marți, 9 ianuarie 2018

Hotarele Turzii - 22. Techeş

Techeş este un hotar relativ nou în extravilanul municipiului Turda. Este format din două gospodării temporare, nefiind consemnate oficial cu aceasta adresă. Hotarul Techeş se situează la sud de pârâul Racoşa, în zona de izvoare a acestuia, pe terasa a III-a a râului Arieş, aproape de cimitirul Poiana.
La hotarul Techeş se poate ajunge dinspre municipiul Turda, de la extremitatea sudică a cartierului Poiana ţinând spre sud până la Cimitirul Poiana, pe un drum pavat cu piatră (Strada Plaiului), apoi la dreapta pe un drum local, încă 1,3 km, urmând pe la sud cursul pârâului Racoşa, în direcţia est (spre Parcul Industrial REIF). Alte legături, mai greu practicabile, prin intermediul unor drumuri locale în mare parte nepavate, fac conexiunea între hotarul Techeş şi trupul de intravilan Ferma Poiana, fostul hotar Beteag, dar şi spre municipiul Câmpia Turzii (Parcul Industrial REIF).
Poziţia GPS a hotarului Techeş este: 46.550443 ° latitudine nordică, 23.838738 ° longitudine estică (46°33'01.6"N, 23°50'19.5"E).
Fig. 1 - Schiţa generală a hotarului Techeş din extravilanul municipiului Turda

Ca şi limite ale hotarului Techeş, întâlnim spre nord municipiul Turda (Cartierul Poiana, de care este despărţit prin Şesul Racoşa), spre est municipiul Câmpia Turzii (zona Parcului Industrial REIF), spre sud trupul de intravilan Ferma Poiana (fostul C.A.P. Poiana, de care este despărţit prin Râtul Mare), iar spre vest periferia Cartierului Primăverii al municipiului Turda (zona Cimitirului Poiana).
Numele acestui hotar provine din limba cumană (Tekes), atestând venirea populaţiei cumane în aceste locuri în epoca medievală timpurie. Şi astăzi se păstrează în arealul de provenienţă a acestei populaţii de origine asiatică (numită în multe feluri: cumani, cománi, polovți, kipchaks, kιpçak, qipçaq, sciţi roşii) toponimul Tekes, întâlnit în regiunea Uigur din nord-vestul Chinei de astăzi şi în sud-estul Kazahstanului actual.
Relieful se prezintă sub forma unei terase largi (terasa a III-a) a luncii râului Arieş, iar la nord de acesta, se schiţează prezenţa unei frunţi a terasei inferioare (a II-a), sub care se interpune un culoar local de subsidenţă (zona de izvoare a pârâului Racoşa).
Altitudinea maximă se înregistrează spre limita estică – 312 m (într-o zonă de păşune), iar cea minimă spre limita nordică – 309 m (culoarul pârâului Racoşa), altitudinea medie fiind de circa 311 m. Fundamentul reliefului este format din sedimente ale Holocenului superior (pietrişuri, nisipuri).
Hidrografia este formată din cursuri de apă artificiale, aici fiind prezente canale de irigaţie (şi aducţiuni subterane) care captau o parte din debitul Văii Odăii Beteag, dar şi din izvoarele de pe terasele Arieşului, în scop agricol.
Vegetaţia locului este specifică stepei secundare (cu intervenţie antropică) reprezentată prin pajişti cu tufărişuri acoperite în prezent de terenuri arabile extinse şi foarte rar resturi ale vechilor păşuni (în partea de est). Pe alocuri întâlnim mici insule de vegetaţie hidrofilă (în special periferic, la contactul cu culoarul pârâului Racoşa).
Economia locală este exclusiv agricolă, în cea mai mare parte bazată pe terenurile arabile larg răspândite (domină păioasele şi cultura porumbului), iar secundar, pe pajiştile dinspre est, creşterea animalelor (bovine).

Niciun comentariu:

Noi reacţii