Dă drumul / Let go

Dă drumul...

Este cel mai greu lucru pe care trebuie să-l faci în viața ta, dar va fi și cel mai important lucru: încetează să oferi celor care nu preţuiesc şi înmulţesc darurile primite.

Dă drumul oamenilor care nu sunt dispuși să îţi fie alături!

Dă drumul celor care nu sunt gata să te iubească!

Încetează să mai porți conversații speciale cu oameni care nu vor să trăiască dincolo de limitările autotrasate.

Încetează să mai apari pentru oamenii care nu preţuiesc prezența ta.

Instinctul tău este să faci totul pentru a câștiga grațiile tuturor celor din jurul tău, dar această atitudine te va face să îţi consumi resurse preţioase, cum ar fi timpul, energia, sănătatea mentală, fizică și spirituală, fără a te reîncărca în schimb...

Când începi să te manifești în viața ta, complet, fără a mai ţine neapărat să intri în graţiile altora, nu toți vor fi gata să te accepte în acest loc de sinceritate pură...

Abia acum începi să înţelegi că nu dăruirea e cea care te consumă, ci faptul că reciprocitatea lipseşte. Tot ce poţi să faci este să încetezi să iubești oamenii care nu sunt dispuși să te iubească, să nu fi prieten cu cei care nu sunt dispuşi să îţi ofere prietenia lor.

Dacă ești exclus, insultat subtil, uitat sau ușor de ignorat de oamenii cărora le oferi timpul tău, nu îți faci o favoare continuând să le oferi energia și viața ta.

Iată ce face lumea asta atât de specială, când găsești puținii oameni cu care ai o conexiune veritabilă. Pentru că ai experimentat ceea ce nu este.

Cu cât petreci mai mult timp încercând să te prefaci că iubești pe cineva care nu poate iubi, cu cât forţezi prietenia unui om care nu poate emite prietenie pură, cu cât încerci să schimbi oameni care nu vor să fie schimbaţi... Cu atât pierzi mai mult timp lipsindu-te de conexiuni veritabile cu oameni care doresc să răspundă la ceea ce emiţi.

Dacă rămâi implicat în intimitatea oamenilor care te folosesc ca unealtă, pernă, a doua opțiune, terapeut sau strateg pentru vindecarea lor emoțională, acest timp îl vei sta departe de comunitatea pe care o dorești, de oamenii potriviţi visurilor tale, de către cei care te reîncarcă, nu doar te descarcă.

Cu cei care nu răspund în acelaşi mod la ceea ce tu aduci în relaţia cu ei, poate dacă nu mai depui eforturi, relaţia se va dilua; cu cât vei fi mai puţin prezent, vei fi tot mai puţin dorit; dacă nu îi mai cauţi, telefonul tău va râmâne tăcut zile şi săptâmâni în şir.

Dacă încetezi să mai iubești pe cineva care nu construieşte din cealaltă parte la puntea voastră, iubirea dintre voi se va răci... Nu înseamnă că ai distrus o relație! Asta înseamnă că singurul lucru care a ținut acea relație a fost energia pe care TU singur te-ai angajat să o menții pe linia de plutire. Aceasta nu este dragoste, poate fi cel mult atașament, confort, nostalagie. Vrei să dea o șansă cui nu vrea! Cel mai prețios și important lucru pe care îl ai în viața ta este energia ta.

Ceea ce dai în fiecare zi este ceea ce îţi defineşte existenţa. Cât timp doar îţi vei irosi energia, Universul îţi va răspunde la ceea ce emiţi, maximizându-ţi starea de irosire.

Dar atunci când îţi dai seama că nu eşti reponsabil pentru salvarea oamenilor care nu vor să se salveze, nici pentru a-i convinge de o realitate pe care nu sunt pregătiţi să o perceapă, nici de a-i scoate din lâncezeală şi a accepta progresul dacă ei înşişi nu se pot motiva să schimbe ceva în viaţa lor.

Decide că meriți prietenie adevărată, angajament autentic și iubire deplină cu oameni sănătoși, curajoşi, autentici. Iar Universul îţi va răspunde la ceea ce emiţi, şi viaţa ta se va umple de ceva nou, autentic şi greu de imaginat din acel trecut unde erai blocat în sentimentul de datorie pentru o cauză de mult pierdută.

Let go...

It is the hardest thing to do in your life, but it will also be the most important thing: stop giving to those who do not value and multiply the gifts received.

Let go of people who are not willing to be with you!

Let go of those who are not ready to love you!

Stop having special conversations with people who don't want to live beyond self-imposed limitations.

Stop showing up for people who don't value your presence.

Your instinct is to do everything you can to win the favor of everyone around you, but this attitude will make you consume precious resources, such as time, energy, mental, physical and spiritual health, without recharging yourself. .

When you begin to manifest yourself in your life, completely, without necessarily wanting to enter the graces of others, not everyone will be ready to accept you in this place of pure sincerity...

Only now do you begin to understand that it is not the giving that consumes you, but the fact that reciprocity is lacking. All you can do is stop loving people who are not willing to love you, not be friends with those who are not willing to give you their friendship.

If you are excluded, subtly insulted, forgotten, or easily ignored by the people you give your time to, you are not doing yourself a favor by continuing to give them your energy and life.

This is what makes this world so special, when you find the few people with whom you have a real connection. Because you have experienced what is not.

The more you spend time trying to pretend to love someone who can't love, the more you force the friendship of a man who can't issue pure friendship, the more you try to change people who don't want to be changed... You lose more time without real connections with people who want to respond to what you broadcast.

If you remain involved in the intimacy of people who use you as a tool, pillow, the second choice, therapist or strategist for their emotional healing, this time you will stay away from the community you want, from the people who fit your dreams, from those who recharge, not just download.

With those who do not respond in the same way to what you bring in their relationship with them, maybe if you stop working, the relationship will be diluted; the less present you are, the less desired you will be; If you stop looking for them, your phone will be silent for days and weeks.

If you stop loving someone who is not building on the other side of your deck, the love between will cool... It does not mean that you have destroyed a relationship! This means that the only thing that kept that relationship going was the energy that YOU yourself have committed to keep afloat. This is not love, it can be at most attachment, comfort, nostalgia. You want to give a chance to someone who doesn't want to! The most precious and important thing you have in your life is your energy.

What you give every day is what defines your existence. As long as you only waste your energy, the Universe will respond to what you emit, maximizing your state of wastage.

But when you realize that you are not responsible for rescuing people who do not want to be saved, or for convincing them of a reality they are not ready to perceive, or for getting them out of their slumber and accepting progress if they themselves do not they may be motivated to change something in their lives.

Decide that you deserve true friendship, genuine commitment, and full love with healthy, courageous, genuine people. And the Universe will respond to what you emit, and your life will be filled with something new, authentic, and hard to imagine from that past where you were stuck in a sense of duty for a long-lost cause.

Ce simt / How I feel

M-ai întrebat ce simt pentru tine...

Şi eu am tăcut.

Nu ştiam să vorbesc cum se cuvine despre ceea ce se naşte acum în noi.

Tu nu mai ai poate încredere în cuvintele nimănui.

Dar poţi să simţi.

Poţi să simţi fiecare zi şi modul în care sunt alături.

Poţi să îţi întrebi sufletul, oare mai e la fel?

Ştiu, în lumea aceasta aproape totul e pângărit. Şi iubirea oamenilor e murdară de egoism, de promisiuni goale, de amăgiri, de folosirea celuilalt pentru a îţi îndeplini doar propriile nevoi. E murdară de lene, de pasivitate, vrem ca să ni se întâmple, dar uităm să facem noi minunea.

Da, poate nu suntem noi de vină, oamenii. Am preluat ştafeta de la atâtea generaţii dinainte, de la atâţia oameni care n-au avut curaj să fie ei altfel decât modelele lor. Niciodată nu suntem noi de vină, găsim scuze pentru orice. Dar, lumea nu poate fi altfel, dacă nimeni dintre noi nu putem fi altfel.

Ştiu să îţi răspund la întrebare. Tac, nu pentru că n-aş ştii să răspund.

Prefer să îţi scriu, după ce te-am lăsat întâi să îţi răspunzi tu la propriile întrebări.

