Obstacolele / The obstacles

Într-o zi poate vei înţelege că obstacolele nu îţi blochează calea, ele sunt calea înşişi!

Pur şi simplu, nu ai unde să fugi! Vin deseori momente în care totul din jur te va arunca spre haos. Te vei împiedica, desigur! Nu vreau să te amăgesc! Poţi să îţi plângi de milă, e alegerea ta... Dar poţi la fel de bine să te ridici, să te scuturi şi să înaintezi mai departe, cu aceaşi dorinţă de a continua, ca înainte de furtună.

Simţi? Undeva, în mijlocul furtunii există o linişte copleşitoare! În chiar miezul acesteia, lucrurile se rotesc haotic în jur, dar miezul ei e un scut neatins.

Provocările şi oamenii care te vor provoca vor veni în întâmpinarea ta, în valuri! Da, te poţi închide undeva şi uita de lume! Poţi să nu mai vrei să vezi pe nimeni şi nimic. Dar oare nu vin tocmai pentru aţi vorbi despre tine? Aţi arăta că ai ceva din ei, din ceea ce vezi în ei, adânc ascuns înăuntrul tău...

Poate lumea aceasta în care suntem acum este într-un anumit fel invers. Ai simţit asta vreodată? Atunci când e parcă prea multă linişte, ai ajuns de fapt pe o carapace, fără ieşire. Un loc închis care nu îţi mai spune nimic nici despre ceilalţi, nici despre tine. Nu cred că ai dorit să vii în acest mare film, al propriei tale vieţi, pentru a nu vedea nimic, nu-i aşa?

Din tot ce te aşteaptă, înţelege că nu există decât o ieşire: îmbrăţişează tot ce vine împotriva ta, creşte în tine puterea de a zâmbi când totul cade, inversează pentru o clipă curentul potrivnic şi vei simţi o minune. Eşti dincolo de toate acestea, în acelaşi timp actor, dar şi spectator în propriul film, despre tine. Toate pietrele primite le poţi pune la bază şi poţi construi cu răbdare propria fortăreaţă. Sau pur şi simplu le laşi să curgă şi ieşi din ţesătura care vrea să te cuprindă, deschizi ochii, poţi părăsi visul dramei în orice moment. Pentru că nu este despre tine, este doar o faţetă, o culoare, un nor firav desprins din cerul imens. Tot ce îmbrăţişezi, transformi... şi atunci tot ce era odată obstacol, acum devine ceva intens, familiar, parte din avântul tău, cheia ta despre lumea care ţi se deschide înainte ca o proiecţie. Doar că acum tu ai putere, eşti deja magicianul din spatele cortinei, eşti cel care poate schimba ceva şi nu eşti doar purtat de furtună.

Pas după pas, crede-mă: nu ai cum să râmâi în acelaşi loc!

Iar dacă înveţi să îţi pui în mişcare voinţa, visele şi trăirile, înţelepciunea şi forţa de a continua, cu siguranţă în această pădure nebună numită viaţă vei găsi cândva şi poiana, după care ai alergat mereu!

One day maybe you will understand that the obstacles don’t block your path, it’s just the path!

You simply have nowhere to run! There are often times when everything around will throw you into chaos. You will stumble, of course! I don't want to deceive you! You can cry for yourself, it's your choice... But you can just as well get up, shake yourself and move on, with the same desire to continue, as before the storm.

Do you feel it? Somewhere in the middle of the storm there is an overwhelming calm! Its very core, things swirl chaotically around, but its core is an untouched shield.

The challenges and people who will challenge you will come to you sometimes without a break! You can isolate somewhere and forget the world! You can no longer want to see anyone or anything. But don't they come precisely to talk about you? Would they show you that have something of them, of what you see in them, deeply hidden inside you...

Maybe this world we're now is upside down. Have you ever felt this? When seems to be too much silence, you have actually reached on a shell, with no way out. You can reach on a closed place that no longer tells you anything about others or yourself. I don't think you wanted to come into this big movie of your own life to see nothing, didn’t it?

From everything that await you, understand that there is only one way out: embrace everything that comes against you, grow in yourself the power to smile when everything falls, reverse the opposing current for a moment and you will feel a miracle. You are beyond all this, at the same time an actor, but also a spectator in your own movie, about yourself. All the stones you receive it… you can put it as a foundation and patiently build your own fortress. Or you simply let them flow and get out of the scheming that wants to embrace you. Just open your eyes: you can leave the dream of the drama at any moment. Because it's not about you, it's just a facet, a tone, a thin cloud detached from the big sky. Everything you embrace, you can transform... and then everything that was once an obstacle, now becomes something intense, familiar, part of your soar, your key to the world that opens before you, like a projection. But now you have power, you are already the magician behind the curtain, you are the one who can change something and you are not just blown away by the storm.

Step by step, believe me: you can't stay in the same place!

And if you learn to set your will into action, your dreams and your feelings to work for you, your wisdom and the strength to continue, surely in this crazy forest called life you will find one day the opening that always been running for!