Pur şi simplu, nu ai unde să fugi! Vin deseori momente în care totul din
jur te va arunca spre haos. Te vei împiedica, desigur! Nu vreau să te amăgesc!
Poţi să îţi plângi de milă, e alegerea ta... Dar poţi la fel de bine să te
ridici, să te scuturi şi să înaintezi mai departe, cu aceaşi dorinţă de a
continua, ca înainte de furtună.
Simţi? Undeva, în mijlocul furtunii există o linişte copleşitoare! În chiar
miezul acesteia, lucrurile se rotesc haotic în jur, dar miezul ei e un scut
neatins.
Provocările şi oamenii care te vor provoca vor veni în întâmpinarea ta, în
valuri! Da, te poţi închide undeva şi uita de lume! Poţi să nu mai vrei să vezi
pe nimeni şi nimic. Dar oare nu vin tocmai pentru aţi vorbi despre tine? Aţi
arăta că ai ceva din ei, din ceea ce vezi în ei, adânc ascuns înăuntrul tău...
Poate lumea aceasta în care suntem acum este într-un anumit fel invers. Ai
simţit asta vreodată? Atunci când e parcă prea multă linişte, ai ajuns de fapt
pe o carapace, fără ieşire. Un loc închis care nu îţi mai spune nimic nici
despre ceilalţi, nici despre tine. Nu cred că ai dorit să vii în acest mare
film, al propriei tale vieţi, pentru a nu vedea nimic, nu-i aşa?
Din tot ce te aşteaptă, înţelege că nu există decât o ieşire: îmbrăţişează tot ce vine împotriva ta, creşte
în tine puterea de a zâmbi când totul cade, inversează pentru o clipă curentul
potrivnic şi vei simţi o minune. Eşti dincolo de toate acestea, în acelaşi timp
actor, dar şi spectator în propriul film, despre tine. Toate pietrele primite
le poţi pune la bază şi poţi construi cu răbdare propria fortăreaţă. Sau pur şi
simplu le laşi să curgă şi ieşi din ţesătura care vrea să te cuprindă, deschizi
ochii, poţi părăsi visul dramei în orice moment. Pentru că nu este despre tine,
este doar o faţetă, o culoare, un nor firav desprins din cerul imens. Tot ce
îmbrăţişezi, transformi... şi atunci tot ce era odată obstacol, acum devine
ceva intens, familiar, parte din avântul tău, cheia ta despre lumea care ţi se
deschide înainte ca o proiecţie. Doar că acum tu ai putere, eşti deja
magicianul din spatele cortinei, eşti cel care poate schimba ceva şi nu eşti
doar purtat de furtună.
Pas după pas, crede-mă: nu ai cum să râmâi în acelaşi loc!
Iar dacă înveţi să îţi pui în mişcare voinţa, visele şi trăirile,
înţelepciunea şi forţa de a continua, cu siguranţă în această pădure nebună
numită viaţă vei găsi cândva şi poiana, după care ai alergat mereu!
One day maybe you will understand
that the obstacles don’t block your path, it’s just the path!
You simply have nowhere to run!
There are often times when everything around will throw you into chaos. You
will stumble, of course! I don't want to deceive you! You can cry for yourself,
it's your choice... But you can just as well get up, shake yourself and move
on, with the same desire to continue, as before the storm.
Do you feel it? Somewhere in the
middle of the storm there is an overwhelming calm! Its very core, things swirl
chaotically around, but its core is an untouched shield.
The challenges and people who
will challenge you will come to you sometimes without a break! You can isolate
somewhere and forget the world! You can no longer want to see anyone or
anything. But don't they come precisely to talk about you? Would they show you
that have something of them, of what you see in them, deeply hidden inside
you...
Maybe this world we're now is
upside down. Have you ever felt this? When seems to be too much silence, you
have actually reached on a shell, with no way out. You can reach on a closed
place that no longer tells you anything about others or yourself. I don't think
you wanted to come into this big movie of your own life to see nothing, didn’t
it?
From everything that await you,
understand that there is only one way out: embrace everything that comes
against you, grow in yourself the power to smile when everything falls, reverse
the opposing current for a moment and you will feel a miracle. You are beyond
all this, at the same time an actor, but also a spectator in your own movie,
about yourself. All the stones you receive it… you can put it as a foundation
and patiently build your own fortress. Or you simply let them flow and get out
of the scheming that wants to embrace you. Just open your eyes: you can leave
the dream of the drama at any moment. Because it's not about you, it's just a
facet, a tone, a thin cloud detached from the big sky. Everything you embrace,
you can transform... and then everything that was once an obstacle, now becomes
something intense, familiar, part of your soar, your key to the world that
opens before you, like a projection. But now you have power, you are already
the magician behind the curtain, you are the one who can change something and
you are not just blown away by the storm.
Step by step, believe me: you
can't stay in the same place!
And if you learn to set your will into action, your dreams and your feelings to work for you, your wisdom and the strength to continue, surely in this crazy forest called life you will find one day the opening that always been running for!
Postări