Ceea ce simt eu nu e dragoste. Dragostea e peste tot, dar cam aproape peste tot e şi contaminată. Aşa e lumea aceasta. Eu simt însă altceva, ceva care nu a existat încă şi nu ştiu să denumesc. Ceva ce acum se naşte, prin noi. Ceva care ne aduce acum într-o Fiinţă despre care nu ştim nimic. O Fiinţă aprinsă în cer, venită aici, să ne înveţe că noi Oamenii suntem Creatori de Minuni. Ai fost mereu în mine, dar abia acum am reuşit să scot la suprafaţă această strălucire şi să te reunesc.

Am încredere în noi că Minunea pe care o visăm viu şi am adus-o în noi Aici, va creşte şi va înflori. Pentru că noi nu am venit în această lume ca să ne pierdem. Am venit ca să Împlinim sau să murim luptând pentru asta, până în ultima clipă.

Îmi revărs recunoştinţa nemărginită care porneşte din mine pentru că eşti, te-ai aşezat alături şi simt că ai fost într-un mod încă de neînţeles mereu aici, de când suntem.

You asked me how I feel about you ...

But I was silent.

I didn’t know how to speak properly about what is being born in us now.

You can no longer trust anyone's words.

But you can feel it.

You can feel every day and the way they are together.

You can ask your soul, is it the same?

I know, in this world almost everything is impure. And people's love is dirty with selfishness, empty promises, deceptions, using the other to meet only your own needs. It's dirty with laziness, passivity, we want it to happen to us, but we forget to do the miracle.

Yes, maybe it's not our fault. I took over from so many generations before, from so many people who didn't have the courage to be different from their role models. We are never to blame, we find excuses for anything. But the world cannot be different if none of us can be different.

I know how to answer your question. I'm silent, not because I don't know how to answer.

I prefer to write to you, after I let you first answer your own questions.

What I feel is not love. Love is everywhere, but almost everywhere it is contaminated. That's the way this world is. But I feel something else, something that did not exist yet and I do not know how to name. Something that is now being born through us. Something that now brings us into a Being about we know nothing. A Being born in Heaven, coming here, to teach us that We, Humans, are Creators of Miracles. You have always been in me, but only now have I been able to bring this radiance to the surface and reunite you.

We trust that The Miracle we dreamed alive and brought to us Here, will grow and flourish. Because we did not come into this world to lose ourselves. We have come to fulfill or die fighting for this, until the last moment.

I break out the boundless gratitude that comes from me because you are, you sat down next to me and I feel that you have always been here in an incomprehensible way, ever since we were.

Copil / Child

Nu vorbele, ci faptele inspiră oamenii cu adevărat. Dacă vrei să educi un copil, fi atent la faptele tale, mai mult decât la vorbe.

Poţi învăţa un copil să facă alegeri sănătoase, dacă tu însuţi le faci. Dar dacă doar îi dai sfaturi, însă întreaga ta viaţă a fost un compromis, gândeşte-te bine ce ai semănat...

Poţi învăţa un copil să se ţină departe de vicii, dar dacă întreaga ta viaţă tu nu te-ai desprins de ele, ce crezi că îi va da curaj acestui copil să nu facă la fel?

Poţi aduce blândeţea în copil, dar dacă tu mereu ai fost iritat, agresiv, dominant, fără a colabora cu el, ci doar un dirijor... copilul va fi ori un supus, ascultând de toată lumea, ori un rebel, respingând toate regulile, pentru că a avut prea multe.

Poţi aduce cumpătarea în copilul tău, dar mai întâi, asigură-te că nu îi satisfaci toate capriciile, inclusive cele aproape imposibile ţie, şi că şi tu eşti o persoană cumpătată, care nu îşi consumă resursele brusc, şi apoi trăieşte în lipsuri.

Poţi încuraja un copil să fie creativ, dar nu forţându-l să îşi facă toate temele, şi să repete ce au făcut alţii... Copilul va fi creativ când va face ceea ce îi place, ceea ce îl inspiră, când va avea un pic de timp pentru el şi pasiunile sale, când va putea să fie liber şi fără reguli, măcar un pic de timp. Nu îl transforma într-o maşinărie supusă, permite-i să se exprime... Şi, dacă poţi, fă-o chiar tu!

Ca să îndrumi un copil pe calea cea bună, mai întâi trebuie să mergi tu pe ea, fără ezitare!

Not the words, but the facts really inspire people.

If you want to educate a child, pay attention to your actions rather than your words.

You can teach a child to make healthy choices if you make them yourself. But if you just give him advice, but your whole life has been a compromise, think hard about what you sowed...

You can teach a child to stay away from vices, but if you haven't given up on them all your life, what do you think will give this child the courage not to do the same?

You can bring gentleness to the child, but if you have always been irritated, aggressive, dominant, without cooperating with him, but only a conductor... the child will be either a submissive, obedient to everyone, or a rebel, rejecting all rules, because he had too many.

You can bring moderation to your child, but first, make sure that you do not satisfy all his whims, including those that are almost impossible for you, and that you are also a temperate person who does not consume resources suddenly, and then lives in want.

You can encourage a child to be creative, but not by forcing them to do all their homework, and to repeat what others have done... The child will be creative when he does what he likes, what inspires him, when he has a little time for him and his passions, when he will be able to be free and without rules, at least a little time. Don't turn him into a submissive machinery, let him express himself... And, if you can, do it yourself!

In order to guide a child on the right path, you must first walk on it, without hesitation!

Las oamenii / I let people

Uneori în lumea aceasta e bine să fii doar spectator. Să poţi tăcea atât de adânc, atunci când îţi vine să urli fără să îţi mai pese de nimic. 

Las oamenii din jur să creadă că au reuşit să mă mintă. Acum le pot vedea limpede adevăratul caracter.

Într-o zi, tot ei se vor întreba de ce nu mă vor mai vedea în preajmă.

Se vor minţi pe ei înşişi că eu sunt ceea ce au ei în interior.

E mai uşor aşa!

Apoi, când vor vedea că nu mă pot provoca, să îşi hrănească propriul scenariu, vor deveni şi mai îndârjiţi.

Unii oameni mereu vor să demonstreze ceva, să contorsioneze totul pentru a se potrivi propriei lor versiuni. Dar, pentru că sunt atât de ocupaţi să trăiască viaţa altora, uită să şi-o trăiască tocmai pe a lor.

Dar cei care privim detaşat scena ştim cât e de uşor ca totul să se schimbe. Păşeşte în lateral fie şi un pas. Opreşte-te fie şi pentru o secundă. Cercul în care te învârţi e doar creaţia ta. Poţi fi spectator oricând, e doar alegerea ta. Doar atunci vei înţelege.

Nu te pot sfătui ce să faci. Fiecare dintre noi au dreptul să facă pentru ei propriile alegeri. Vreau doar să deschizi fereastra şi să priveşti şi în partea aceasta. Iar apoi, să alegi, cunoscând întregul tablou.

Sometimes in this world it's good to be just a spectator. To be able to be so silent when you feel like screaming without caring about anything.

I let people around me think they succeeded to lie to me.

Now I can clearly see their true character.

One day, they will wonder why they won't see me around.

They will lie to themselves that I am what they have inside.

It's easier in that way!

Then, when they see that they can't provoke me, to feed their own scenario, they will become even more stubborn.

Some people always want to prove something, to twist everything to fit their own version. But because they are so busy living the lives of others, and they forget to live their own lives.

But those who look at the scene know how easy it is for everything to change. Make one step to the side. Stop for a second. The circle you turn in is just your creation. You can be a spectator at any time, it's just your choice. Only then will you understand.

I can't advise you what to do. Each of us has the right to make our own choices. I just want you to open the window and look at this part as well. And then, you choose, knowing the whole picture.

Fiind / Being

Fiind mereu cum îmi spuneau alţii, eram de mult în nefiinţă,

Venind de câte ori alţii mă chemau, eram de mult rătăcit de la al meu drum,

Vrând să nu supăr, mă supăram pe mine,

Apoi, am părăsit pe toată lumea, chiar şi pe mine,

De abia atunci m-am trezit în mine însumi, mai adânc ca oricând,

Şi într-un fel lumea toată a început să se trezească prin trezirea mea.

 

Acum nu îţi mai cer să mă săruţi, dacă nu simţi că vrei să faci asta,

Nici să spui că îţi pare rău atunci când greşeşti faţă de mine,

Atunci când mă prăbuşesc, nu îţi voi cere nici măcar să mă îmbrăţişezi în tăcere,

Am lăsat tăcerea să vorbească, nu mai aştept să îmi spui că sunt frumos şi sunt al tău,

Nu mai aştept să suni să spui cum îţi trece ziua, sau să îmi spui că îţi lipsesc,

Desigur, nu e nevoie să mă susţii în deciziile şi visurile mele, dacă nu simţi sau nu ştii cum,

Am mii de poveşti de spus, dar nu îţi voi mai cere să mă asculţi,

Nici nu voi protesta că de prea mult timp fiecare zi e la fel,

Nu voi mai cere să faci nimic, nici măcar să-mi fii alături,

Pentru că dacă trebuie să ţi le cer, nu le mai vreau!

