Atâtea răscruci / So many crossroads

Dacă vrei să îţi vindeci rănile din trecut, stai departe de ceea ce te-a rănit.

Dar, dacă vrei să faci o altă alegere, poţi să o faci. Poţi să rămâi un simplu spectator, şi să permiţi să fi o victimă. Vei face asta poate până la capăt, până când viaţa înşişi va dărâma tot confortul iluzoriu în care te-ai înconjurat. Destinul va râde de planurile tale, până vei deveni nimic, pentru că de abia de aici poţi fi totul.

Poţi să te victimizezi, poţi să strigi că Dumnezeu e nedrept, poţi să te lupţi cu duşmani invizibili, vei crea chiar tu unii din aceştia, dar de întâlnirea cu tine însuţi nu poţi fugi la nesfârşit.

Vine o zi cu multă ceaţă, încât nu vei mai vedea nimic în exterior, iar atunci vei începe să cauţi în tine.

Firul vieţii tale îţi pregăteşte atât de multe dezamăgiri, încât la un moment dat toate hainele iluziilor vor cădea şi vei vedea realitatea; realitatea poate fi extrem de dură, sau plină de speranţă, depinde cât de mult ai trăit în ea şi ce ai construit până acum, în mod durabil.

Destinul tău distruge treptat tot ce e de prisos, iar într-o zi va rămâne doar ce e important.

Viaţa îţi va îndepărta tot ceea ce ai, până nu te vei mai identifica cu acele lucruri. Vine un moment când vei începe să mulţumeşti pentru lucruri cu adevărat simple.

Universul îţi trimite în cale oamenii şi împrejurările care vor fi pentru tine oglinzi, în care te vei putea vedea pe tine, chiar dacă încă nu eşti învăţat să priveşti spre interiorul tău. Cumva, la un moment dat, îţi vei spune că nu mai vrei să repeţi greşelile lor sau să le răspunzi la provocări.

Vei întâlni atâtea răscruci în drum, până vei înceta să te întrebi care e drumul bun şi să te frămânţi apoi că nu ştii cum ar fi fost altfel, iar apoi vei renunţa să controlezi ceea ce se întâmplă şi vei curge asemeni unui râu.

Vei avea aşa de multe temeri şi frici care te vor ţine prizonier, până vei nu vei mai putea trăi aşa, va fi insuportabil.

Vei fi rupt în bucăţi, dar abia de atunci te va pătrunde lumina.

Miracolele îţi vor fi străine, până când alegi să fi tu miracolul, iar apoi să înţelegi că de fapt, totul e un miracol.

Oamenii pe care îi iubeşti se vor îndepărta din drumul tău, până înţelegi în mod viu că nu suntem acele trupuri, ci sufletul care le animă, care este conectat în tot şi în toate şi nu se poate pierde.

Ceilalţi vor râde de tine de atât de multe ori, până încetezi să iei totul atât de în serios şi vei putea râde chiar şi tu de tine însuţi.

Vei fi atât de supărat că nu primeşti ceea ce îţi doreşti, că Divinitatea căreia te rogi pare să nu răspundă la mesajele tale, dar de fapt încă nu poţi înţelege că primeşti doar ceea ce e nevoie pentru a evolua. Poate chiar vei ajunge să îl negi pe Dumnezeu. Dar, la un moment dat, când vei renunţa să te rogi, şi vei începe să mulţumeşti, vei vedea că divinitatea e peste tot, în toţi şi în toate.

Viaţa înşişi îţi taie aripile şi rădăcinile, iar tu vei trăi şi fără ele. Vine un moment când te retragi din toate formele şi identificările, iar fiinţa ta zboară.

Iar într-o zi, într-o viaţă, doar iubirea rămâne în tine, cu voinţa neclintită de a o cultiva şi creşte.

If you want to heal your wounds from the past, stay away from what hurt you.

But if you want to make another choice, you can. You can remain a simple spectator and allow to be a victim. You will do this until the end, until life itself will bring down all the illusory comforts in which you have surrounded yourself. Destiny will laugh at your plans until you become nothing, because only from this time can you be everything.

You can victimize yourself, you can shout that God is unjust, and you can fight against invisible enemies, even you will create some of them yourself, but you cannot run away forever from meeting yourself.

A day with a lot of fog is coming, so you won't see anything outside, and then you'll start looking inside yourself.

The thread of your life is preparing so many disappointments for you that at some point all the camouflages will fall and you will see reality; the reality can be extremely harsh, or hopeful, depending on how long you have lived in it and what you have built so far, sustainably.

