Iubirea poate avea trei forme.
Prima dintre ele este dependenţa. Este forma de iubire pe care o trăiesc
majoritatea oamenilor, cel puţin 99%. Iubirea, care ar putea deschide porţile
paradisului, în această formă poate deschide porţile infernului, mai degrabă. Soţul
este dependent de soţie, iar soţia este dependentă de soţ. Fiecare îl
exploatează pe celălalt, fiecare se posedă unul pe celălalt, fiecare îl reduce
pe celălalt la un bun de consum.
A doua formă este independenţa. Iubirea dintre două persoane independente
se întâmplă rareori. Adaptarea unul la celălalt nu e posibilă, pentru că ambele
persoane sunt cu totul independente, astfel există în permanenţă conflict. Nici
unul nu este dispus să accepte adaptări după celălalt. Şi acest caz, deşi este
rareori întâlnit, generează nefericire. Este aproape imposibil de trăit cu
oameni cu totul independenţi, cel puţin în mintea lor. În această categorie se
regăsesc mai ales savanţii, artiştii, gânditorii. Ei dau o oarecare libertate
celuilalt, dar această libertate se aseamănă într-un anumit fel cu indiferenţa.
Dau mai mult senzaţia că celalalt nu contează pentru ei, că nu le pasă de
celălalt. Îşi lasă reciproc spaţiu, nu se bagă în sufletul celuilalt, sunt mai
ataşaţi de libertatea lor decât de iubire, şi nu vor să îşi compromită acea
libertate. Relaţia pare a fi mai mult de suprafaţă, ei se feresc de regulă de
profunzimi.
Primele două forme nu sunt în realitate iubire, ci mai mult aranjamente
sociale, biologice, psihologice.
A treia formă este interdependenţa. Ea se întâmplă extem de rar. Atunci
când se întâmplă, pământul devine un paradis. Acum poate fi vorba cu adevărat
despre iubire, cele două persoane ating o sincronizare minunată, de parcă ar fi
un suflet în două corpuri. Ele parcă respiră una pentru cealaltă. Această formă
de iubire este de ordin spiritual. Osho sublinia faptul că „într-o relaţie
profundă, dragostea cuiva poate avea rezonanţe în tine şi îţi aduce adâncimile
în fiinţă. Sunt două modalităţi de a te descoperi: una este meditaţia, cealaltă
este dragostea. Prin celălalt, devii conştient de fiinţa ta interioară. El
devine un drum pentru a ajunge la tine însuţi. Cu cât dragostea este mai
profundă, cu atât voi sunteţi mai profunzi. Dacă iubeşti pe cineva şi
profunzimile tale vorbesc cu ale lui, ai o întâlnire în Fiinţă; dacă nu se
întâmplă aceasta, renunţă – dar nu crea nici un conflict, bătălie sau luptă
pentru aceasta, nu vă distrugeţi unul pe altul. Căutaţi în altă parte persoana
care există şi care vă va iubi. Nu vă stabiliţi alături de cineva care nu este
pentru voi.”
Love can take three forms.
The first of these form of love is addiction. It is the form of love that
most people experience, at least 99%. Love, which could open the gates of
paradise, in this form can open the gates of hell, rather. The husband is
dependent on the wife, and the wife is dependent on the husband. Each exploits
the other, each possesses the other, each reduces the other to a consumer good.
The second form is independence. The love between two independent people
rarely happens. Adaptation to each other is not possible, because both people
are completely independent, so there is always conflict. Neither is willing to
accept adaptations after the other. And this case, although rarely encountered,
generates unhappiness. It is almost impossible to live with completely
independent people, at least in their minds. In this category are found mainly
scientists, artists, thinkers. They give some freedom to the other, but this
freedom is in a way similar to indifference. They give more the feeling that
the other does not matter to them, that they do not care about the other. They
leave each other space, they don't get into each other's souls, they are more
attached to their freedom than to love, and they don't want to compromise that
freedom. The relationship seems to be more superficial, they usually avoid
depths.
The first two forms are not really love, but rather social, biological,
psychological arrangements.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu