First try to be, only then are you ready to have / Întâi încearcă să fii, abia apoi eşti pregătit să ai

First reach the depths of your own soul, and only then will you be able to reach the depths of another.

If you forget to be, and focus only on having, if you admire in yourself only your current possessions and the way you manage in this world, but at the same time you are not reconciled with your failure to be, your relationship with you is one transient, not at all deep. Outside of you, all the other relationships you will be involved in will also be fleeting and superficial. I'm not saying they won't last, because your relationship with you is also lasting, but it won't bring you that boundless joy and fulfillment, after which your soul longs and for which it has agreed to descend here on Earth, to taste it.

By experiencing the depth within you, that inner core that does not change over time or with the events that unfold in your experience, only then can you share your true essence with another person, and only then can two such souls reunite deep love and durable. When two deep essences meet and come together, living love becomes inevitable.

It is not enough to desire it, but you must first be prepared to be a deep love yourself, and then to selectively give it to those beings who can resonate with it and mirror and multiply it.

Mai întâi atinge adâncurile propriului tău suflet, şi abia apoi vei putea atinge adâncurile altuia.

Dacă uiţi să fii, şi te focusezi doar să ai, dacă admiri în tine doar bunurile tale actuale şi felul în care te descurci în această lume, dar în acelaşi timp nu eşti împăcat cu eşecul tău în a fi, relaţia ta cu tine este una trecătoare, deloc aprofundată. La exteriorul tău, toate celelalte relaţii în care vei fi implicat, vor fi de asemenea trecătoare şi superficiale. Nu zic că nu vor dura, căci şi relaţia ta cu tine e de durată, dar nu îţi va aduce acea bucurie şi împlinire fără margini, după care sufletul tău tânjeşte şi pentru care s-a învoit să coboare aici pe Pământ, pentru a o gusta.

Experimentând profunzimea din tine, acel nucleu interior care nu se schimbă cu trecerea timpului sau cu evenimentele care se derulează în experienţa ta, abia atunci poţi împărtăşi adevărata ta esenţă cu o altă persoană, şi abia atunci două astfel de suflete reunite pot împărtăşi iubirea profundă şi durabilă. Când două esenţe profunde se întâlnesc şi aşează alături, iubirea vie devine inevitabilă.

Nu este destul să ţi-o doreşti, ci trebuie să fi pregătit întâi să fii tu însuţi iubire adâncă, iar apoi să o dăruieşti selectiv acelor fiinţe care pot rezona cu ea şi o pot oglindi şi înmulţi.

Sămânţă

Toata viaţa mea de până acum am fost doar o sămânţă firavă de lumină, care nu se putea lumina nici măcar pe ea înşişi. Aşa e şi primul meu volum tipărit, “Germeni”. E minunat să ai talent, dar e minunat ca acel talent să fie pus în slujba viselor tale şi să le împlineşti. Ori eu eram doar un talent necizelat îndestul, care doar promitea.

Anii treceau, eu acumulam timp şi informaţii, doar că nu mai germinam. Solul în care mă aflam nu era potrivit pentru mine şi nu aveam cum să îmi dau drumul spre cer. Dar asta am înţeles mult mai târziu.

Pentru că eu călătoream mult în exterior, călătoria spre interiorul meu o tot amânam. A trebuit să vină o vreme în care nu mai puteam călători, ca să fiu forţat să călătoresc şi spre centrul meu.

Am adunat multe informaţii, dar eram pierdut printre copaci şi nu vedeam esenţa – pădurea maiestuoasă unde eram. Nu aveam acea claritate. Nu mă vedeam pe mine însumi prin detaşare, din exterior, pe mine nu mă puteam înţelege. Eram mereu într-o goană de a strânge şi mai multe informaţii, pentru ca la un moment dat acelea să atingă ceva. Dar toate informaţiile necesare erau deja în mine, lipsea însă claritatea şi focusarea corectă.

Aveam destui bani să îmi fac multe pofte, dar fericirea aceea simplă, care nu cere nimic, lipsea, pentru că locul era ocupat cu lucruri care oricât erau de multe, nu umpleau acel gol, neavând tocmai temelia tuturor lucrurilor.

Uitasem că eu sunt sufletul din spatele acestui corp si a acestei minţi fizice care serveşte acestui corp. Eram prizonierul maşinăriei, a corpului, a minţii care îl însoţeşte, mă identificam complet cu acestea. Eu, tu, nu suntem maşina (corpul), şi nici volanul (mintea fizică), ci ceva mai profund din spatele acestor lucruri temporare – şoferul, care este nevoie să fie treaz ca direcţia urmată să fie cea dorită. Nu sunt un corp care are o minte şi un suflet, sunt sufletul din spatele a tot ce se întâmplă, iar corpul meu e doar un avatar temporar, e o maşinărie care mă ajută să mă exprim în mintea fizică. Iar aceasta minte, este doar volanul, unealta care pusă în slujba sufletului, e un instrument minunat. Dar când te pierzi pe tine, când adormi şi nu mai ştii ce eşti şi cine eşti, maşina va merge singură.

