Din ciclul „Stiinta unei neştiinţe”
(dialoguri neobişnuite între oameni obişnuiţi)
Moto: Eu nu caut să dau un răspuns, să creez un nou sistem filosofic. Eu caut să vă asigur că avem aceleaşi întrebări, să creez solidaritate. Iar dacă din această ţesătură simplă de întrebări nerostite se va naşte o atingere a unui răspuns, acela va fi unul pentru toate întrebările. Simplitatea oamenilor gândeşte fără cenzură. Cei foarte ancoraţi în concepte preluate ajung să vadă lumea printr-un filtru, cu siguranţă acea lume nu va fi autentică. Mereu vor fi oameni sus-puşi care îşi vor da cu părerea alterată de acel filtru nenorocit! Deşi au în buzunar vederea limpede, primară, nealterată de edificii exterioare.
- Mă duci pe piste noi, singură, eu doar acordez. [...]
- Haos!
- Haos? De ce haos? Pentru că nu ştim ce e, nu înseamnă că nu e altceva.
- Uite, nici un om cu carte nu poate crede în Biblie, aşa cum e ea... [...]