luni, 18 octombrie 2010

Eu, omul, nu îmi gândesc condiţia, o trăiesc!

Din ciclul „Stiinta unei neştiinţe”
(dialoguri neobişnuite între oameni obişnuiţi)

Moto: Eu nu caut să dau un răspuns, să creez un nou sistem filosofic. Eu caut să vă asigur că avem aceleaşi întrebări, să creez solidaritate. Iar dacă din această ţesătură simplă de întrebări nerostite se va naşte o atingere a unui răspuns, acela va fi unul pentru toate întrebările. Simplitatea oamenilor gândeşte fără cenzură. Cei foarte ancoraţi în concepte preluate ajung să vadă lumea printr-un filtru, cu siguranţă acea lume nu va fi autentică. Mereu vor fi oameni sus-puşi care îşi vor da cu părerea alterată de acel filtru nenorocit! Deşi au în buzunar vederea limpede, primară, nealterată de edificii exterioare.

- Mă duci pe piste noi, singură, eu doar acordez. [...]
- Haos!
- Haos? De ce haos? Pentru că nu ştim ce e, nu înseamnă că nu e altceva.
- Uite, nici un om cu carte nu poate crede în Biblie, aşa cum e ea... [...]
- Cum ai reuşit să ajungi la concluzia aceasta?
- [...] Dar nici nu poţi să crezi că eşti un amestec de oxigen cu azot şi că mori brusc, de tot, că nu-ţi convine. Deci – frica; apoi te agăţi că există Dumnezeu ca să nu fii terorizat de moarte... Eu cred că există...
- Asta de unde o ştii?
- Ce anume să ştiu?
- Din ce cauză crezi că există?
- Pentru că oricât haos ar fi, tot suntem cât de cât ok, nu dăm cu bombe pe aici,etc. Asta la nivel mondial. La nivel de eu cutărescu, pentru că simt că este alături de mine.
- Dar, de ce nu dai cu bombe, din cauză că simţi că e alături de tine? Sau din cauză că te poate pedepsi? Sau de ce nu dai?
- Eu una nu sunt violentă... restul lumii - de frică sau de nepăsare.
- Esti sigură că nu eşti violentă? Nu urlii uneori la cei din jur? Nu te saturi uneori şi nu îţi mai pasă?
- Ba da, dar nu aş face rău intenţionat. Ba, mă satur.
- Cineva afirma că natura fiinţei umane e coruptă, eşti de acord cu ce zicea? Sau poate totuşi omul din suflet nu ar face rău nimănui?
-  Pai din suflet... dar violatorii, călăii, bătăusii - sufletul lor?
- Deci consideri că sunt două tipuri de oameni? Ce anume îi deosebeşte pe unii de ceilalţi?
- Educaţia, si nu mă refer la şcoală. Mediul.
- Bine, dar cine e mediul ăsta? Tot noi?
- Nu. în primul rând mediul efectiv. Uite, nu ţi se pare că sunt mai violenţi oamenii care trăiesc în medii fără vegetaţie. Uite talibanii aceia... Apoi familia... sau lipsa ei.
- Iarăşi determinism geografic?
- Adică? Nu ştiam asta. Îmi veni aşa.
- Despre asta se discuta şi acum câteva sute de ani. Apoi s-a trecut la alte premise, alte idei. Până la urmă, pe unde suntem? Care e indicatorul?
- Nord-nord-vest...
- Ştii că toţi avem acces la conştiinţa mai largă a omenirii, la cea comună... Nu te mira! De acolo probabil îţi vin... Există probabil o suprasferă de conştiinţă, pe care o putem perturba ca indivizi, sau o putem reconstrui.
- Suntem acolo de unde am plecat. Căci acesta e universul, de fapt pământul. Ştii care e expresia care mă  enervează la culme în acest moment, dar care e foarte adevărată - ''progres, apogeu, regres'' ...
- La nivel fizic da, inclusiv la nivel de echilibru energetic, de sănătate, aşa e. Cred că e o supralege.

Un comentariu:

Ana Maria Catalina spunea...

"Crede si nu cerceta" sau "Cauta si vei afla"? Am ales calea sa aflu. Am aflat ca sunt un amestec de azot cu apa si voi mai afla inca multe dar putine in raport cu tot ce exista. Informatiile adunate in decursul timpului sunt asimilate de "calculatorul" din creier astfel incat si combinatia de azot cu apa, care am acceptat ca sunt eu, se adapteaza unor noi conditii. Asi spune ca progresam. Constiinta e si ea o forma a progresului. Un lucru absolut necerar pentru ca eu sa pot traii secunda din timp, in echilibru alaturi de cei ca mine. Asta inteleg eu din "Tot ce este". Ai ales calea dialogului, am ales sa-mi spun parerea.

Noi reacţii