Your destiny gradually destroys all that is superfluous, and one day only what is important will remain.

Life will take away everything you have until you stop identify with those things. At some point you will begin to give thanks for really simple things.

The universe sends you people and circumstances that will be mirrors for you, in which you will be able to see yourself, even if you are not yet taught to look inside yourself. Somehow, at some point, you will tell yourself that you no longer want to repeat their mistakes or respond to challenges.

You will encounter so many crossroads on your road, until you stop wondering what the right path is and then worry that you don't know how it would have been otherwise, and then you will give up control of what is happening and you will flow like a river.

You will have so many fears and anxieties that will hold you captive until you can no longer live like this, it will be unbearable.

You will be torn to pieces, but only then will the light penetrate you.

Miracles will be foreign to you, until you choose to be the miracle, and then understand that in fact, everything is a miracle.

The people you love will stray from your path until you vividly understand that we are not those bodies, but the soul that animates them, that is connected in everything and everything and cannot be lost.

Others will laugh at you so many times until you stop taking everything so seriously and you can even laugh at yourself.

You will be so upset that you are not getting what you want, that the Divinity you are praying for does not seem to be responding to your messages, but in fact you still cannot understand that you are only getting what it takes to evolve. Maybe you'll even end up denying God. But at some point, when you give up praying, and you begin to give thanks, you will see that divinity is everywhere, in all.

Life itself cuts off your wings and roots, and you will live without them. There comes a time when you withdraw from all forms and identifications, and your being flies.

And one day, in a lifetime, only love remains in you, with the unshaken will to cultivate and grow it.

Copil / Child

Nu vorbele, ci faptele inspiră oamenii cu adevărat. Dacă vrei să educi un copil, fi atent la faptele tale, mai mult decât la vorbe.

Poţi învăţa un copil să facă alegeri sănătoase, dacă tu însuţi le faci. Dar dacă doar îi dai sfaturi, însă întreaga ta viaţă a fost un compromis, gândeşte-te bine ce ai semănat...

Poţi învăţa un copil să se ţină departe de vicii, dar dacă întreaga ta viaţă tu nu te-ai desprins de ele, ce crezi că îi va da curaj acestui copil să nu facă la fel?

Poţi aduce blândeţea în copil, dar dacă tu mereu ai fost iritat, agresiv, dominant, fără a colabora cu el, ci doar un dirijor... copilul va fi ori un supus, ascultând de toată lumea, ori un rebel, respingând toate regulile, pentru că a avut prea multe.

Poţi aduce cumpătarea în copilul tău, dar mai întâi, asigură-te că nu îi satisfaci toate capriciile, inclusive cele aproape imposibile ţie, şi că şi tu eşti o persoană cumpătată, care nu îşi consumă resursele brusc, şi apoi trăieşte în lipsuri.

Poţi încuraja un copil să fie creativ, dar nu forţându-l să îşi facă toate temele, şi să repete ce au făcut alţii... Copilul va fi creativ când va face ceea ce îi place, ceea ce îl inspiră, când va avea un pic de timp pentru el şi pasiunile sale, când va putea să fie liber şi fără reguli, măcar un pic de timp. Nu îl transforma într-o maşinărie supusă, permite-i să se exprime... Şi, dacă poţi, fă-o chiar tu!

Ca să îndrumi un copil pe calea cea bună, mai întâi trebuie să mergi tu pe ea, fără ezitare!

Not the words, but the facts really inspire people.

If you want to educate a child, pay attention to your actions rather than your words.

You can teach a child to make healthy choices if you make them yourself. But if you just give him advice, but your whole life has been a compromise, think hard about what you sowed...

You can teach a child to stay away from vices, but if you haven't given up on them all your life, what do you think will give this child the courage not to do the same?

You can bring gentleness to the child, but if you have always been irritated, aggressive, dominant, without cooperating with him, but only a conductor... the child will be either a submissive, obedient to everyone, or a rebel, rejecting all rules, because he had too many.

You can bring moderation to your child, but first, make sure that you do not satisfy all his whims, including those that are almost impossible for you, and that you are also a temperate person who does not consume resources suddenly, and then lives in want.

You can encourage a child to be creative, but not by forcing them to do all their homework, and to repeat what others have done... The child will be creative when he does what he likes, what inspires him, when he has a little time for him and his passions, when he will be able to be free and without rules, at least a little time. Don't turn him into a submissive machinery, let him express himself... And, if you can, do it yourself!