Las în urmă o uşă tăcută, iar din depărtare aud acuzaţia că eu am făcut alegeri.

Vinovat!

Eu?

 

Being always as others told me, I was long gone,

Coming whenever others called me, I had lost since strayed from my path,

Wanting not to upset you, I was upset with myself,

Then I left everyone, even me,

Only then did I wake up in myself, deeper than ever,

And somehow the whole world started waking up through my awakening.

 

Now I'm not asking you to kiss me if you don't feel like doing this,

Not asking to mention you're sorry when you're wrong about me,

When I fall, I won't even ask you to hug me in silence,

I let the silence speak, I not wait you tell me that I'm beautiful and I'm yours,

I'm not waiting for you to call to tell me how your day is going, or to tell me you're missing,

Of course, you don't need to support me in my decisions and my dreams, if you don't feel or don't know how,

I have thousands of stories to tell you, but I won't ask you to listen to me anymore,

I won't even protest that every day has been the same for too long,

I will not ask you to do anything, not even to be with me,

Because if I have to ask you for them, I don't want them anymore!

I leave behind a silent door, and from a distance I hear the accusation that I made choices.

Guilty!

I?

Se pune furtună / There is a storm

Când afară se pune furtună, lasă-mă să plec.

Nu, nu ţi-a păsat niciodată de mine, altfel ai fi avut grijă când mai aveai o brumă de căldură să mi-o dăruieşti. Între timp, am ajuns rece, ca şi piatra sub clar de lună. Mi-aş fi dorit să plâng când se prăbuşea lumea din visul meu, dar lacrimile mi-au îngheţat de mult.

Nu ai încercat niciodată să înţelegi ce e în sufletul meu, de asta nici acum nu vei înţelege nimic.

Mă vei împroşca cu noroi, când voi lăsa uşa larg deschisă în urmă, şi-mi vei striga poate blesteme.

Eu ştiu să mă despart de oameni care nu mai sunt pentru mine. Şi de joburi care nu mai duc nicăieri. Nu îmi e frică de liniştea profundă din noapte. Şi nici de faptul că mâine nu voi mai fi acolo unde eram obişnuit să fiu.

Singur, în bătaia ploii, nu voi mai ascunde lacrimi. În mine creşte cel mai frumos curcubeu pe care îl cunosc.

Plec în tăcere, iar în urma mea pe cer răsare curcubeu curat.

În fiecare furtună pe care o vei vedea de acum, când va răsări curcubeul, îţi vei aminti că te-am iertat.

Dincolo de frici, dincolo de neputinţă, dincolo de rănile din inimă, există o strălucire care nu poate fi atinsă, care a rămas la fel, acea strălucire arată cine sunt.

When there is a storm outside, let me go.

No, you never cared about me, otherwise you would have been careful when you had another heat mist to give it to me. In the meantime, I got cold, like the stone under the moonlight. I wish I could cry when the world of my dream collapsed, but my tears froze for a long time.

You have never tried to understand what is in my soul, that is why you will not understand anything even now.

You'll sprinkle me with mud when I leave the door wide open, and you may shout curses at me.

I know how to break up with people who are no longer for me. And jobs that lead nowhere. I'm not afraid of the deep silence of the night. Nor the fact that tomorrow I will not be where I used to be.

Alone, in the rain, I will no longer hide tears. The most beautiful rainbow I know grows in me.

I leave in silence, and behind me rises a clean rainbow in the sky.

In every storm you see from now on, when the rainbow rises, you will remember that I have forgiven you.

Beyond fears, beyond helplessness, beyond the wounds of the heart, there is an unattainable radiance that has remained the same, that radiance shows who I am.

De fapt voi sunteţi normali / In fact you are normal

Când tu nu rămâi blocat(ă) în trecut şi în clişee comportamentale ale unor lecţii pe care deja le-ai parcurs şi depăşit, devii diferit(ă).

Majoritatea celor din jur îşi simt acum ameninţată poziţia în relaţia cu tine, pentru că le arăţi prin propriul exemplu câte credinţe limitative au, şi îşi văd expuse compromisurile inutile pe care ei încă le acceptă.

Dacă te vei lăsa influenţat(ă) de ei, renunţi la tine însuţi şi la imensul tău potenţial care abia începe să se întrezărească. Chiar şi dacă ai renunţa la propria ta schimbarere/înnoire interioară nu faci vreun serviciu nimănui – nici ţie pentru că te-ai pierde pe tine (vrei asta?) şi nici lor pentru că le-ai întări atunci ideea că nu se poate altfel.

Nu spun că va fi uşor să mergi înainte. Toţi ceilalţi oameni din viaţa ta care nu vor ţine pasul cu evoluţia ta, vor considera că ai înnebunit. Vor fi tentaţi să te manipuleze, şantajeze emoţional, te vor ridiculiza şi poate chiar ameninţa. Rămâi imun la toate şi continuă pe drumul tău. Ei vor rămâne în cercul lor obişnuit, unde bucuria de a trăi, împlinirea şi fericirea vor fi doar nişte concepte abstracte.

Pe drumul care te poartă spre visele tale, reuşita ta va fi un model. Sunt câţiva oameni care vă vor înţelege, cel puţin parţial, sau măcar simt că e ceva care îi atrage în modul tău de manifestare. Aceştia vor veni alături de voi şi vei crea un vortex. Astfel, te vei înconjura de oamenii potriviţi ţie. Unii îşi depăşesc condiţia şi îşi vor dori mai mult de la ei înşişi şi de la viaţă. Aceştia vor fi la rândul lor modele.

Nu, nu sunteţi nebuni când vă doriţi să trăiţi altfel decât în blazare, renunţare, compromis, fatalitate şi frustrare. De fapt voi sunteţi normali şi întreaga lume este nebună. Dar voi v-ati trezit din acest coşmar şi sunteţi exemple vii că se poate şi altfel. Treptat, toţi cei care suntem modele izolate acum, vom fi tot mai mulţi, ca nişte luminiţe pe cerul nopţii care începe să se însenine.

Asumaţi-vă ferm lumina, evoluţia voastră, nu mai acceptaţi mizerii din parte nimănui, indiferent cât de apropiat este.

Noi, cei îndrăzneţi, care dorim în mod activ să ne schimbăm viaţa şi nu mai acceptăm vechile paradigme depăşite şi limitative, nu avem nevoie să ne creadă nimeni. Nu avem pretenţia ca ceilalţi să se schimbe, să facă ceea ce facem noi. Ei pot face ce vor, dar noi vom trăi în aliniere cu adevărul pe care îl percepem acum, prin noile condiţii. Nouă ne e bine aşa cum suntem şi nu avem de gând să ne prefacem, doar ca să facem altora pe plac. Respectăm celorlalţi dreptul la propriile convingeri, dar noi ne vom onora convingerile noastre şi nu mai permitem să fim trataţi într-un mod lipsit de respect.

Voi, dacă veţi reuşi să vă asumaţi acest mod de a trăi, onorând propria voastră persoană şi dorind mai mult de la voi înşivă, veţi planta nişte seminţe. La un moment dat poate chiar dintre oamenii care se distanţau de voi, unii vor admite că le place omul care aţi devenit şi vor fi curioşi cum aţi făcut, că vor şi ei să guste rezultatele voastre şi viaţa împlinită pe care o duceţi.

When you don't get stuck in the past and in behavioral clichés of lessons you've already gone through and overcome, you become different.

Most people around them now feel threatened by their position in their relationship with you, because you show them by their own example how many limiting beliefs they have, and they see exposed the unnecessary compromises that they still accept.

If you let yourself be influenced by them, you give up on yourself and your immense potential that is just beginning to be seen. Even if you give up your own inner change/renewal, you do no service to anyone - neither to you because you would lose yourself (do you want that?), nor to them because then you would strengthen their idea that there is no other way.

I'm not saying it will be easy to move forward. All the other people in your life who won't keep up with your evolution will think you're crazy. They will be tempted to manipulate you, blackmail you emotionally, ridicule you and maybe even threaten you. Stay immune to everything and continue on your way. They will remain in their usual circle, where the joy of living, fulfillment and happiness will be just abstract concepts.

