, şi a prezenţei lui Unu în toţi. Este atunci când noi cu umbrele noastre ne dăm de o parte şi permitem acestei Lumini să se manifeste, prin noi, căci e acea forţă care are mereu grijă ca plantele să crească, iar animalele pământului să aibă ce mânca.

Totul se aşează în cel mai frumos mod, în cel mai bun mod pentru noi şi întreaga lume, la exact momentul potrivit. Poţi contempla aceasta deja şi mulţumi pentru darurile aduse. Fii sigur(ă) că nu este nevoie să ceri nimic, ceea ce este potrivit ţie va veni înaintea ta.

Our life is a staircase of light.

We start from somewhere, in a new world, without intuition where we will be in the future.

At the beginning of life, we still have memories of a Presence, an Infinite Being.

Gradually, we become more focused on some of the details and the whole is diluted. This world is teaching us more about its physical details and apparent dissociation. Our consciousness is a kind of lens, the more we deepen a certain detail, the overall image fades and does not even seem to exist.

At some point we go into so much detail that we stray from our initial impulse that guides us toward our overall development.

We go through experiences that we feel are "destroying us", then followed by healing.

In some of us, our stages may be incomplete, depending on the choices we make and how determined we are to walk the path of self-knowledge.

After the healing stage, you will be able to look with compassion at a person who is hurting you, because you realize: "How fragile this person is, how badly she has been hurt, and now she is behaving this way!"

When you know what it's like when your heart is broken, you know how another person feels when her heart is broken, you know how fragile people are. You are now able to express compassion. You feel like we're all connected in a way.

You reach the consciousness of treating all people with understanding and integration, you stop judging, you no longer consider that some deserve to be rewarded, and others deserve to be punished. At this point you come to emanate peace and spiritual light.

This kind of vibration and emission will change your life, and you will be called to change the lives of others. You have unconditionally come into the service of the Common Good, a mystic without a monastery.

This is the "second coming of Christ" - not the coming of an Messenger to save us. It is the understanding that salvation is ourselves and it has always been so. It is the penetration into us of Christ Consciousness, its bringing into this plane, from the plane of the Beyond. It has always accompanied us, it is the staircase of light, it is gate after gate, it is the brotherhood of the inner sun, only we need time to understand not to shield it with our shadows.

The incarnation of the Christ Being in Human was a mark, it was a sign that Human can awaken his divine side and radiate it. Christ himself did not want to establish a religion. Neither did his predecessors.

Awakening is not an abstract concept associated only with elites with so-called higher intellectuals. It is the intuition of our consciousness, it is the understanding of the workings of the Universe, it is the alignment with the Flow of this Christ Being that permeates the whole Earth, it is the discovery of our channeling into One, and the presence of One in all. It is when we, with our shadows, step aside and allow this Light to manifest through us, for it is that force that always makes sure that the plants grow and the animals of the earth have something to eat.

Everything is set in the most beautiful way, in the best way for us and the whole world, at the right time. You can already contemplate this and thank for the gifts brought. Be assured that you do not need to ask for anything, that what is right for you will come before you.

Relaţii karmice şi relaţii-dar / Karmic relationships and gift-relationships

Din tinereţe eram atras de tipare subconştiente, care îmi aminteau de modelele mele din primii ani de viaţă.

Prima fată pe care am plăcut-o şi pe care m-am străduit să o cuceresc, avea multe lucruri comune cu felul de-a fi a mamei mele. Mai târziu, după ce i-am respectat alegerea de a nu fi cu mine, a avut un rol important în viaţa mea, într-un moment de cumpănă, mi-a salvat viaţa.

A doua persoană, cea spre care am investit cea mai multă energie din viaţa mea de până acum, e fosta mea soţie. Ea era tiparul opus al mamei mele, dar într-un fel îmi amintea de ea, în contrast.

