Există Dumnezeu?

 

“Dacă tu crezi că există Dumnezeu… - sau dacă tu crezi că nu există Dumnezeu – te afli în aceeaşi barcă! Tu crezi ceva ce nu ştii. Nu există nici o diferenţă.

Doar dacă întelegi că “Eu nu ştiu!”, dorinţa de a şti va apărea in interiorul tău.

Dacă apare dorinţa, apare căutarea.

Dacă apare căutarea, există deja în germenele ei posibilitatea de a şti.”

Memoria Cosmică şi Întreţeserea Lucrurilor

Totul în viaţa ta pare condus de memorie.

Ciudat, am învăţat cu toţii că memoria rezidă în creier, fiind dezvăţaţi de fapt că ea e peste tot, îmbibă efectiv orice părticică din corpul tău şi din tot ceea ce e în jur. Putem extirpa o întreaga emisferă cerebrală şi memoria acelei fiinţe să nu se piardă! Probabil e o problemă de accesare şi de procesare a ei, decât atât.

Memoria există peste tot, o putem depista peste miliarde de ani, părţi din energia primordială a universului.

Memoria se comportă ca un obiect care se interpune în calea luminii, a impulsului energetic pur, şi de aceea o percepem, cu simţurile fizice.

Dacă te-ai detaşa pur şi simplu şi ai fi permeabil luminii sau ai fi parte din lumina însăşi, nu ar mai apare nimic pe ecranul simţurilor fizice...

Un simţ corupt cu memorie nu poată să vadă nimic aşa cum este, va simţi lucrurile aşa cum îi e convenabil.

Software-ul matricei memoriei lucrează din interior, este ceea ce putem denumi “karma”.

Vrei să demontezi această karma care lucrează din exterior asupra ta şi care ecranează realitatea nemijlocită, care te trăieşte de fapt ea pe tine şi nu îţi lasă timp să fi tu, cel din spatele cortinei şi să aduci în viaţa ta doar ceea ce contează cu adevărat pentru tine în timp?

Poţi începe prin a crea distanţă. Să poţi atunci când te joci cu ea, să o faci, iar când vrei să o opreşti să fi capabil să o opreşti. Aceasta capabilitate o poţi realiza doar din exterior. Din interior eşti blocat în ea, e ca o moară de vânt ale cărei elice nu se pot opri singure, ele însişi, în contextual în care vântul bate continuu. O capsulă a trecutului te ţine captiv, aceasta este memoria. Nu o să îţi permită nici măcar să atingi prezentul, de cum să mai visezi la un viitor altfel decât la un trecut reinterpretat?!

Tu îi permiţi asta! Memoria, lucrurile care vin din trecut în mod repetat, creează în jurul tău o capsulă, te simţi în siguranţă... Dar în această „siguranţă” e doar întemniţare!

Eşti într-adevăr în siguranţă închis într-un seif! Doar că nu poţi ieşi! Şi nici nu ajungi să îţi dai seama de asta, căci foarte repede se face târziu în viaţă!

Zidurile construite ca autoprotecţie devin astfel zidurile propriei închisori! Fie că eşti încuiat din exterior sau din interior, e acelaşi lucru: eşti încuiat!

Karma e aşadar acţiunea sub impulsul memoriei. Nu este vorba de memoria cerebrală, există şi o memorie de tip ADN, există o altă memorie la nivelul atomilor sau chiar subatomică.

Karma se duce până la începuturi.

Odată ce te desprinzi, o altă dimensiune începe să funcţioneze. 

Schimbarea

“Aproape nepregătiţi, facem pasul către după-amiaza vieţii.
Facem pasul, cu presupunerea falsă că adevărurile şi idealurile noastre ne vor servi cum ar trebui.
Dar nu putem să trăim după-amiaza vieţii în acord cu programul din dimineaţa vieţii.
Ceea ce a fost grandios dimineaţa, va fi minuscul seara.
Ceea ce dimineaţa era adevărat, seara va fi devenit o minciună.”

/

"Almost unprepared, we are taking the step towards the afternoon of life.
We take the step, with the false assumption that our truths and ideals will not serve us properly.
But we cannot live the afternoon of life according to the program of the morning of life.
What was great in the morning will be tiny in the evening.
What was true in the morning will become a lie in the evening. "

“În ultimă instanţă, de ce trebuie să murim pentru a înţelege?
Mesajele după schimbare, în după-amiaza vieţii, sunt despre conectarea cu o energie care ne aşează tăcută pe toţi în cel mai bun loc posibil pentru noi, fără chiar a fi conştienţi de multe ori de aceasta.
Există ceva foarte profund în noi, ceva care vrea să se simtă împlinit, care vrea să ştie că <<viaţa mea a făcut o diferenţă>>, că <<viaţa cuiva a fost în mod profund atinsă datorită existenţei mele>>.
Nu e vorba despre vârstă sau despre a te descoperi pe tine însuţi. Oriunde vei fi, eşti doar la un gând distanţă de a-ţi schimba viaţa.
Nu este ca şi când nu am mai fi ambiţioşi, diferenţa este că ai ambiţie cu sens. Eşti ambiţios în legătură cu alte lucruri. Ce anume va conta cu adevărat pentru tine, peste timp?”

/

“Ultimately, why do we have to die to understand?
The messages after change, in the afternoon of life, are about connecting with an energy that silently puts us all in the best possible place for us, without even being aware of it many times.
There is something very deep inside us, something that wants to feel fulfilled, that wants to know that "my life has made a difference", that "someone's life has been deeply touched because of my existence".
It's not about age or discovering yourself. Wherever you are, you are just a thought away from changing your life.
It's not like we're no longer ambitious, the difference is that you have ambition that makes sense. You are ambitious about other things. What will really matter to you in time? ”