On the path that leads you to your dreams, your success will be a model. There are some people who will understand you, at least partially, or at least feel that there is something that attracts them in your way of manifestation. They will come with you and you will create a vortex. This way, you will surround yourself with the right people for you. Some go beyond their condition and will want more from themselves and from life. These will in turn be role models.

No, you are not crazy when you want to live other than in blasphemy, renunciation, compromise, fatality and frustration. In fact, you are normal and the whole world is crazy. But you woke up from this nightmare and you are living examples that it is possible otherwise. Gradually, all of us who are isolated models now, we will be more and more, like lights in the night sky that begins to brighten.

Firmly assume the light, your evolution, no longer accept the misery of anyone, no matter how close are them.

We, the bold ones, who actively want to change our lives and no longer accept the old outdated and limiting paradigms, don’t need anyone to believe us. We do not expect others to change, to do what we do. They can do what they want, but we will live in alignment with the truth we perceive now, through the new conditions. We are fine as we are and we are not going to pretend, just to please others. We respect the right of others to our own beliefs, but we will honor our beliefs and no longer allow ourselves to be treated in a disrespectful way.

If you manage to take on this way of life, honoring your own person and wanting more from yourself, you will plant some seeds. At some point, perhaps even among the people who distanced themselves from you, some will admit that they like the man you have become and will be curious how you did it, that they also want you to taste your results and the fulfilled life you lead.

Abuzuri ale femeilor asupra partenerilor

În general, atunci când ne gândim la forme de abuz în cuplu, ne vin mult mai repede în minte situaţiile clasice, în care femeile sunt cele care sunt supuse abuzului.

Există însă şi abuzuri pe care bărbaţii le îndură din partea partenerelor lor, deşi această parte e mult mai puţin mediatizată/conştientizată.

Abuzul este de fapt un tipar de comportament care are ca scop controlarea partenerului, prin practicarea unor tactici de intimidare.

Femeia care își abuzează partenerul încearcă prin acțiunile sale să-şi domine partenerul, să-l controleze, să-l facă să i se supună capriciilor, dorințelor și nevoilor sale, sau chiar să-l împiedice să iasă din relație.

Prin abuz, femeia încearcă să îl forțeze pe partener să fie altfel decât este, în scopul de a-i corespunde mai bine nevoilor ei personale, partenerul fiind determinat astfel să facă lucruri împotriva voinței lui.

Enumerăm câteva forme de abuz pe care unele femei le practică asupra partenerilor de viaţă:

- insultarea, umilirea, desconsiderarea partenerului (inclusiv în public);

- ridiculizarea, ironizarea partenerului; folosirea de expresii sarcastice pentru a-l ataca în punctele mai vulnerabile, face adesea „glume” cu subînțeles sau bate apropouri care au de scopul de a-l demoraliza și desconsidera pe partener;

- violenţă verbală sau chiar fizică;

- învinovățirea frecventă a partenerului și plasarea asupra lui a întregii responsabilităţi – de genul „dacă a făcut, de ce a făcut”, „dacă nu a făcut, de ce nu a făcut” – oricum ar fi, astfel bărbatul va deveni „țapul ispășitor” și acesta trebuie să-și asume inclusiv responsabilitatea pentru emoțiile, comportamentele, deciziile și bunăstarea femeii;

- înșelarea încrederii și lipsa de transparență – prin minciună femeia va încerca să-şi manipuleze partenerul;

- controlarea libertăţii partenerului, prin izolarea de prieteni sau chiar de familie (iar acest lucru de multe ori se face treptat, chiar fără ca partenerul să perceapă în mod direct); poate debuta ca o „mică supărare”, iar cu timpul degenerând în de isterie, șantaj emoțional, amenințări, a sta prost dispusă cu zilele, urmând uneori chiar şi un atac fizic (sparge, aruncă cu obiecte, distruge bunurile, îl lovește); îi va controla treptat programul zilnic și îi va restricționa acțiunile și contactele din sfera socială;

- controlarea telefonului, a poştei electronice, a reţelelor sociale;

- crize de gelozie, posesivitate și aruncarea de acuze frecvente că ar înșela-o (chiar dacă acest lucru este departe de adevăr); interzicerea de a vorbi cu alte femei – colege, prietene, cunostinţele lui trebuie să dispară cu totul;

- învinovățirea lui pentru comportamentul ei abuziv sau violent, spunându-i frecvent că „a meritat-o” sau „tu m-ai provocat”;

- luarea de decizii în numele amândurora, decizii care îi privesc și îi afectează pe amândoi, fără să se consulte cu partenerul și fără să țină cont de părerea lui – îl va pune în fața faptului împlinit;

- refuză contactul intim și își retrage afecțiunea în scopul de a-l pedepsi atunci când acesta nu i se supune voinței ei;

- ridiculizarea și atacarea lui în privința performanțelor sale sexuale;

- se raportează la el ca la un supus ori ca la un servitor – „este de datoria ta”, „fă-mi!”, „dă-mi!”, neexistând reciprocitate şi apreciere, recunoștință;

- ignorarea nevoilor și dorințelor partenerului, sau chiar împiedicarea cu intenție a acestuia ca să-și împlinească aceste nevoi și dorințe;

- amenință că îi va face rău sau că își va face sieși rău (sau copiilor) dacă prin alte metode nu reușește să obțină ce vrea;

- se folosește de copii pentru a-l manipula sau șantaja pe bărbat – „dacă nu faci cum vreau eu... nu te mai las să-ți vezi copiii/o să întorc copiii împotriva ta/găsesc o manieră să te decad din drepturi”;

- inducerea unui sentiment că pericolul este mereu prezent – bărbatul se poate simți total incomod în preajma ei, ca „pe coji de ouă” sau „ca pe ace”;

- hărțuirea partenerului – mai ales dacă acesta alege să se despartă de ea, femeia îl va urmări, îi trimite nenumărate mesaje și îl sună repetat (pe el sau pe apropiații lui).

Dacă ești într-o relație toxică, în urma căreia partenera de viaţă te supune unor abuzuri, vei trăi următoarele situaţii:

- îți va fi teamă să-i spui partenerei tale ce gândești/simți cu adevărat pentru că știi că vei fi criticat, desconsiderat, ignorat, ridiculizat sau amenințat;

- eviți să îți dezaprobi partenera, acest lucru putând conduce la o reacție agresivă din partea ei; în mod declarativ ești de acord cu ideile sau deciziile ei chiar dacă tu, în sinea ta, gândești altfel;

- lași frecvent de la tine, faci compromisuri și sacrificii pentru a evita un scandal sau anumite situații care știi că pot degenera;

- te regăsești foarte des în situații inconfortabile sau degradante;

- „nu ai voie” să ai timp pentru tine ori să faci activități în afara cuplului pentru că ele sunt percepute ca o amenințare pentru relație;

- te presează „să dai raportul” – de exemplu, dacă nu răspunzi imediat la telefon sau la mesaj pot să apară întrebări de tipul „unde ai fost?”, „ce-ai făcut?”, „cu cine ai fost”, „de ce nu răspunzi?”;

- începi să te simți din ce în ce mai deprimat, neîncrezător, începi să te îndoiești de tine, ai sentimentul că ai eșuat ca bărbat, ca partener;

- ai frecvent sentimente de vinovăție;

- te vei simți confuz, atunci când comportamentele pozitive ale partenerei tale alternează cu cele negative – uneori este drăgăstoasă, iubitoare, înțelegătoare, săritoare și tocmai acest lucru îți alimentează speranța că, poate, se va schimba;

- vei simţi frustrare pentru că ai senzația că toate eforturile tale sunt în zadar, că nimic din ce faci nu e bine.

