Copilul arhaic

În vremea dinainte a ceea ce numim astăzi Pământ era o lume pe care cuvintele noastre nu o pot exprima.

Chiar dacă am putea recompune cu ochii spiritului acea imagine veche, tot nu am putea să o înţelegem, doar simţi.

Copii fiind atunci în ale Cerului, aveam acea spontaneitate şi efervescenţă înspre a descoperi. Încă neatinşi de ceea ce suntem învăţaţi a fi lumea, o cunoşteam nemijlocit, eram parte vie din ea.

Călătorind prin pădurile bătrâne, în suflet ne răsăreau imagini vii ale spiritelor surori. Pietrele ne vorbeau, ni se deschideau dinainte ca nişte cărţi. Nu, nu erau nişte pietre aşa cum le vedem astăzi neînsufleţite.

Demult, pe acel Pământ pe care îl numeam altfel, ne-am propus să păstrăm vie vibraţia acestor clipe, pentru ca, oricând vom fi copleşiţi de ceaţa timpurilor care vor veni, să ne simţim copilăria pe care o purtăm.

Vreau doar să vă spun, vouă, celor ce veniţi, că veţi purta cu voi ochii spiritului, iar pietrele de aici cuvintele vechi. Atingeţi uşor pietrele de alături, apoi pădurea bătrână... Copilul cel vechi vă vorbeşte. Ceaţa timpului care v-a dezvăţat de ceea ce sunteţi s-a risipit!

E scris în Germeni!

Scriu de când mă ştiu. Mai serios, începand de acum 14 ani. Deoarece cultura astăzi e doar un episod secundar în viaţa românilor, şi chiar a întregii civilizaţii umane supusă testului supravieţuirii zilnice, am fost nevoit să mă descurc singur. Cu sfaturile şi ideile prietenilor care m-au susţinut cu entuziasm, încat am reuşit. Mă bucur pentru prima oară de roadele muncii, iar acum ţin în mâini primul meu volum.

E scris în Germeni! Ceea ce exprim nu stă scris numai în codurile cuvintelor şi în îmbinarea lor. În fapt, e scris în voi, în germenii interiori a ceea ce sunteţi fiecare. Eu am adăugat doar puţină "culoare"!

Oglinda trărilor interioare, dar şi a impulsurilor spirituale, s-a conturat liniştit, zi după zi, an după an, până când am reuşit să adun un volum. Ca orice început, e doar germenul a ceea ce va deveni, în timp.

Pentru că e scos în tiraj limitat, cel puţin prima ediţie, sunt nevoit să răspund solicitarilor, doar în limita exemplarelor rămase. Vă aştept să îmi scrieţi care doriţi, prin e-mail (din secţiunea contact a profilului).

Îmi exprim speranţa că atunci când o să citiţi, nu vă veţi opri la cuvinte. E scris în Germeni!

Fiinţa înşişi

În „zilele lui Brahma” fiinţele îşi urmează drumul evoluţiei. Înainte de fiecare pauză, a „nopţii lui Brahma”, se încheie un ciclu complet de stări de consţiinţă. Amurgul premergător pauzei pregăteşte lumea fiinţelor de o resorbţie din proiecţiile în care acestea se manifestă. Să nu ne oprim la a gândi această manifestare la proiecţia fizică!

În fiecare Amurg, fiinţele se resorb în germenii esenţele lor, care se vor trezi în zorii Zilei celei noi, urmând a-şi continua atât propria evoluţie, având şi grija protecţiei şi dezvoltării vieţii în noile forme şi fiinţe care vor fi posibile.

Nu gândiţi universul fizic, cel astral sau de altă factură ca având sfârşit sau finalitate exactă. Simţiţi. Simţiţi ceea ce sunteţi. Simţiţi laturile voastre întreţesute în tot ceea ce există. Acum stiţi – nimic din ceea ce este fizic nu are rădăcini în fizic. Spaţiul fizic este întrepătruns de eterurile vieţii şi e atins de o forţă care îl depăşeşte cu mult. Nu putem reduce la o evoluţie de tip darwinist tot ceea ce există şi nici la o perspectivă materialistă, pur fizică.