Probabil, la voi, femeile, tiparele cele mai des întâlnite sunt legate de taţii voştri, ori sunteţi atrase la nivel subconştient de bărbaţi care au trăsături asemănătoare taţilor voştri, ori trăsături opuse lor.

Ambele relaţii au fost relaţii karmice, care au adus cu ele lecţii de care aveam nevoie. De ce au fost karmice? Pentru că erau alese din tiparul subconştient al memoriei fizice, karmice, şi au adus cu ele o sumedenie de blocaje – oricâte eforturi aş fi depus, nu ajungeam la o stare de armonie şi echilibru, parcă totul era împotriva noastră şi urma să ne traseze drumuri separate.

Din respect pentru vieţile private ale celor implicaţi în această poveste reală de viaţă, nu o să intru în amănunte.

Noi ne dezvoltăm în mijlocul unei familii biologice, care vine în general cu relaţii karmice, asumate ca destin dinainte să luăm decizia de a ne întrupa într-un anumit loc şi într-o anumită familie.

În acelaşi timp, simţim o mare afinitate şi o linişte adâncă în preajma unor oameni care sunt străini de familia noastră biologică, dar care au o parte atât de adâncă din ceea ce suntem noi, ne regăsim într-un fel greu de exprimat în cuvinte. Alături de aceşti oameni simţiţi că energia care se naşte între voi este foarte frumoasă, vă înălţaţi ca vibraţie, simţiţi o stare intensă de comuniune şi apartenenţă. Aceasta e familia pe care ai dori să o ai alături mereu, este o punte luminoasă între suflete care se aseamănă şi se adună. Eu am numit-o de pe atunci familie de suflete, deşi acest concept nu era conturat şi aproape toţi care auzeau de el, îl tratau superficial şi îl luau ca pe o fantezie.

Atunci am înţeles. Ceva profund a străbătut toţi porii mei: lumea în care trăiesc eu, încă nu există. Dar eu o creez dintr-o margine, iar alţii ca mine lucrează neobosiţi la cealaltă parte!

Şi eu, cel care cred în existenţa familiei de suflete, şi voi, cei care nu credeţi în existenţa ei, avem dreptate, în felul nostru. Eu voi atrage realitatea acestei familii-dar. Iar cei care o neagă, vor trăi mai departe în realitatea familiilor lor biologice, în care întreaga realitate este focalizată pe acestea.

Şi în domeniul spiritualităţii, în această lume coexistă, de asemenea două realităţi – prima, a oamenilor supuşi religiilor, care îşi trăiesc viaţa şi filtrează realitatea prin prisma acestora; şi a doua, a celor diferiţi, care au o legătură diferită şi directă, nemijlocită, cu spiritul creator, şi se consideră parte din acesta.

Prima parte e formată oamenii focalizaţi pe o realitate deja trasată şi adânc înrădăcinată în conştiinţa colectivă, nu cred în mare parte în reîncarnare, familii de spirite, simţuri extrasenzoriale, trăiesc mare parte a vieţii focalizaţi doar pe partea fizică a realităţii şi sunt dedicaţi familiilor biologice.

A doua parte e formată din cei etichetaţi drept ciudaţi de către prima parte, curajoşi care nu iau lucrurile aşa cum li se prezintă, ci explorează prin propria lor experienţă de viaţă, simt o parte a realităţii care nu poate fi percepută doar cu simţurile fizice, resping dogmele convenţionale, simt o fraternitate dincolo de familiile lor biologice, ajung să-şi înţeleagă o menire mult dincolo de condiţia lor fizică şi de poziţia lor aparentă în societate.

Ambele părţi coexistă de multe ori, însă cei care percep o mai mare parte a realităţii, cei care se autoeducă continuu, cei care se implică în mod activ în expansiunea conştiinţei proprii şi a celei umane în general, ajung să fie marginalizaţi şi chiar împiedicaţi de cei care se focusează doar pe latura pur fizică a existenţei.