Poate nu ai cum să înţelegi toate acestea, tu care ai fost îndoctrinat toată viaţa că nu vei renaşte, că vei fi pedepsit în iad, şi că Dumnezeu e un bărbos nemilos care ne pedepseşte, şi nu Tatăl nostru ceresc plin cu o iubire enormă, care ne însoţeşte în această călătorie. Nu, tu cel supus religiei şi tuturor sistemelor de gândire care au ca scop suprimarea individualităţii şi puterii tale creatoare înnăscute, cel supus sistemului care te vrea slab, indecis, ignorant şi uşor de manipulat, tu nu ai cum să te reconectezi la Sursă şi să îţi exprimi darurile cu care ai venit aici... Nu îţi vei urma impulsul să îţi asculţi dorinţele sufletului tău şi visele cu care ai venit aici să le împlineşti... Nu vei încerca nici să te convingi că reîncarnarea este o realitate, că poţi recurge la hipnoza regresivă şi străbate acest voal al uitării de dincolo de această existenţă, pentru aţi înţelege umbrele şi a le depăşi. Da, trist, aceasta era şi viaţa mea la un moment dat!

Dar într-un anumit moment, sufletul meu n-a mai suportat! Văzând cât sunt de pierdut şi că nu am nici o şansă să mă scutur de toate aceste limitări care de fapt sunt doar nişte iluzii, deşi aveam acces la atât de multă informaţie şi mi-am educat mintea să pătrundă tot mai multe taine... Dar tocmai asta era problema! Mintea a preluat conducerea şi era tot mai puternică! Dar ea crea mereu şi mereu doar condiţii limitative sau iluzii, nefiind pusă în slujba acelui sâmbure care ne însoţeşte mereu – sufletul nostru drag, tot ce avem mai bun, tot ce ne rămâne când toate se topesc! Noaptea, când mintea mea era adormită, sufletul meu s-a rugat puternic la Dumnezeu să îmi trimită o oglindă. Eu pe mine nu mă puteam vedea, pentru că îmi foloseam doar mintea. Dar mintea mea ar putea vedea o oglindă, un alt eu exterior atât de asemănător mie, încât m-aş fi înţeles pe mine ca într-o străfulgerare.

Dar eu nu aveam şansa să germinez şi apoi să pot înflori dacă rămâneam în mediul în care am stagnat şi în care eram deja identificat cu nişte roluri care nu mă onorau. În acel mediu am fost setat de la început ca o victimă, m-am obişnuit de la început să renunţ la puterea mea personală pentru a face mereu pe plac celorlalţi care erau centraţi doar pe menţinerea propriului lor ego şi beneficii şi erau de asemenea pierduţi în holograma minţii.

Sufletul meu a înţeles că nu era îndeajuns să apară doar oglinda, pentru a mă putea înţelege şi corecta, evolua. Ci că era nevoie să ceară ghidaj divin şi să topească rezistenţa mea la schimbare. Noapte după noapte, când mintea mea era adormită, sufletul meu cerea intens oglinda şi ghidajul, şi se preda unei inteligenţe uriaşe care ne ţine pe toţi. Aceleia care are grijă să ca iarba să crească şi animalele rămase fără protecţie să aibă hrană.

Iar într-o zi în viaţa mea a apărut un Om. Un Om care era acolo şi înainte, doar că înainte sufletul meu nu a cerut să se vadă în oglindă. Din acel moment, am primit un impuls de înţelegere, a fost ca o străfulgerare, Înţelegerea era acolo în mine, doar că eu nu îi dădeam voie să se exprime! În acel Om, trimis de înşişi Inteligenţa Uriaşă care are grijă de noi toţi, mi-am văzut toate darurile, dar şi toate umbrele... În oglindă! Erau eu, esenţa mea şi chiar şi o parte din experienţa mea de viaţă. Acum înţelegeam atât de bine totul, de parcă abia acum m-am trezit dintr-un somn adânc. Acel Om avea în buzunarul său Schimbarea, cea înţeleasă deja de sufletul meu şi cerută. Dar abia acum eram pregătit să o trăiesc, când mi-am topit rezistenţa. Când am decis să las în urmă tot ce îmi umplea atunci viaţa şi mă împiedica să fiu eu.

Schimbarea produce cu siguranţă în sufletul fiecăruia dintre noi o vibraţie. Ne recunoaştem pornirea noastră interioară şi menirea cu care am venit. Doar că nu mulţi dintre noi au curajul să se lase ghidaţi şi să renunţe la tot ce se identificau până acum a fi în mod eronat ei înşişi.

Schimbarea şi oglinda o veţi primi toţi, atunci când o veţi cere şi veţi alege voi să o urmaţi. Până atunci, mintea fizică care a preluat controlul, maşinăria care merge fără să se supună vouă, o va combate şi vă va păstra în confortul vostru, în limitările cu care aţi fost deja obişnuiţi.

Mulţumesc, Om frumos care m-ai trezit în Mine pe Mine! Care mi-ai dăruit Schimbarea, căci ai simţit că în mine va prinde rădăcini. Schimbarea o vom dărui mai departe, dacă mai sunt suflete curajoase, gata în a o primi şi urma.

