duminică, 19 februarie 2017

Obiectivele turistice din împrejurimile staţiunii Moneasa

Dacă alegeţi să petreceţi un sejur relaxant la ape termale undeva în România, dar să fie şi munte, îmbinat cu ieşiri în natură, dar şi aer foarte ozonat (foarte bogat în ioni negativi), prima opţiune ar fi staţiunea Moneasa din judeţul Arad, supranumită „Perla Munţilor Apuseni”. Nu este recomandat copiilor foarte mici (apa de aici în principal este mezotermală, adică pentru bebeluşi e destul de rece). Se poate rezolva acest neajuns la hotelurile cu piscine interioare, unde au şi apă încălzită la o anumită temperatură. În schimb, la majoritatea obiectivelor turistice se poate ajunge şi cu copii foarte mici, puţine din obiective necesită efort consistent. Probabil, dacă aveţi în echipă şi nişte copilaşi de vârstă foarte mică nu puteţi ajunge la Vârful Izoi (drumul este destul de lung şi nu este accesibil cu auto decât până la un moment dat) sau la Peştera Liliecilor (cărarea este foarte abruptă şi este risc de alunecare).
Vom trata în continuare cele câteva obiective din împrejurimile staţiunii Moneasa, toate situate în bazinul râului Moneasa, fixându-le reperele dinspre aval spre amonte. Am ales să le tratăm în aceasta ordine, firească accesului spre aceasta zonă, cam cum ar veni orice turist pentru a le explora, din amonte accesul spre Moneasa fiind deosebit de dificil sau aproape imposibil. Nu vom trata aici obiectivele pe care nu am reuşit să le identificăm în teren, pentru a le stabili cu exactitate amplasarea.
Imediat în amonte de formarea râului Sebiş, continuând de-a lungul Văii Moneasa, ieşim din localitatea Dezna în direcţia Moneasa, iar pe partea stânga a drumului DJ 792B există un mic loc de parcare şi o tablă informativă cu Cetatea Dezna. De aici urcăm versantul pe marcajul bandă galbenă, o bună parte acesta mergând de-a lungul curbei de nivel, având impresia că însoţim şoseaua de sub noi, înspre amonte. Trecem prin câteva poieniţe din pădure, iar la un moment dat poteca coteşte brusc, aproape la 180 grade, începând să urce pieptiş. Urmează o ramificaţie, unde părăsim marcajul bandă galbenă şi o luăm la stânga, spre Cetatea Dezna. Ajungem la ruinele cetăţii medievale Dezna, pe Dealul Osoiu, abia zărite în mijlocul vegetaţiei luxuriante. Din apropiere, avem un bun punct de belvedere asupra văii Moneasa.
Ruinele cetăţii Dezna
Intrăm în satul Moneasa şi la un moment dat gps-ul ne bagă la dreapta pe un drum asfaltat, dar mai îngust, trecem peste râul Moneasa şi peste cca 350 m avem la dreapta o potecă cu bandă albastră şi un indicator Peştera Liliecilor. Oprim maşina şi o luăm la pas. Urcuşul este pe o pantă destul de anevoioasă, iar la un moment dat poteca spre peşteră o coteşte la stânga, urmărind curba de nivel (dacă am fi continuat în sus ajungeam la Culmea Zelea Neagră). Poteca este abia schitată de-a lungul curbei de nivel, uneori avem impresia că e foarte înclinată, încât puţin lipseşte să ne dezechilibrăm pe versantul prăpăstios. Într-un final ajungem la un mic luminiş unde ni se deschide înainte portalul înalt al Peşterii Liliecilor, săpată în calcar negru.
Peştera Liliecilor (Moneasa)
Revenind la maşina, pornim mai departe, spre staţiunea Moneasa. Continuăm drumul spre amonte, ieşim iarăşi în drumul principal, şi în circa 400-500 m ajungem în parcarea de la intrarea în staţiunea Moneasa (aflată în amonte de satul cu acelaşi nume), vis-à-vis de Hotel Panoramic., în apropierea căruia se află şi Pârtia de Schi. Undeva, pe partea stângă e şi ştrandul termal Moneasa, bucurându-se de o privelişte splendidă, pe fundal cu versanţii împăduriţi ai Culmii Zelea Neagră, care străjuieşte staţiunea, spre sud.
Ştrandul termal Moneasa
Puţin mai în faţă de la această parcare, cam în 200 m, imediat după Vila Cerbul Albastru, un drum la stânga părăseşte şoseaua principală şi se înscrie pe Valea Băilor, locul de captare a apei termale pentru majoritatea hotelurilor din staţiunea Moneasa. Trecem pe lângă Lacul cu Nuferi, după care întâlnim ruinele vechii Vile Nufărul, apoi o captare de pe Valea Băilor, unde terenul este îngrădit, putem continua doar pe o poteca foarte abruptă, pe versant. Imediat, sub noi, Valea Băilor iese bolborosind din Peştera cu Apă de la Băi. Dacă ne continăm călătoria vom ajunge la Ponorul şi Avenul Izoi, iar apoi tot pe marcajul bandă albastră la Cabana Gaudeamus.