Bărbații care sunt prinși într-o astfel de relație abuzivă, ajung să creadă că într-adevăr ei sunt cei vinovați, că fac lucruri cu totul nepotrivite, că ei sunt cei care mereu greşesc. Li se induce atât de puternic ideea că din vina lor partenerele lor sunt nefericite, încât apoi ezită să plece din relație, din cauză că se simt vinovați și pentru că atitudinea de victimă pe care femeia o manifestă deseori îi dezarmează. În plus, mereu vor fi luate în calcul şi temerile pe care acești bărbați o au că femeia chiar va da curs amenințărilor și va face toate acele lucruri cu care îi amenință. Bărbaţii au și un sentiment al obligației – simt că au anumite obligații față de partenera lor, pentru că li se induce această idee că „tu ești responsabil de mine, de viața și de fericirea mea, iar dacă nu reușești să mă mulțumești, înseamnă că nu ești suficient de bărbat, suficient de capabil, suficient de puternic”. Teama de eșec pentru un bărbat poate fi atât de puternică încât bărbatul, în loc să plece din relație, depune din ce în ce mai multe eforturi pentru a-și mulțumi partenera, care oricum va rămâne în continuare nemulțumită. Cu cât bărbatul îi va accepta şi tolera mai multe, cu atât femeia îşi va înmulţi abuzurile. Când sunt implicaţi și copiii, bărbatul se teme că dacă va pleca, într-adevăr își va pierde copiii. Mereu va avea frica de a nu fi el cel care „destramă” familia. Toate temerile enumerate sunt mult amplificate și devin adevărate scenarii catastrofale tocmai pentru că i se repetă în mod constant „dacă nu faci așa, se va întâmpla așa”, adică este manipulat și șantajat emoțional în permanență, i se inoculează frica, spaima și senzaţia continuă de „pericol”.

În mod real, potențialul pericol pe care bărbatul îl vizualizează în viitor nu este decât o situație ipotetică (neplăcută și dificilă, într-adevăr, în funcţie de ce va urma, dar nu una catastrofală), situaţie care poate fi gestionată și soluționată cu claritate dacă bărbatul reușește să iasă din aceste scenarii negative și aceste jocuri psihologice prin care își pierde din încredere și puterea sa de decizie. Când ești amenințat, desconsiderat și umilit, când simți teamă și vinovăție, este firesc ca scenariile din mintea ta să reflecte exact aceste emoții – la un moment dat tu nici nu mai crezi că o să te poți descurca, că o să fie bine. Ca în orice relație toxică și abuzivă, vina nu este niciodată a victimei – nu există „din cauza ta mă comport așa” sau „tu mă provoci”. Persoana care abuzează este singura responsabilă de faptele sale, chiar dacă încearcă să te convingă că nu este așa. Abuzul este o alegere, nu o întâmplare sau o „scăpare”. Dacă tu, partenera sa de viaţă alegi să-ți insulți partenerul, să-l manipulezi, să-l șantajezi, să-l ataci în punctele vulnerabile, să întorci împotriva lui ceea ce ți-a împărtășit în intimitatea voastră de cuplu, să-i trădezi încrederea, să-l umilești, să-l lovești, nu faci asta din întâmplare sau pentru că el te provoacă, ci pentru că tu și numai tu alegi să te raportezi astfel la partenerul tău și să te comporți în acest mod.

Dacă ești nefericit în relația ta de cuplu, dacă te simți ca într-o închisoare, dacă simți mai degrabă teamă, vinovăție, rușine, furie, frustrare, dacă nu simți că ești apreciat, respectat, iubit, ci criticat, desconsiderat, „certat”, dacă partenera ta se raportează la tine ca la un servitor și nu ține cont și de ce-ți dorești tu, nu ține cont de nevoile sau aspirațiile tale, dacă te simți folosit, dacă simți că nu ești niciodată îndeajuns de bun, capabil, descurcăreț pentru ea, ieşi un pic din aceste scenarii, opreşte-te şi întreabă-te ce te ține în acea relație. Tu nu ai nicio obligație față de partenera ta, cu atât mai mult cu cât a-ți îndeplini „obligațiile” față de ea presupune a nu te onora pe tine însuți, a renunța la propria ta persoană și propriile visuri, a te sacrifica în numele unei „iubiri” care nu este, de fapt, iubire, ci cu totul altceva. Atunci când iubești și ești iubit, nu simți „obligativitate”, ci îți face plăcere și îți aduce bucurie să poți dărui cât simți, cât poți. Dacă femeia de lângă tine te iubește, te respectă și te apreciază, nu va încerca să te schimbe împotriva voinţei tale pentru scopurile ei meschine, să te manipuleze, să-ți taie aripile ori să te minimalizeze, ci te susține și este alături de tine (nu doar prin vorbe și promisiuni, ci și prin fapte), așa cum ești și tu alături de ea, la bine și la greu. O femeie care te iubește, te apreciază și te respectă nu va folosi niciodată propriii copii ca pe niște instrumente de manipulare pentru a te ține lângă ea ori pentru a se răzbuna pe tine, pentru a-și urmări niște obiective personale şi a nu ţine deloc cont de propria ta persoana. Copiii nu sunt niște instrumente, ci sunt ființe vulnerabile care nu au decât de suferit din cauza acestor jocuri de putere. Poţi cere îndrumări juridice în privința răspunderii părintești, custodiei și altor asemenea aspecte pe care e necesar să le cunoști, pentru a nu te mai lăsa influențat și controlat prin amenințări și șantaje, pentru a nu te mai simți blocat, fără soluție. Cere chiar şi ajutor psihologic dacă simți că nu reușești să gestionezi ceea ce ți se întâmplă, dacă nu înțelegi exact de ce te simți, cum te simți și de ce faci ceea ce faci în continuare. Nu ești obligat să trăiești alături de o persoană care îți demonstrează prin vorbele, deciziile sau acțiunile sale exact opusul iubirii. Conștientizează acum că singura ta obligație este față de tine însuți și, dacă este cazul, față de copiii tăi minori. Încetează să-ți mai asumi responsabilități care nu-ți aparțin, încetează să mai trăiești în vinovăție și rușine (sentimente care îți sunt, de fapt, induse prin manipulare și șantaj emoțional). Preia controlul asupra propriei tale vieți și nu te mai mulțumi cu iluziile care doar mimează împlinirea, în toate aceste lupte interminabile. Alege să te onorezi pe tine însuţi şi să te iubeşti!

O mie de lacăte / A thousand padlocks

După o viaţă de om, a venit o zi de toamnă rece.

O zi în care mi-am închis inima cu o mie de lacăte, pentru că nu mai vreau să sper şi să sufăr.

Am amorţit.

Acum e uşor, nu mai simt.

I-am interzis inimii să-mi învie fluturii care în curând vor muri, să mai tresară la o mângâiere sau la „Bună dimineața”.

Nu mai cred în promisiuni. Nu mai vreau atenţie. Nu-l mai aștept pe cel ocupat. Nu mai insist cu „Ce mai faci?”. Nu-mi mai permit să plâng, să-mi fie frică că pierd totul. Aleg să nu trișez în dragoste, chiar dacă unora le par demodat sau fără experienţă.

Am lăsat trecutului tot ce aparține lui!

Nu mai vreau doar pe jumătate. Sinceritate pe jumătate. Iubire pe jumătate. Vreau totul sau nimic. Împlinire sau suferință. Te citesc, chiar înainte ca să mi te deschizi. Știu cine ești, înainte ca să te descrii.

Mi-am pus o mie de lacăte pe inimă și i-am interzis să mai creadă că „Totul va fi bine”.

Nu mai simt. Nu mai vreau durere.

Într-un colţ neştiut a căzut în genunchi speranţa nespusă că poate soarele va surâde şi toate cele o mie de lacăte se vor topi. Că într-o zi va veni o adiere cu ceva familiar, ceva nepus, care mă va chema Acasă. Ceva pentru care merită să deschizi, pentru totdeauna.

After a lifetime, a cold autumn day came.

A day when I closed my heart with a thousand padlocks, because I no longer want to hope and suffer.

I'm numb.

It's easy now, I don't feel it anymore.

I forbade my heart to resurrect butterflies that would soon die, to tremble at a caress or at "Good morning".

I don't believe in promises anymore. I don't want any more attention. I'm not waiting for the busy one anymore. I don't insist on "How are you?" I can't afford to cry anymore, I'm afraid I'm losing everything. I choose not to cheat in love, even if some seem old-fashioned or inexperienced.

I left to the past everything that belongs to it!

I don't just want half. Half sincerity. Half love. I want everything or nothing. Fulfillment or suffering. I'm reading you, just before you open up to me. I know who you are before you describe yourself.

I put a thousand padlocks on my heart and forbade them to believe that "Everything will be fine".

I don't feel it anymore. I don't want pain anymore.

In an unknown corner fell on his knees the unspoken hope that maybe the sun will smile and all the thousand padlocks will melt. That one day there will be a breeze with something familiar, something unsteady, that will call me Home. Something worth opening for, forever.

Iubirea se întoarce la cel ce iubeşte / Love returns to the one who loves

Oamenii cresc frumos acolo unde sunt apreciați, merg cu drag acolo unde sunt primiți și se aşează şi rămân acolo unde sunt iubiți!

