Un nou gen literar

Născută dintr-o idee lansată în cadrul celei de-a şasea întâlnire a bloggerilor din Comunitatea Urbană Arieş, idee primită cu entuziasm de participanţi, noua operă literară realizată prin efortul comun al şase dintre autorii blogului comun al C.U.A., sub coordonarea unui al şaptelea stă sub semnului unei originalităţi aparte, care cred că va stârni imaginaţia multor cititori.

În primul rând e vorba despre un fragment cu autori multipli, neclasificabil unui anumit gen literar cunoscut. Mai mult – e vorba de autori a câte un paragraf, într-o ordine necunoscută de autorii inşişi, decât de coordonatorul neutru, în momentul realizării sale, fiecare paragraf fiind reluat de un alt autor, la rândul său.

Am numit-o iniţial „leapşă literară”, datorită caracterului ei transmisibil de la un autor la altul, însă nu se rezumă doar la atât – fiecare contribuţie e continuată în manieră proprie de un alt autor, dar în ciuda diversităţii de stiluri, fragmentul în sine are o intrigă anume şi un fir unitar, deşi la prima vedere par separate paragrafele în sine, luate singular. Autorii înşişi cunoaşteau doar un fragment din operă, cel scris de predecesorii săi (fără a le cunoaşte în acel timp identitatea), încât au existat premisele cernerii acelui ceva comun, acea idee difuză unitară prezentă în noosfera subconştientă comună celor implicaţi.

Începuturi iniţiatice

Voi începe prin a reaminti faptul că nu există o reţetă universală în călătoria descoperirii lumii şi energiei interioare, prezentă în toate fiinţele şi radiind ca o pânză universală în toate lucrurile ştiute şi neştiute ale lumilor. Nu vă atasaţi de cuvinte, de sensul strict al lor, ele sunt doar jaloane – „interior” aici înseamnă mai degraba prezenţă universală, comună făpturilor, energie cu o stare de agregare mult mai amplă ce cuprinde toate celelalte stări de agregare plus ceva ce încă nu reuşim să definim, doar să intuim tangenţial.

Încep prin a desena stângaci fragmente din experienţa mea, acordate cumva într-un trend pe care îl intuiam din copilărie, însă nu bănuiam amploarea şi urmările care aveau să vină, aşa cum nici acum nu sunt conştient decât de o mică parte din realitatea uriaşă ce se deschide în faţa paşilor mei.

Seară

Acum o clipă m-am gândit să încerc. Din nou, mi-am luat geanta cu gânduri pe un umăr. Am înghesuit, pe undeva, prin unul dintre buzunare, bruma de lumină pe care o mai am.

Deschid uşa, încet – ating privirea voastră rugoasă. Astăzi, ca şi cum cerul s-a îmbrăcat în ceva apăsător ... O senzaţie ca şi cum cineva mi-ar fura cuvintele! Mâinile încep să îmi tremure, nu îmi mai regăsesc colţul de zâmbet. Simt din felul în care uşa de întoarce uşor ... Simt din tăcerea stânjenitoare ... Ar trebui să renunţ?

Îmi vine să şoptesc încet, prin perdeaua de fum: „Ştii, ... venim din acelaşi loc. Câte s-au schimbat!”, dar glasul meu se pierde în pauzele dintre întrebările reci.

Aerul devine apăsător. Îmi ocoliţi privirea. Vă uitaţi în gol în oglinda din spate, care se frânge şi cade în bucăţi mărunte. Mai e puţin şi plec. S-a făcut seară!