Între realităţile concentrice

Ce este realitatea?

Probabil foarte mulţi nu ne mai punem această întrebare, ci adoptăm una din cele două tendinţe generale – ori realitatea este acea parte din lumea fizică pe care o putem percepe prin intermediul simţurilor directe şi pe care o subordonăm sistemului de credinţe, ori este o stare faptică intangibilă, exterioară nouă, care, prin natura sa, se sustrage observaţiei umane.

Pentru toţi cei care şi-au impus nişte limitări în perceperea realităţii largi, nemijlocite – fie ele sisteme de credinţe (filosofice, religioase, mentalităţi colective) şi, în consecinţă, şi-au direcţionat căile perceperii prin acel filtru autoimpus, îi rog să se oprească aici din lectura acestui articol. 

Orice continuare a lecturii constituie un consimţământ din partea cititorului de a trata onest cele comunicate şi de a găsi în interiorul său puterea de a le îngloba în experienţele sale viitoare.

Înainte de a învăţa, este necesar a ne dezvăţa. Dacă ne eliberăm de conceptele posibil depăşite sau îngrăditoare, avem şansa de a percepe o parte largă a realităţii, zmulsă filtrelor pe care ni le autoimpuneam.

Printre problemele care frământă omenirea, ca parţi fragmentare ale realităţii, se află: substanţele, parametrii şi proprietăţile fragmentelor din realitate care pot fi supuse percepţiei umane, manifestările conştiinţelor, existenţa sufletului şi a învelişurilor sale, reuniunile şi călătoriile non-fizice.

Lumea este compusă dintr-o sumedenie de substanţe care infuzează unele printre celelalte, inter-relaţionate şi inter-schimbabile. Doar circa 4 % din aceste „substanţe” formează aspectul fizic al realităţii – dimensiunea barionică. În timp, conştiinţa umană a dezvoltat în manifestarea ei fizică cinci simţuri cu care intervine pentru a percepe şi a schimba realitatea dimensiunii fizice. Celor cinci simţuri le corespund receptori fizici, însă procesarea şi comenzile lor sunt date doar parţial de centrii locali ai creierului fizic, procesarea şi comanda tuturor simţurilor fiind acţionată de la nivelul cel mai intim al minţii, dintr-o zonă non-fizică (doar interferând cu fizicul) – conştiinţa.

Conştiinţa aparţine nivelului cel mai intim al fiinţelor – spiritul, dincolo de toate învelişurile şi manifestările dimensionale.

Dincolo de simţurile adaptate lumii fizice, conştiinţele (umane sau non-umane) dezvoltă  o serie de simţuri adaptate unei dimensiuni sau unor dimensiuni multiple.

Dimensiunea fizică este probabil cea mai greu modificabilă la impactul actelor de voinţă ale conştiinţei, deoarece există conflicte între alegerile conştiinţelor existente într-un număr foarte larg, transformările având loc sub impactul şi reacţia mai multor alegeri şi nu sub acţiunea unui singur „Cuvânt”.

Conştiinţele umane (şi cele non-umane) se pot manifesta în diverse dimensiuni. Una dintre aceste dimensiuni este cea fizică. În multe dintre cazuri, conştiinţele se pot manifesta în mai multe dimensiuni simultan. Spre exemplu, conştiinţa umană se poate trezi în corpul fizic şi se va manifesta în lumea fizică, cum este şi cazul de faţă. Succesiunea stărilor de trezire şi adormire fizică este reglată de producţia şi metabolismul a două tipuri de hormoni – melatonina (care reglează ciclul de somn fizic), respectiv dehidroepiandrosteronul (care reglează ciclul activităţii fizice). Atunci când învelişul fizic adoarme în totalitate, cu condiţia rămânerii conştiinţei în stare de trezire, aceasta se poate trezi (transfera) în altă dimensiune, însufleţind un alt înveliş al sufletului. Printre dimensiunile non-fizice în care se poate manifesta conştiinţa umană sunt dimensiunile astrale inferioare, respectiv superioare, individuale sau colective. Conştiinţa poate participa activ şi în stările de „visare” (lucidă) – de fapt în mod impropriu numim „vis” această stare, pentru că e o proiecţie a conştiinţei (sau a unei părţi a sa), creând o realitate.

Fiecărei dimensiuni de proiecţie a conştiinţei îi corespunde câte un înveliş al spiritului (fizic sau de o altă natură). Pot exista, de asemenea, stări hibride, când conştiinţa trezită în corp astral poate interacţiona într-un alt domeniu astral sau chiar fizic, ori stări tranziente (hipnagogice şi hipnopompice).

Existenţa sufletului poate fi probată într-un mod simplu şi la îndemâna oricărei persoane, indiferent de pregătirea sa, cu condiţia să se detaşeze de credinţele limitative de tipul „nu pot să ...”, „nu se poate să ...”, „numai ...”. Este îndeajuns ca atunci când corpul fizic adoarme, conştiinţa să rămână (cel puţin o parte a sa) în stare de veghe şi se poate manifesta în mod activ în alte dimensiuni sau în aceeaşi dimensiune, anulând limitările impuse de filtrul de credinţe acumulate în mintea fizică.

În starea de de-materializare conştiinţa continuă să fie conştientă de sine însuşi, dar şi de realitatea înconjurătoare, pe care o proiectează şi modelează în mod activ. Acest fapt demonstrează că nu suntem doar materie şi că o parte intimă a noastră se poate manifesta dincolo de dimensiunea fizică, supravieţuind dispariţiei părţii sale fizice. Ce uşurare să avem dovada încă din cursul vieţii noastre fizice că nu se termină totul odată cu moartea corpului fizic! Dincolo de fizic, e o aventură a conştiinţei care poate explora noi şi noi teritorii, în drumul ei spre desăvârşire.

Atunci când mai multe conştiinţe doresc să se proiecteze într-o dimensiune comună, ele se pot regăsi şi dincolo de fizic, ceea ce ne aduce siguranţa că legăturile spirituale profunde persistă dincolo de condiţia umană întrupată în dimensiunea fizică.

Spectrul călătoriilor conştiinţelor cuprinde o varietate greu de imaginat de mintea fizică limitată – de la proiecţii în diverse dimensiuni, comunicare interdimensională şi chiar canalizare a unor conştiinţe. Prin perspectiva non-fizică putem înţelege prezenţa chiar şi în lumea fizică a spiritelor fantomatice, a spiritelor posesive (conştiinţe superioare sau dimpotrivă – spirite malefice), a inspiraţiei şi imaginaţiei creative care depăşeşte limitele fizice. De asemenea, putem înţelege la un nivel mai profund diversele învăţături spirituale transmise, putem fi responsabili la un alt nivel asupra alegerilor pe care le facem, putem contempla lumea spiritelor superioare şi intui realitatea la un nivel extrem de larg.

Să nu căutăm originea Universului fizic într-o explicaţie de natură fizică, pentru că germenii săi sunt non-fizici, provenind asemenea fiinţelor umane sau non-umane din dimensiuni alcătuite din substanţe imperceptibile simţurilor fizice.

Mult succes în călătoria dumneavoastră spirituală!