Aşadar, e o chestiune de timp până relaţiile karmice se dizolvă şi oamenii cu principii net diferite se separă. În fond, nimeni nu e reponsabil pentru salvarea oamenilor care nu vor să se salveze. Nimeni nu e responsabil de a-i convinge pe ceilalţi de o realitate pe care nu vor să o perceapă. Nimeni nu e responsabil de a scoate pe alţii din lâncezeala propriei minţi şi a trece dincolo de limitările autoimpuse.

În toate familiile care întâmpină dificultăţi sau aspecte toxice, există o persoană care este un dar, care îi ajută pe ceilalţi să nu se prăbuşească complet. Cineva ţine sus spiritul, acea persoană considerată ciudată uneori, un astfel de om funcţionează dintr-un alt spaţiu, de dincolo de fizic, chiar dacă poate nu e trează încă din punct de vedere spiritual şi nu este conştientă de importanţa influenţei sale în familie.

Din spaţiul maturităţii depline, dincolo de determinările karmice din subconştient, există o lumină curată, cea a spiritului, şi întotdeauna oamenii care se aseamănă se adună. Atunci când ai trecut dincolo de lecţii, vei face alegeri pe baza energiei pe care o simţi în ceilalţi oameni, şi nu prin prisma trăsăturilor fizice şi comportamentale familiare.

From a young age, I was drawn to subconscious patterns that reminded me of my early years.

The first girl I liked and tried to conquer had a lot in common with my mother's way of being. Later, after I respected her choice not to be with me, she played an important role in my life, in a moment of balance, she saved my life.

The second person to whom I have invested the most energy in my life so far is my ex-wife. She was my mother's opposite pattern, but in a way she reminded me of her, in contrast.

Probably, for you, women, the most common patterns are related to your fathers, or you are subconsciously attracted to men who have traits similar to your fathers, or traits opposite to them.

Both relationships were karmic relationships, which brought with them the lessons we needed. Why were they karmic? Because they were chosen from the subconscious pattern of physical, karmic memory, and they brought with them a lot of blockages – no matter how hard we tried, we did not reach a state of harmony and balance, as if everything was against us and would lead us separate.

Out of respect for the private lives of those involved in this real life story, I will not go into detail.

We develop in the middle of a biological family, which generally comes with karmic relationships, assumed as destiny before we make the decision to incarnate in a certain place and in a certain family.

At the same time, we feel a great affinity and a deep peace around people who are strangers to our biological family, but who have such a deep part of what we are, we find ourselves in a way that is difficult to express in words. Along with these people you feel that the energy that is born between you is very beautiful, you rise like a vibration, you feel an intense state of communion and belonging. This is the family you would always like to have with you, it is a luminous bridge between souls that resemble and gather. I have since called it a family of souls, although this concept was not outlined and almost everyone who heard of it treated it superficially and took it as a fantasy.

That's when I understood. Something deep has penetrated all my pores: the world in which I live does not yet exist. But I create it from the sidelines, and others like me work tirelessly on the other side!

And I, who believe in the existence of the family of souls, and you who do not believe in its existence, are right, in our own way. I will draw the reality of this family-gift. And those who deny it will live on in the reality of their biological families, in which the whole reality is focused on them.

In the realm of spirituality, two realities also coexist in this world – the first, of people subject to religions, who live their lives and filter reality through their focus; and the second, of the different ones, which have a different and direct, direct connection with the creative spirit, and are considered part of it.

The first part consists of people focused on a reality already traced and deeply rooted in the collective consciousness, they don’t believe largely in reincarnation, soul families, extrasensory senses, they live much of life focused only on the physical side of reality and are dedicated to biological families.

The second part consists of those labeled as strange by the first part, brave people who do not take things as they are presented, but explore through their own life experience, feel a part of reality that can not be perceived only with the physical senses, they reject conventional dogmas, feel a brotherhood beyond their biological families, come to understand a purpose far beyond their physical condition and their apparent position in society.