Ruinele Vilei Nufărul
Ne întoarcem la maşină şi ne continuăm drumul în amonte circa 350 m, ajungem la Lacul Liniştit, trecem pe lângă Hotel Moneasa (practic ne aflăm în centrul staţiunii) şi apoi o luăm imediat la stânga, părăsind şoseaua principală, şi ne înscriem pe drumul forestier ce urcă de-a lungul văii Megheş. După circa 650 m ajungem la Izvorul Tămăduirii, locul de unde majoritatea celor din Moneasa merg să se aprovizioneze cu apă, de o calitate foarte bună. 
Izvorul Tămăduirii
Ţinem în continuare marcajul bulină galbenă şi la un moment dat ajungem la o ramificaţie de drumuri. Dacă ţinem înainte ajungem în scurt timp la sistemul carstic al Peşterilor Viezuroiu I-IV, iar dacă o luăm la stânga, urmărind în continuare marcajul bulină galbenă, traseul este recomandat doar autovehiculelor cu gardă mare la sol. Urcăm o serpentină strânsă. După care ajungem într-o poiana largă, îngrădită cu gard electric. Dacă vom coborî la dreapta, spre acea poiană, urmărind marcajul cruce galbenă, ajungem în Platoul carstic Poiana Tinoasa/Tinoasa, locul de unde de fapt izvorăşte Megheşul Sec, principalul afluent pe stânga al pârâului Megheş, pentru a se pierde în subteranul carstic şi a reieşi la suprafaţă mai în aval, în apopiere de Peştera Megheş. 
Platoul carstic Poiana Tinoasa
Dacă continuăm drumul cu autoturismul pe marcaj bulină galbenă ajungem în scurt timp la o cabană ce pare parăsită, iar de aici la stânga, tot pe bulină galbenă, ajungem la cabana Gaudeamus. 
Cabana Gaudeamus
Aici ne aflăm într-un alt platou carstic, mai puţin extins, numit Dealul Mare, în apropiere găsim şi un punct de belvedere. Pentru împătimiţii de drumeţie, dacă ne vom întoarce înapoi, la cabana anterioară, aparent părăsită, iar de acolo ţinând stânga, şi apoi iarăşi stânga, ajungem pe marcaj bandă roşie, care ne va conduce până pe vârful Izoiu, cel mai înalt vârf din zonă (1098 m altitudine), în sudul acestui vârf întâlnim un alt punct de belvedere, asupra întregii zone.
Ne întoarcem cu maşina pe acelaşi traseu, bulină galbenă, ajungând pe valea Megheş, iar apoi la şoseaua principală, unde o vom lua la stânga, spre amonte. Trecem pe lângă piaţa agroalimentară din staţiune, trecem podul peste râul Moneasa, iar de aici încă 450 m până la o intersecţie cu un drum pietruit, imediat după Tabăra Şcolară Moneasa (ca reper există reclame la Vila Raluca şi Vila Florilor), trecem un mic podeţ şi apoi facem a doua la stânga, şi imediat ajungem în parcare la Vila Florilor, în curtea căreia putem admira ruinele Cuptorului de Topit Fier, care valorifica în perioada sec. XIX zăcămintele de fier din zonă. De aici, dacă o luăm la pas, 50 m înapoi pe drumul pe care am venit cu maşina, şi ţinem în susul pantei pe un drum denivelat, de-a lungul Văii Scăriţa, ajungem la Cariera Moneasa, la baza sa exploatându-se de marmură neagră, iar deasupra marmură roşie, obiectiv la care putem ajunge pe alt traseu chiar şi cu mijloace auto.
Cuptorul de topit fier Moneasa
Pentru a ajunge de la cascadele din partea superioară a râului Moneasa, urcăm de-a lungul văii, in amonte, pe drumul judeţean 792B, dinspre Moneasa (AR) în direcţia Ştei (BH), direcţia generală de mers fiind nord-vest.
În drept cu indicatorul de ieşire din localitatea Moneasa, drumul asfaltat se termină, iar de aici e doar pietruit, pe moment în stare destul de bună.
După o curbă uşoară, la 800 m amonte de ieşirea din Moneasa, întâlnim o bifurcaţie în V a drumului, noi o luam pe cel spre dreapta, principal (în stânga, traversând valea şi apoi urcând pieptiş versantul e drumul forestier Valea Teia, care ne va conduce la Cariera Moneasa, Peştera şi Izvorul Piatra cu Lapte, Ponorul şi Avenul Teia).
Exploatare de marmură neagră - Cariera Moneasa

Exploatare de marmură roşie - Cariera Moneasa
După alte cca 250 m amonte, pe stânga pârâului Moneasa, vedem o mică cascadă, numită Ruscioara, după pârâul şi unitatea montană cu acelaşi nume. Cascada Ruscioara este o succesiune de praguri de 1-3 metri înălţime, chiar înainte de confluenţa pârâului Ruscioara cu Moneasa.
