Memoria Cosmică şi Întreţeserea Lucrurilor

Totul în viaţa ta pare condus de memorie.

Ciudat, am învăţat cu toţii că memoria rezidă în creier, fiind dezvăţaţi de fapt că ea e peste tot, îmbibă efectiv orice părticică din corpul tău şi din tot ceea ce e în jur. Putem extirpa o întreaga emisferă cerebrală şi memoria acelei fiinţe să nu se piardă! Probabil e o problemă de accesare şi de procesare a ei, decât atât.

Memoria există peste tot, o putem depista peste miliarde de ani, părţi din energia primordială a universului.

Memoria se comportă ca un obiect care se interpune în calea luminii, a impulsului energetic pur, şi de aceea o percepem, cu simţurile fizice.

Dacă te-ai detaşa pur şi simplu şi ai fi permeabil luminii sau ai fi parte din lumina însăşi, nu ar mai apare nimic pe ecranul simţurilor fizice...

Un simţ corupt cu memorie nu poată să vadă nimic aşa cum este, va simţi lucrurile aşa cum îi e convenabil.

Software-ul matricei memoriei lucrează din interior, este ceea ce putem denumi “karma”.

Vrei să demontezi această karma care lucrează din exterior asupra ta şi care ecranează realitatea nemijlocită, care te trăieşte de fapt ea pe tine şi nu îţi lasă timp să fi tu, cel din spatele cortinei şi să aduci în viaţa ta doar ceea ce contează cu adevărat pentru tine în timp?

Poţi începe prin a crea distanţă. Să poţi atunci când te joci cu ea, să o faci, iar când vrei să o opreşti să fi capabil să o opreşti. Aceasta capabilitate o poţi realiza doar din exterior. Din interior eşti blocat în ea, e ca o moară de vânt ale cărei elice nu se pot opri singure, ele însişi, în contextual în care vântul bate continuu. O capsulă a trecutului te ţine captiv, aceasta este memoria. Nu o să îţi permită nici măcar să atingi prezentul, de cum să mai visezi la un viitor altfel decât la un trecut reinterpretat?!

Tu îi permiţi asta! Memoria, lucrurile care vin din trecut în mod repetat, creează în jurul tău o capsulă, te simţi în siguranţă... Dar în această „siguranţă” e doar întemniţare!

Eşti într-adevăr în siguranţă închis într-un seif! Doar că nu poţi ieşi! Şi nici nu ajungi să îţi dai seama de asta, căci foarte repede se face târziu în viaţă!

Zidurile construite ca autoprotecţie devin astfel zidurile propriei închisori! Fie că eşti încuiat din exterior sau din interior, e acelaşi lucru: eşti încuiat!

Karma e aşadar acţiunea sub impulsul memoriei. Nu este vorba de memoria cerebrală, există şi o memorie de tip ADN, există o altă memorie la nivelul atomilor sau chiar subatomică.

Karma se duce până la începuturi.

Odată ce te desprinzi, o altă dimensiune începe să funcţioneze.