Both sides often coexist, but those who perceive most of the reality, those who continually educate themselves, those who are actively involved in the expansion of their own consciousness and that of the human in general, end up being marginalized and even hindered by those who focus only on the purely physical side of existence.

So, it is only a question of time before karmic relations dissolve and people with very different principles separate. After all, no one is responsible for rescuing people who do not want to be saved. No one is responsible for convincing others of a reality they do not want to perceive. No one is responsible for taking others out of the laziness of their own minds and beyond self-imposed limitations.

In all families that are experiencing difficulties or toxic issues, there is one person who is a gift that helps others not to collapse completely. Someone holds up the spirit, that person considered strange sometimes, such a person works from another space, beyond the physical, even if he may not be awake yet spiritually and is not aware of the importance of his influence in the family.

From the space of full maturity, beyond the karmic determinations of the subconscious, there is a pure light, that of the spirit, and always the people who resemble each other gather. When you go beyond the lessons, you will make choices based on the energy you feel in other people, and not on the basis of familiar physical and behavioral traits.

Dă drumul / Let go

Dă drumul...

Este cel mai greu lucru pe care trebuie să-l faci în viața ta, dar va fi și cel mai important lucru: încetează să oferi celor care nu preţuiesc şi înmulţesc darurile primite.

Dă drumul oamenilor care nu sunt dispuși să îţi fie alături!

Dă drumul celor care nu sunt gata să te iubească!

Încetează să mai porți conversații speciale cu oameni care nu vor să trăiască dincolo de limitările autotrasate.

Încetează să mai apari pentru oamenii care nu preţuiesc prezența ta.

Instinctul tău este să faci totul pentru a câștiga grațiile tuturor celor din jurul tău, dar această atitudine te va face să îţi consumi resurse preţioase, cum ar fi timpul, energia, sănătatea mentală, fizică și spirituală, fără a te reîncărca în schimb...

Când începi să te manifești în viața ta, complet, fără a mai ţine neapărat să intri în graţiile altora, nu toți vor fi gata să te accepte în acest loc de sinceritate pură...

Abia acum începi să înţelegi că nu dăruirea e cea care te consumă, ci faptul că reciprocitatea lipseşte. Tot ce poţi să faci este să încetezi să iubești oamenii care nu sunt dispuși să te iubească, să nu fi prieten cu cei care nu sunt dispuşi să îţi ofere prietenia lor.

Dacă ești exclus, insultat subtil, uitat sau ușor de ignorat de oamenii cărora le oferi timpul tău, nu îți faci o favoare continuând să le oferi energia și viața ta.

Iată ce face lumea asta atât de specială, când găsești puținii oameni cu care ai o conexiune veritabilă. Pentru că ai experimentat ceea ce nu este.

Cu cât petreci mai mult timp încercând să te prefaci că iubești pe cineva care nu poate iubi, cu cât forţezi prietenia unui om care nu poate emite prietenie pură, cu cât încerci să schimbi oameni care nu vor să fie schimbaţi... Cu atât pierzi mai mult timp lipsindu-te de conexiuni veritabile cu oameni care doresc să răspundă la ceea ce emiţi.

Dacă rămâi implicat în intimitatea oamenilor care te folosesc ca unealtă, pernă, a doua opțiune, terapeut sau strateg pentru vindecarea lor emoțională, acest timp îl vei sta departe de comunitatea pe care o dorești, de oamenii potriviţi visurilor tale, de către cei care te reîncarcă, nu doar te descarcă.

Cu cei care nu răspund în acelaşi mod la ceea ce tu aduci în relaţia cu ei, poate dacă nu mai depui eforturi, relaţia se va dilua; cu cât vei fi mai puţin prezent, vei fi tot mai puţin dorit; dacă nu îi mai cauţi, telefonul tău va râmâne tăcut zile şi săptâmâni în şir.