Până la urmă, iubirea se întoarce la cel ce iubeşte, iar bucuria se întoarce la cel ce dăruieşte!

People grow up beautifully where they are appreciated, they gladly go where they are received and settle down and stay where they are loved!

In the end, love returns to the one who loves, and joy returns to the one who gives!

Dragostea nu e o capcană / Love is not a trap

Dragostea atunci când e reală, nu e deloc o capcană.

Dar unii oameni încă tratează iubirea ca pe un joc.

Uneori pe astfel de oameni, îi iubim. Dar am rămas cu decepţii şi temeri. Acei oameni ne-au transmis cumva că dragostea e suferinţă, că e un joc cu capcane.

Dar cei care nu au iubit cu adevărat, nu au cum să înţeleagă. Când toate jocurile se opresc, când nu sunt necesare, cad barierele şi rămâne doar lumina. Lumina din oameni. Ea vorbeşte despre tot ce au ei mai frumos, despre cum pot deveni mai buni, despre cum pot doi oameni să se ajute unul pe celălalt. Pentru că suntem atât de subiectivi când e vorba de noi înşine, cel mai bine ne observă partenerul de viaţă, cel care ne vrea binele. Dacă simţim nevoia să facem schimbări pentru binele nostru, şi acceptăm îndrumarea partenerului, şi la rândul nostru suntem încurajaţi să avem aceiaşi atitudine faţă de acesta, atunci şansa de evoluţie a fiecărui partener, dar şi a evoluţiei lor împreună, este una extraordinară.

Oamenii care îşi asumă responsabilităţi, cei care cred că sentimentele celui de lângă ei sunt importante, care ocrotesc şi ajută la dezvoltarea persoanei cu care şi-a unit destinul, care nu doar trăiesc o pasiune ci sunt profund conectaţi cu fiinţa pe care o preţuiesc, aceşti oameni nu distrug visuri, nici nu vor să producă suferinţă. Ei, acei oameni puţini şi îndrăzneţi, care îşi asumă a fi altfel decât mulţimea, sunt oameni care dacă îţi vor fi alături, vei avea şansa să trăieşti în iubire, cu iubire. Să nu îţi pese ce greutăţi vă va aduce viaţa. Vei avea şansa alături de asemenea oameni să fiţi bine şi frumoşi şi dacă toţi cei din jur ar vrea să vă convingă că viaţa nu e roz. Şi când trăieşti în iubire, emani iubire, această radianţă o simt toţi cei care vă întâlnesc; oamenii autentici se vor simţi în largul lor alături de voi, animalele vor simţi telepatic o conexiune şi vor fi atrase într-un mod magnetic.

Dragostea nu e despre cei dragi. E despre noi. Cum ne putem conecta la iubire. Câtă iubire putem radia. Cât de importanţi suntem noi şi visele noastre. Iar până la urmă, dacă emitem puternic, dens, cu siguranţă universul ne va răspunde, cu claritate.

Dragostea este dincolo de declaraţii fără suport, dincolo de scopuri personale, dincolo de minciună. Şi nu ne provoacă deloc suferinţă, ci scoate tot ce avem mai bun din noi. Viaţa nu va fi neapărat doar roz, căci mereu noi oamenii avem lecţii de învăţat şi umbre de scos din noi şi de înţeles/vindecat. Dar, trăind în iubire, cu iubire, e imposibil ca toate porţile să rămână închise. Dacă ţi s-a dat un vis, ţi se vor da şi şanse să îl împlineşti. Din nimic, de nicăieri, iubirea care există în Univers vine şi te cuprinde, atunci când tu te conectezi la această vibraţie. Nu eşti singur, nici într-un moment, chiar dacă uneori te simţi copleşit de oameni care încă nu şi-au înţeles drumul şi faţă de tine nu reacţionează autentic.

Love, when it is real, is not a trap at all.

But some people still treat love like a game.

Sometimes we love such people. But I was left with disappointments and fears. Those people somehow told us that love is suffering, that it's a trap game.

But those who did not truly love have no way of understanding. When all the games stop, when they are not needed, the barriers fall and only the light remains. The light in people. It talks about everything they have most beautiful, about how they can become better, about how two people can help each other. Because we are so subjective when it comes to ourselves, our life partner, the one who wants the best for us, observes us more better. If we feel the need to make changes for our own good, and accept the guidance of our partner, and in turn we are encouraged to have the same attitude towards him, then the chance of evolution of each partner, but also of their evolution together, is extraordinary.

People who take on responsibilities, those who believe that the feelings of those around them are important, who protect and help develop the person with whom they have united their destiny, who not only live a passion but are deeply connected to the being they cherish, these people don’t destroy dreams, nor do they want to cause suffering. They, those few and bold people who assume to be different from the crowd, are people who, if they are with you, you will have the chance to live in love, with love. Don't worry about the hardships your life will bring. You will have the chance to be good and beautiful with such people and if everyone around you would like to convince you that life is not rosy. And when you live in love, you emanate love, this radiance is felt by all who meet you; authentic people will feel at ease with you, the animals will telepathically feel a connection and will be attracted in a magnetic way.

Love is not about loved ones. It's about us. How can we connect to love. How much love we can radiate. How important we are and our dreams. And in the end, if we emit strongly, densely, surely the universe will answer us clearly.

Love is beyond unsupported statements, beyond personal goals, beyond lies. And it does not cause us any suffering, but brings out all that is best in us. Life will not necessarily be just pink, because we humans always have lessons to learn and shadows to take out of us and to understand/heal. But, living in love, with love, it is impossible for all the gates to remain closed. If you have been given a dream, you will be given a chance to fulfill it. Out of nowhere, out of nowhere, the love that exists in the Universe comes and embraces you, when you connect to this vibration. You are not alone, not even for a moment, even if sometimes you feel overwhelmed by people who have not yet understood their way and do not react genuinely to you.

Unde se aşează iubirea, de acolo nu lipseşte nimic

„Iubirea necondiţionată” este folosită adesea ca o sintagmă care de fapt trădează exact contrariul. Atunci când doar o aştepţi, când o invoci, şi nu o oferi, reciproc. Sau atunci când o oferi, dar într-un mod dezechilibrat.

Dacă suntem atenţi, nu ajungem nici în cealaltă extremă, în situația în care nu ne mai onorăm pe noi înşine într-o relație de cuplu, sub pretextul că “oferim iubire necondiționată”. Este minunat să oferi iubire necondiționată partenerului, dar în primul rând este necesar să te asiguri că în acea relație te iubești, te respecți și te onorezi pe tine însuți.

Dacă te afli într-o relație (de cuplu sau de orice altă natură) care simți că nu te onorează din punct de vedere fizic, emoțional, intelectual sau spiritual, atunci este cazul să te oprești.

Fiecare relație are potențialul de a fi transformată într-un parteneriat profund, în care cei doi parteneri se inspiră unul pe celălalt, în care se simt profund conectați și susținuți la nivel sufletesc, dacă ambii sunt pe deplin angajați în acea relație și sunt hotărâți să treacă împreună peste orice obstacole.

De fiecare dată când unul dintre parteneri mai descoperă o calitate ascunsă/neștiută a celuilalt, iubirea lor se reînnoiește.

Atunci când un cuplu a trecut prin bucurii și crize majore, sentimentele de iubire care îi leaga pe cei doi parteneri sunt din ce în ce mai puternice.

De fiecare dată când unul dintre parteneri face ceva care îl determină pe celălalt să aibă și mai mare respect/ încredere în el, dragostea lor înflorește și mai frumos. În inima lor se înalţă foc viu, şi nu doar nişte declaraţii de conjunctură sau comportamente ajustate unor modele exterioare.

Unde se aşează iubirea, de acolo nu lipseşte nimic. Dar, acolo unde iubirea nu e prezentă, întotdeauna lipseşte ceva.

"Unconditional love" is often used as a phrase that actually betrays the exact opposite. When you just wait for it, when you invoke it, and you don't give it to each other. Or when you offer it, but in an unbalanced way.

If we are careful, we do not reach the other extreme, in the situation where we no longer honor ourselves in a relationship, under the pretext that "we offer unconditional love." It is wonderful to offer unconditional love to your partner, but first of all it is necessary to make sure that in that relationship you love, respect and honor yourself.

If you are in a relationship (couple or any other nature) that you feel does not honor you physically, emotionally, intellectually or spiritually, then you should stop.

Each relationship has the potential to be transformed into a deep partnership, in which the two partners are inspired by each other, in which they feel deeply connected and supported at the soul level, if both are fully engaged in that relationship and are determined to get over any obstacles together.