In order to guide a child on the right path, you must first walk on it, without hesitation!

Nu vă temeţi

Nu vă fie teamă de aceste vremuri care vin. Nici pentru voi, nici pentru copiii voştri. Împuterniciţi-vă, puteţi înţelege viu că voi şi ei veţi schimba lumea. 

Acum suntem cu toţii în groapa cu lei şi îl avem în faţă pe Goliat, pe care va trebui să-l înfruntăm!

Ridicaţi-vă şi pregătiţi-vă pentru provocare!

Creşteţi-l în voi şi în copiii voştri pe Moise, David, Daniel.

Spiritul sădit adânc în voi nu are nici o îndoială ce va face cu această lume.

Nu este o întâmplare! Ne-am născut cu toţii pentru un timp ca acesta. Să nu ne mai înspăimântăm şi descurajăm de starea lumii, ci să ridicăm din noi forţa care va face posibilă schimbarea.

Fiţi onoraţi că însuşi Creatorul va ales pe voi pentru a ridica generaţia care se va confrunta cu cele mai mari provocări din timpurile pe care le cunoaştem. O altfel de armată se ridică acum în tăcere, şi nu la vedere în Bisericile supuse deja întunecimii. Salvarea nu va veni nici din conducerile vremelnice care nu mai reprezintă de mult înteresele propriilor popoare şi comunităţi.

Redescoperiţi legătura puternică şi directă, nemijlocită, a fiecăruia dintre voi, cu Imensa Sursă a Creaţiei. Chemaţi-o în voi. Lăsaţi-vă Soarta în mâinile acestei Inteligenţe Uriaşe care are grijă în fiecare zi ca iarba să crească, ca animalele pădurii să nu sufere de foame, ca oamenii să se nască acolo unde le e locul şi să se adune alături de alţi oameni care au aceeaşi viziune.

Nu mai permiteţi fricilor să vă umbrească măreţia pusă în voi de Cel Care V-a Trimis pentru a alunga pentru întotdeauna întunecimea din această lume!

Las oamenii / I let people

Uneori în lumea aceasta e bine să fii doar spectator. Să poţi tăcea atât de adânc, atunci când îţi vine să urli fără să îţi mai pese de nimic. 

Las oamenii din jur să creadă că au reuşit să mă mintă. Acum le pot vedea limpede adevăratul caracter.

Într-o zi, tot ei se vor întreba de ce nu mă vor mai vedea în preajmă.

Se vor minţi pe ei înşişi că eu sunt ceea ce au ei în interior.

E mai uşor aşa!

Apoi, când vor vedea că nu mă pot provoca, să îşi hrănească propriul scenariu, vor deveni şi mai îndârjiţi.

Unii oameni mereu vor să demonstreze ceva, să contorsioneze totul pentru a se potrivi propriei lor versiuni. Dar, pentru că sunt atât de ocupaţi să trăiască viaţa altora, uită să şi-o trăiască tocmai pe a lor.

Dar cei care privim detaşat scena ştim cât e de uşor ca totul să se schimbe. Păşeşte în lateral fie şi un pas. Opreşte-te fie şi pentru o secundă. Cercul în care te învârţi e doar creaţia ta. Poţi fi spectator oricând, e doar alegerea ta. Doar atunci vei înţelege.

Nu te pot sfătui ce să faci. Fiecare dintre noi au dreptul să facă pentru ei propriile alegeri. Vreau doar să deschizi fereastra şi să priveşti şi în partea aceasta. Iar apoi, să alegi, cunoscând întregul tablou.

Sometimes in this world it's good to be just a spectator. To be able to be so silent when you feel like screaming without caring about anything.

I let people around me think they succeeded to lie to me.

Now I can clearly see their true character.

One day, they will wonder why they won't see me around.

They will lie to themselves that I am what they have inside.

It's easier in that way!

Then, when they see that they can't provoke me, to feed their own scenario, they will become even more stubborn.

Some people always want to prove something, to twist everything to fit their own version. But because they are so busy living the lives of others, and they forget to live their own lives.

But those who look at the scene know how easy it is for everything to change. Make one step to the side. Stop for a second. The circle you turn in is just your creation. You can be a spectator at any time, it's just your choice. Only then will you understand.

I can't advise you what to do. Each of us has the right to make our own choices. I just want you to open the window and look at this part as well. And then, you choose, knowing the whole picture.