Dacă încetezi să mai iubești pe cineva care nu construieşte din cealaltă parte la puntea voastră, iubirea dintre voi se va răci... Nu înseamnă că ai distrus o relație! Asta înseamnă că singurul lucru care a ținut acea relație a fost energia pe care TU singur te-ai angajat să o menții pe linia de plutire. Aceasta nu este dragoste, poate fi cel mult atașament, confort, nostalagie. Vrei să dea o șansă cui nu vrea! Cel mai prețios și important lucru pe care îl ai în viața ta este energia ta.

Ceea ce dai în fiecare zi este ceea ce îţi defineşte existenţa. Cât timp doar îţi vei irosi energia, Universul îţi va răspunde la ceea ce emiţi, maximizându-ţi starea de irosire.

Dar atunci când îţi dai seama că nu eşti reponsabil pentru salvarea oamenilor care nu vor să se salveze, nici pentru a-i convinge de o realitate pe care nu sunt pregătiţi să o perceapă, nici de a-i scoate din lâncezeală şi a accepta progresul dacă ei înşişi nu se pot motiva să schimbe ceva în viaţa lor.

Decide că meriți prietenie adevărată, angajament autentic și iubire deplină cu oameni sănătoși, curajoşi, autentici. Iar Universul îţi va răspunde la ceea ce emiţi, şi viaţa ta se va umple de ceva nou, autentic şi greu de imaginat din acel trecut unde erai blocat în sentimentul de datorie pentru o cauză de mult pierdută.

Let go...

It is the hardest thing to do in your life, but it will also be the most important thing: stop giving to those who do not value and multiply the gifts received.

Let go of people who are not willing to be with you!

Let go of those who are not ready to love you!

Stop having special conversations with people who don't want to live beyond self-imposed limitations.

Stop showing up for people who don't value your presence.

Your instinct is to do everything you can to win the favor of everyone around you, but this attitude will make you consume precious resources, such as time, energy, mental, physical and spiritual health, without recharging yourself. .

When you begin to manifest yourself in your life, completely, without necessarily wanting to enter the graces of others, not everyone will be ready to accept you in this place of pure sincerity...

Only now do you begin to understand that it is not the giving that consumes you, but the fact that reciprocity is lacking. All you can do is stop loving people who are not willing to love you, not be friends with those who are not willing to give you their friendship.

If you are excluded, subtly insulted, forgotten, or easily ignored by the people you give your time to, you are not doing yourself a favor by continuing to give them your energy and life.

This is what makes this world so special, when you find the few people with whom you have a real connection. Because you have experienced what is not.

The more you spend time trying to pretend to love someone who can't love, the more you force the friendship of a man who can't issue pure friendship, the more you try to change people who don't want to be changed... You lose more time without real connections with people who want to respond to what you broadcast.

If you remain involved in the intimacy of people who use you as a tool, pillow, the second choice, therapist or strategist for their emotional healing, this time you will stay away from the community you want, from the people who fit your dreams, from those who recharge, not just download.

With those who do not respond in the same way to what you bring in their relationship with them, maybe if you stop working, the relationship will be diluted; the less present you are, the less desired you will be; If you stop looking for them, your phone will be silent for days and weeks.

If you stop loving someone who is not building on the other side of your deck, the love between will cool... It does not mean that you have destroyed a relationship! This means that the only thing that kept that relationship going was the energy that YOU yourself have committed to keep afloat. This is not love, it can be at most attachment, comfort, nostalgia. You want to give a chance to someone who doesn't want to! The most precious and important thing you have in your life is your energy.

What you give every day is what defines your existence. As long as you only waste your energy, the Universe will respond to what you emit, maximizing your state of wastage.

But when you realize that you are not responsible for rescuing people who do not want to be saved, or for convincing them of a reality they are not ready to perceive, or for getting them out of their slumber and accepting progress if they themselves do not they may be motivated to change something in their lives.

Decide that you deserve true friendship, genuine commitment, and full love with healthy, courageous, genuine people. And the Universe will respond to what you emit, and your life will be filled with something new, authentic, and hard to imagine from that past where you were stuck in a sense of duty for a long-lost cause.