Every time one of the partners discovers a hidden/unknown quality of the other, their love is renewed.

When a couple has gone through major joys and crises, the feelings of love that bind the two partners are stronger and stronger.

Every time one partner does something that causes the other to have even more respect / trust in them, their love blossoms even more beautifully. In their hearts there is a living fire, and not just statements of behavior or behaviors adjusted to external patterns.

Where love is placed, nothing is missing from it. But where love is not present, something is always missing.

Tu nu ai văzut / You didn’t see

Tu nu ai văzut când eu plângeam și sufeream în tăcere…

Nu ai auzit nici când te rugam să mă asculţi. Nu aveai nicicând timp. Apoi, mult timp erau alţii prin preajmă. Sau poate deranjam cu şoaptele mele copiii... Erai mereu nervoasă, nemulţumită. Aveai aşteptări tot mai multe, iar eu le luam în braţe, fără să îmi pese că într-o zi o să mă prăbuşesc.

Ascundeam durerea care mă măcina, dinăuntru. Mimam zâmbete, dar uneori îmi ieşeau triste, stângace. În fiecare zi, luni în şir, mă străduiam să îţi vorbesc, să îţi spun că sunt rupt în mii de bucăţi şi că nu mai pot continua.

Îţi mai aduci aminte de câte ori cedam, de dragul nostru? De dragul a tot ce am construit împreună? Tu mereu mă învinovăţeai şi tindeai să vezi doar umbrele mele, în cele mai urâte culori. Dacă eu eram cel plin de negură, tu ai întins vreodată mâna? Chiar ţi-a păsat? Ai vrut cu adevărat să mă smulgi din cercul în care mă zbăteam fără ţintă?

Uneori, rar de tot, eram doar noi... Dar erau deja atâtea hotare între aceşti doi oameni, crescute în toţi aceşti ani în care nu ai întins niciodată mâna şi nu ai înţeles nimic din ce îţi spuneam. Nu ai privit niciodată cu sufletul, dincolo de ochi...

Ani de tăceri şi de nopţi în care doar îmi întorceai spatele, iar eu îmi ascundeam lacrimile de toţi cei care mă credeau fericit. Doamne, câţi mă invidiau poate că am un cămin liniştit şi că sunt un norocos, răsfăţat de destin! Dacă ar fi ştiut că sunt doar un pescăruş care se zbate între viaţă şi moarte, în marea cea largă, cu aripile rupte...

Ce a rămas din tot dorul meu pentru tine, pe care îl duceam tot mai greu, începând de la un timp să mă împiedic? Ce a rămas din dimineţile în care te aşteptam să îmi alungi temerile, tristeţea şi descurajarea, şi tu nu mai veneai? Ce a rămas din toate planurile pe care le-am făcut împreună? Ce-mi rămâne mie după atâţia ani de speranțe? Ce-mi rămâne mie după atâtea nopţi înnecate în lacrimi?

Îți zic eu: mi-au rămas câteva poze și amintiri... Şi copiii, pe care tot tu îi îmbrăţişezi noaptea. Oare e de ajuns? Oare doar atât merit?

Tu crezi că eu sunt slab şi voi ceda poate şi mâine... Nu, nu sunt slab, am cedat până acum doar de dragul tău, nu pentru că aş fi fost slab. Dar astăzi mestec cenuşă amară şi strâng pumnii. Am aprins în mine un curaj nelumesc. Astăzi voi face alte alegeri, de data aceasta de dragul meu, pentru că văd că pentru mine nu luptă nimeni. Ştiu că poate nu îmi va fi nimeni alături, şi poate chiar toţi împotrivă. Ştiu ce mă aşteaptă când aleg să nu mai accept şi să fac valuri. Nu ţie îţi promit, ci mie. Mie îmi promit că nu îmi va mai păsa de oamenii cărora nu le pasă decât de ei. Nu voi mai fi dispus să cedez unor oameni care la rândul lor nu sunt dispuşi să cedeze. Voi fi ecoul vostru! Tot ceea ce veţi emite, aceea veţi primi! Puteţi da vina pe mine şi să vă mascaţi greşelile... Dar într-o zi o să înţelegeţi că eu sunt doar o unealtă a universului. Eu sunt ecoul. Contează doar ceea ce voi emiteţi.

Eu am trăit înainte durerea. Nu contează dacă o vei trăi de acum încolo şi tu. Nu îţi vreau răul şi nu simt nevoia să mă răzbun. Azi durerea mea am aruncat-o pe geam şi la suflet am pus lacăte. Nimic nu mă va mai zdruncina! Mi-am promis mie în toate nopţile reci, în toate zilele fără soare, că într-o zi nu o să mai las pe nimeni să îmi invadeze sufletul cu noroi. Că dacă cineva va bate la uşă şi nu va avea lumină, mă voi preface că nu îl văd. De fapt, cum aş putea să văd cineva în beznă?

You didn't see when I was crying and suffering in silence…

You didn't even hear me ask you to listen to me. You never had time. Then there were others around for a long time. Or maybe I was bothering our children with whispers... You were always nervous, unhappy. You had more and more expectations, and I took them in my arms, not caring that one day I would collapse.

I was hiding the pain that was grinding me inside. I mimicked smiles, but sometimes they came out sad, clumsy. Every day, month after month, I tried to talk to you, to tell you that I was broken into thousands of pieces and that I could not continue.

Do you remember how many times we gave in, for our sake? For the sake of everything we built together? You always blamed me and tended to see only my shadows, in the ugliest colors. If I was the one full of fog, did you ever reach out? Did you really care? Did you really want to snatch me from the circle I was struggling aimlessly at?

Sometimes, rarely, it was just us alone... But there were already so many boundaries between these two people, raised in all these years that you never reached out and didn't understand anything I was telling you. You never looked with your soul, beyond your eyes...

Years and years of silence and nights in which you just turned your back on me, and I hid my tears from all those who thought I was happy. God, how many people envied me, maybe I have a quiet home and I'm lucky, pampered by destiny! If they only knew that I was just a seagull struggling between life and death, in the open sea, with broken wings... 

What was left of all my longing for you, which I was carrying harder and harder since I stumbled? What was left of the mornings when I was waiting for you to drive away my fears, sadness and discouragement, and you didn't come? What's left of all the plans we made together? What do I have left after so many years of hope? What do I have left after so many nights drowned in tears?

I'm telling you: I have a few pictures and memories left... And the children, whom you also hug at night. Is that enough? Is that all I deserve?

You think I'm weak and I'll give up maybe tomorrow... No, I'm not weak, I've given up so far just for your sake, not because I was weak. But today I chew bitter ash and clench my fists. I ignited a worldly courage in me. Today I will make other choices, this time for my sake, because I see that no one is fighting for me. I know that maybe no one will be with me, and maybe everyone will oppose me. I know what awaits me when I choose not to accept and make waves. I don't promise you, I promise myself. I promise myself I won't care about people who only care about them. I will no longer be willing to give in to people who in turn are not willing to give up. I will be your echo! Everything you emit, you will receive! You can blame me and hide your mistakes... But one day you will understand that I am just a tool of the universe. I'm the echo. Only what you broadcast matters.

I've experienced pain before. It doesn't matter if you live it from now on. I don't want to hurt you, and I don't feel the need for revenge. Today I threw my pain on the window and put padlocks on my soul. Nothing will shake me anymore! I promised myself on all the cold nights, on all the sunless days, that one day I would not let anyone invade my soul with mud. That if someone knocks on the door and there is no light, I will pretend not to see him. In fact, how could I see anyone in the dark?

Rezistenţa la schimbare / Resistance to change

Atunci când încerci să îţi dobori limitele, creezi tulburare nu doar în Universul tău, ci şi în al celorlalţi. De aceea, ceilalţi îţi vor spune că nu poţi să o faci, că greşeşti.

Oamenii s-au obişnuit să relaţioneze cu un anumit tip de persoană, pe care tu o reprezinţi. Schimbarea ta implică un risc pentru ei, de aceea vor insista să te îndepărteze de la a-ţi depăşi propriile limite.

Când dai atenţie ideii că eşti oprit din drum, abia atunci eşti oprit. În rest, totul se întamplă pe repede-înainte. Lumea nu îţi poate opri drumul spre succes, însă tu o poţi face.