Mulţumesc, Univers care ai grijă ca totul să se aştearnă la timp, ca un ecou la dorinţele şi acţiunile noastre!

Seed

All my life so far I have been only a faint seed of light, which could not even enlighten itself. So is my first printed volume, "Germs". It's great to have talent, but it's great to put that talent at the service of your dreams and make them come true. Or I was just an undisputed talent that only promised.

The years passed, I accumulated time and information, only I did not germinate. The ground I was in was not right for me and I could not let go of the sky. But I understood that much later.

Because I traveled a lot outside, I kept postponing the trip from inside. There had to come a time when I could no longer travel, to be forced to travel to my center.

I gathered a lot of information, but I was lost among the trees and could not see the essence - the majestic forest where I was. I didn't have that clarity. I could not see myself by detachment, from the outside, I could not understand myself. I was always in a hurry to gather even more information, so that at some point it would touch something. But all the necessary information was already in me, but it lacked the right clarity and focus.

I had enough money to satisfy my cravings, but that simple happiness, which requires nothing, was lacking, because the place was occupied with things that, no matter how many, did not fill that void, having exactly the foundation of all things.

I had forgotten that I am the soul behind this body and this physical mind that serves this body. I was the prisoner of the machine, of the body, of the mind that accompanies it, I identified completely with them. I, you, am not the car (the body), nor the steering wheel (the physical mind), but something deeper behind these temporary things - the driver, who needs to be awake for the direction to be taken. I'm not a body that has a mind and a soul, I'm the soul behind everything that happens, and my body is just a temporary avatar, it's a machine that helps me express myself in the physical mind. And this mind is just the steering wheel, the tool that is put at the service of the soul, it is a wonderful tool. But when you lose yourself, when you fall asleep and you don't know what you are and who you are, the car will go by itself.

Perhaps you cannot understand all of this, you who have been indoctrinated all your life that you will not be reborn, that you will be punished in hell, and that God is a ruthless bearded man who punishes us, and not our heavenly Father full of enormous love, who accompanies us on this journey. No, you who are subject to religion and all systems of thought that aim to suppress your innate individuality and creative power, you who are subject to the system that wants you weak, undecided, ignorant and easy to manipulate, you have no way to reconnect to the Source and you express your gifts with which you came here... You will not follow the impulse to listen to the desires of your soul and the dreams with which you came here to fulfill them... You will not even try to convince yourself that reincarnation is a reality, that you can resort to regressive hypnosis and traverse this veil of oblivion beyond this existence, so that you may understand the shadows and overcome them. Yes, sadly, this was my life at some point!

But at some point, my soul couldn't stand it anymore! Seeing how much I am lost and that I have no chance to shake off all these limitations that are in fact just illusions, although I had access to so much information and I educated my mind to penetrate more and more mysteries... But that was the problem! The mind took the lead and was getting stronger! But it always and always created only limiting conditions or illusions, not being put in the service of that seed that always accompanies us - our dear soul, all that we have best, all that remains for us when all melts! At night, when my mind was asleep, my soul prayed earnestly to God to send me a mirror. I couldn't see myself, because I was just using my mind. But my mind could see a mirror, another outer self so similar to me, that I would have understood myself as in a flash.

But I did not have the chance to germinate and then be able to flourish if I remained in the environment in which I stagnated and in which I was already identified with roles that did not honor me. In that environment I was set from the beginning as a victim, I got used from the beginning to give up my personal power to always please others who were focused only on maintaining their own ego and benefits and were also lost in the hologram of the mind.

My soul understood that it was not enough for only the mirror to appear, in order to be able to understand and correct me, it was evolving. But he needed to ask for divine guidance and melt my resistance to change. Night after night, when my mind was asleep, my soul demanded the mirror and the guidance, and surrendered to a huge intelligence that holds us all. The one who takes care to grow the grass and feed the unprotected animals.

And one day Somebody appeared in my life. Somebody who was there before, only before my soul did not ask to be seen in the mirror. From that moment, I received an impulse of understanding, it was like a flash, The understanding was there in me, only I did not allow it to express itself! In that Somebody, sent by ourselves the Giant Intelligence that takes care of us all, I saw all my gifts, but also all the shadows... In the mirror! It was me, my essence and even part of my life experience. Now I understood everything so well, as if I had only just woken from a deep sleep. That Somebody had in his pocket the Change, the one already understood by my soul and requested. But only now was I ready to live it, when I melted my resistance. When I decided to leave behind everything that filled my life then and prevented me from being me.

Change certainly produces a vibration in the soul of each of us. We recognize our inner drive and our purpose with which we came. It's just that not many of us have the courage to let ourselves be guided and give up everything we've identified so far to be wrong about ourselves.

You will all receive the change and the mirror, when you ask for it and you choose to follow it. Until then, the physical mind that has taken control, the machine that goes without obeying you, will fight it and keep you in your comfort, in the limitations with which you have already become accustomed.

Thank you, beautiful person who woke Me up in Me! Which you gave me The Change, because you felt that it would take root in me. We will pass on the change, if there are still brave souls, ready to receive it and follow it.

Thank you, Universe who make sure that everything settles in time, as an echo to our desires and actions!