Străinii de astăzi – prietenii de mâine

Toţi prietenii pe care îi avem astăzi, ne-au fost străini odată şi odată. Nu închide uşa unui străin, când încă nu cunoşti nimic despre el. Există oameni extraordinari, care nu au nici o vină că încă nu îi cunoşti. Dă-le posibilitatea şi oferă-le spaţiu şi timp să se manifeste, şi poate mâine îţi vor fi cei mai buni prieteni. Cu siguranţă, cel puţin unul dintre aceştia îţi va aduce multe bucurii în viaţă.

Probabil nu ai nici un astfel de prieten de nădejde în viaţă. Totuşi, nu te opri să generalizezi că nimeni pe lumea aceasta nu îţi merită prietenia şi că nu mai există oameni extraordinari şi prieteni minunaţi.

Poate ai norocul sa fi rezonat foarte bine cu două sau trei persoane. Iar după ele să tragi linie, pentru a “nu te expune”. Aminteşte-ti că astazi nu aveai acele persoane dacă nu le ofereai posibilitatea să comunice, să se manifeste, să fie astăzi alături de tine. Prietenia e o stare şi nu o anumită persoană/ anumite persoane pe care scrie “rezervat”. Dacă nu o mai oferi, cu aceeaşi disponibilitate, acest fapt îl va simţi instinctiv şi prietenii tăi cei la care ţii aşa de mult, iar fără să vrei, subconştient chiar, începi să îi îndepărtezi, va veni o zi şi te intrebi ce s-a schimbat în relatia voastră foarte bună, cum se face că v-aţi îndepărtat aşa de mult...

Lumea "de dinainte"

Dăm pagina. Trecem la cuvântul următor. Ezităm. Înainte ni se deschide o perspectivă de care nu eram conştienţi. Multe dintre sufletele care ne sunt astăzi aproape au fost lângă noi, în alte momente, înainte să ne naştem.

Cum a fost înainte? Acel Bardo, acea lume a pre-existenţei, unde sufletele îşi aleg destinul care urmează să îl împlinească, în ceva cu totul străin, închis, urmând să piardă tot ceea ce ştiau... Fie o alta lume, materială sau nu, cu întrupări ale conştiintei într-un anume fel...

Cum e dincolo? Dincolo de dramatismul transformării conştiintei şi a curgerii ei în ceva cu totul necunoscut...

Cunoaşterea înfloreşte în noi, oamenii

Din ciclul „Stiinta unei neştiinţe”

(dialoguri neobişnuite între oameni obişnuiţi)

Moto: Eu nu caut să dau un răspuns, să creez un nou sistem filosofic. Eu caut să vă asigur că avem aceleaşi întrebări, să creez solidaritate. Iar dacă din această ţesătură simplă de întrebări nerostite se va naşte o atingere a unui răspuns, acela va fi unul pentru toate întrebările. Simplitatea oamenilor gândeşte fără cenzură. Cei foarte ancoraţi în concepte preluate ajung să vadă lumea printr-un filtru, cu siguranţă acea lume nu va fi autentică. Mereu vor fi oameni sus-puşi care îşi vor da cu părerea alterată de acel filtru nenorocit! Deşi au în buzunar vederea limpede, primară, nealterată de edificii exterioare.

- Nu cunosc suficientă medicină, nu cunosc suficientă fizică, astronomie... nu cunosc aproape deloc religie, nici măcar pe cea ortodoxă.

- Nu-i nimic. Totuşi, nu îţi lipseşte nimic. Există o cunoaştere mai amplă şi instantanee. Trebuie doar atinsă. Există o cunoaştere lăuntrică, legată de toate lucrurile prin transfer instant. Tangent avem acces la ea, cum au avut inventatorii, vizionarii, scriitorii (nu făcătorii de literatură), oamenii inspiraţi. Am învăţat un alfabet, însă ne-am poticnit la următorul pentru că nu avem profesori, modele. Dar poate aşa e facută lumea ca urmatorul alfabet să îl creăm, să îl trăim singuri, prin noi inşine. Ca dincolo de anumite limite nu mai există un alfabet comun şi nu ne mai poate duce nimeni de mână.

- Poate, ai pus punctul pe "I", poate, dar nimic sigur, e o nebuloasă.