Deşi probabil mulţi vor putea aduce dovezi că sunt imposibile ideile tale revoluţionare, sunt oameni ca mine, ca tine, care pur şi simplu nu le vom accepta aceste dovezi. Oameni ca noi merg mai departe, hotărâţi cu adevărat să îşi împlinească scopul!

Poţi capitula pus în faţa ideii că îţi lipsesc resursele, că nu ştii sigur cum vei putea face, sau poţi alege să nu fi de acord cu nici un scenariu preconceput care îţi spune că nu poţi reuşi. Da, poţi fi ferm, neînduplecat, şi vei replica: „Te înşeli, îţi voi demonstra!”

Nimeni nu deţine toate răspunsurile! Atunci, de ce ai avea încredere în răspunsurile celorlalţi, cum că nu poţi reuşi? Că au mai încercat şi alţii… şi s-au pierdut pe drum…

Desigur, poţi alege modele din jur. Cele mai multe vor fi despre oameni care au renunţat la visele lor. Dar mai sunt câţiva care nu au renunţat, care şi-au urmat cu tenacitate ţelul, şi apoi, după mult efort, au reuşit. Unii dintre ei chiar au schimbat lumea!

Nu te îngrijora cât mai ai până la destinaţie! În loc să eviţi obstacolele, iubeşte-le, ele sunt cheia ta spre creştere! Continuă, concentrat şi hotărât! Este firesc ca pe drum uneori să te simţi descurajat. Dar nu e în regulă să te opreşti! Să ştii că într-o zi te vei uita în urmă sau într-o oglindă şi vei exclama „Uau!” Repetă: „Nu aştept nimic şi accept totul!”

When you try to push your limits, you create turmoil not only in your own universe, but in that of others. That's why others will tell you that you can't do it, that you're wrong.

People have become accustomed to relating to a certain type of person, whom you represent. Your change involves a risk to them, so they will insist on keeping you from going beyond your own limits.

When you pay attention to the idea that you are stopped, only then are you stopped. Otherwise, everything happens quickly. The world can't stop you from succeeding, but you can do it.

Although many will probably be able to prove that your revolutionary ideas are impossible, there are people like me, like you, who simply will not accept this evidence. People like us are moving forward, truly determined to fulfill their purpose!

You may capitulate to the idea that you lack resources, that you are not sure how to do it, or that you may choose not to agree with any preconceived scenario that tells you that you cannot succeed. Yes, you can be firm, unyielding, and you will reply, "You are wrong, I will prove it to you!"

Nobody has all the answers! Then why would you trust the answers of others, how can you not succeed? That others have tried… and got lost along the way…

Of course, you can choose models from around. Most will be about people who have given up on their dreams. But there are a few who did not give up, who tenaciously followed their goal, and then, after much effort, succeeded. Some of them have even changed the world!

Don't worry about getting to your destination! Instead of avoiding obstacles, love them, they are the key to growth! Go on, focused and determined! It's natural to feel discouraged on the road sometimes. But it's not okay to stop! Know that one day you will look back or in a mirror and exclaim "Wow!" Repeat: "I don't expect anything and I accept everything!"

Datoriile / Debts

Datoriile şi poziţionarea ta faţă de ele îţi influenţează energia vitală.

Îndatorările te fac să pierzi la fiecare 8 secunde o cantitate de energie vitală proporţională cu suma datorată, înmulţită de câteva ori, în funcţie de tipul de îndatorare.

Investiţiile, îţi aduc înmulţesc energia vitală la fiecare 12 secunde, în funcţie de tipul de datorie pe care îl au alţii faţă de tine, în aceeaşi proprorţie în care o fac şi îndatorările, în funcţie de tipul de datorie implicat.

Există trei tipuri mari de datorii, care au un anumit impact asupra energiei vitale, funcţie de cum eşti poziţionat (îndatorat/investitor) şi de tipul de datorie în care eşti încadrat.

Datoriile din bunătate sunt atunci când cineva cunoscut/apropiat îţi împrumută fără dobândă şi îţi spune că o să returnezi datoria când o să poţi tu. Acestea înseamnă zero (neutralitate) în plan energetic pentru ambele părţi, cu condiţia să fie returnate imediat ce poţi.

Datoriile la termen presupune un împrumut pe un anumit termen prestabilit de timp, gen card de credit, bancă, etc. E în regulă dacă foloseşti acei bani în mod responsabil, dacă onorezi condiţiile contractuale, dacă achiţii datoria la timp, daca mai ales investeşti acel împrumut. Datoriile la termen au coeficientul 5. Ele îţi consumă o cantitate de energie vitală proporţională cu de 5 ori suma pe care o datorezi, la fiecare 8 secunde din viaţă. Atunci când ai datorii, de fapt nu ai timp liber, tu plăteşti de fapt cu energia ta vitală acele datorii; va fi probabil nevoie şi de o slujbă suplimentară, dar această situaţie te va învăţa să fi mai responsabil şi vei avea parte de oportunităţi noi, pentru a putea achita totul; vei fi cu adevărat liber abia când ai achitat totul. Atunci când contractezi un împrumut, să fi conştient ce implicaţii are, dincolo de nivelul financiar. Când decizi să fi responsabil şi să îţi plăteşti datoriile, Universul îţi crează noi oportunităţi care îţi vor aduce sume suplimentare de bani, dar unii nu vom înţelege despre ce este vorba, şi doar vom refuza oportunităţile, pentru că într-adevăr cel puţin pentru moment este vorba de mai multă muncă. Oportunităţile pot fi transformate în atuu, dacă alegi să fi responsabil şi îndestul de atent/curajos, să le valorifici.

Datoriile negre sunt acele datorii pe care le ai şi nu le tratezi onorabil, nu le returnezi, te faci că ai uitat de ele, sau uiţi să respecţi termenul la care te-ai angajat. Datoriile negre au coeficientul 10. Ele îţi consumă o cantitate de energie vitală proporţională cu de 10 ori suma pe care o datorezi, la fiecare 8 secunde din viaţă.

Resursele noastre sunt extrem de importante şi este înţelept să le folosim într-un mod chibzuit. Energia vitală este cea mai importantă resursă a ta. Dacă îţi doreşti obiecte de lux care implică o cheltuială excesiv de mare, vei plăti o mare parte din energia ta vitală, doar pentru a avea acele obiecte, de care poate nici nu ai nevoie cu adevărat. Este decizia ta, datoriile implicate îţi scurtează viaţa, îţi consumă forţa vitală. Poţi opri asta doar prin a-ţi asuma responsabilitatea şi a plăti respectivele datorii contractate.

Your debts and your position on them influence your vital energy.

Debts cause you to lose every 8 seconds an amount of vital energy proportional to the amount due, multiplied several times, depending on the type of indebtedness.

Investments bring you vital energy every 12 seconds, depending on the type of debt that others have to you, in the same proportion that they do the duties, depending on the type of debt involved.

There are three major types of debt, which have a certain impact on vital energy, depending on how you are positioned (indebted/investor) and the type of debt you are engaged in.

Debts of kindness are when someone you know/are close to lends you interest-free and tells you that you will repay the debt when you can. These mean zero (neutrality) in energy for both parties, provided they are returned as soon as you can.

Term debts involve a loan for a certain predetermined period of time, such as a credit card, bank, etc. It's okay if you use that money responsibly, if you honor the contractual conditions, if you pay off the debt on time, if you especially invest that loan. Term debts have a coefficient of 5. They consume a vital amount of energy proportional to 5 times the amount you owe, every 8 seconds of life. When you have debts, you don't actually have free time, you actually pay those debts with your vital energy; you will probably need an extra job, but this situation will teach you to be more responsible and you will have new opportunities to be able to pay for everything; you will only be truly free when you have paid everything. When taking out a loan, be aware of the implications beyond the financial level. When you decide to be responsible and pay your debts, the Universe creates new opportunities that will bring you extra money, but some of us will not understand what it is about, and we will only refuse the opportunities, because really at least for the moment it's more work. Opportunities can be turned into an asset, if you choose to be responsible and careful enough / brave, to capitalize on them.

Black debts are those debts that you have and do not treat honorably, you do not return them, you pretend to have forgotten about them, or you forget to respect the term to which you have committed. Black debts have a coefficient of 10. They consume a vital amount of energy proportional to 10 times the amount you owe, every 8 seconds of life.

Our resources are extremely important and it is wise to use them wisely. Vital energy is your most important resource. If you want luxury items that involve an excessively high expense, you will pay for much of your vital energy, just to have those items that you may not even really need. It is your decision, the debts involved shorten your life, consume your life force. You can only stop this by taking responsibility and paying those debts.