Cascada Ruscioara
Pornim mai departe, spre amonte, urcând pe drumul forestier ce însoţeşte valea Moneasa (pe harta figurează ca DJ 792B, dar este într-o stare de degradare tot mai avansată, pe alocuri în drum întâlnim crengi rupte, situate de-a curmezişul drumului. Ne oprim şi le dăm deoparte, pentru a degaja drumul.
După încă alte 350 m în amonte, întâlnim pe dreapta drumului principal o ramificaţie laterală la dreapta, un drum forestier care urcă pe Valea Lungă, afluent al Monesei, iar în imediata apropiere de aici cabana forestieră şi păstrăvăria Valea Lungă, dar şi izvorul Boului.
Noi, de la aceasta bifurcaţie continuăm uşor spre stânga, trecem râul Moneasa, şi ţinem drumul forestier principal care urcă în continuare spre izvoarele râului Moneasa. Drumul continuă însoţind malul nordic al Monesei, până acum eram la sud de râu. Până aici, cu multă grija, se poate ajunge cu orice fel de autoturism, însă de aici spre amonte drumul e accesibil numai pentru autoturisme cu o gardă la sol mai mare, nu e recomandabil maşinilor foarte joase, din cauza denivelărilor destul de mari şi a unor mici rigole aflate în drum, ce pot pune probleme la trecerea prin ele. Un pic mai spre amonte, după cca 300 m părăsim judeţul Arad şi intrăm pe teritoriul judeţului Bihor.
Imediat pe stânga drumului zărim un pârâu lateral, destul de vijelos, Valea Rujii. Valea principală devine tot mai zgomotoasă, iar pădurea tot mai sălbatică, încât nu de puţine ori, dacă nu ai tracţiune integrală te întrebi ce cauţi în continuare, dacă e în regulă să mai continui, mai ales când vremea este umedă.
Urmează o mică poieniţă pe partea dreapta, cu o mică cabană construită la confluenţa cu un torent puternic ce vine din dreapta.
La un moment dat, la 2,2 km de la intersecţia de lângă cabana forestieră Valea Lungă, pe partea stângă a drumului, întâlnim un alt afluent vijelios, ce vine dinspre nord – Boroaia. Oprim maşina într-o mică alveolă pe stânga drumului, locul e destul de mlăştinos, de aici urcă o cărare şi în scurt timp ajungem la Cascada Boroaia, o succesiune de praguri prelungi şi destul de abrupte, pe firul pârâului Boroaia, aproape de confluenţa acestuia cu Moneasa. Din păcate cascada este plină de crengi, antrenate din defrisările din amonte, dar şi de anvelope uzate. Nu te aştepţi ca într-un loc atât de sălbatic şi de izolat să găseşti atâtea urme de... (ne)civilizaţie.
Cascada Boroaia
De aici, dacă ne vom continua drumul în amonte, spre izvoarele Monesei, drumul se mută iarăşi pe celălalt mal al Monesei, şi în scurt timp ajungem la o altă intersecţie, cu un drum forestier secundar ce însoteşte un afluent al Monesei – Valea Bârlogel. Chiar lângă aceasta intersecţie întâlnim o cabană. Aici, marcaul principal triunghi albastru, pe care am venit din staţiunea Moneasa, părăseşte drumul forestier principal şi se înscrie pe Valea Bârlogel.
În amonte de confluenţa Monesei cu Valea Bârlogel drumul forestier spre Ştei (jud. Bihor) devine tot mai greu accesibil, pe o porţiune de 8,5 km, până la confluenţa văii Iugii cu Crişul Văratecului. Este recomandabil ca de aici, mai ales pe vreme nefavorabilă, să continuaţi aventura doar cu autovehicule cu tracţiune integrală şi cu multă prudenţă. Rigolele devin tot mai pronunţate în axul drumului, împreună cu diverse acumulări de aluviuni noroioase, din cauza lipsei drenajului corespunzător. În drum apar bolovani, din cauza spălării terasamentului drumului în timpul torenţilor revărsaţi pe drum, din cauza lipsei pe alocuri a oricăror urme de lucrări de drenaj şi dirijări ale izvoarelor venite de pe versanţi. Porţiunea cea mai dificilă este la formarea Monesei, în zona celor două pâraie Târsu şi Saşa, de unde drumul intră în sectoare de serpentine pronunţate, trecând cumpăna apelor spre râul Crişul Văratecului (bazinul Crişului Negru), inscriindu-se pe Valea Iugii. În sectorul de confluenţă a Văii Iugii cu Crişul Văratecului, terenul este foarte mlăştinos, ajutat şi de torenţii creaţi în urma defrişărilor din zonă. Urmele utilajelor de exploatare forestieră se adâncesc puternic, iar dumneavoastra dacă aveţi ghinionul să fiţi acolo într-o zi cu vreme nefavorabilă, mai ales dacă urcaţi în sensul dinspre Ştei spre Moneasa, vă puteţi afunda în aluviunile adunate pe drumul forestier (fostul drum judeţean DJ 792B) până la saşiu, încât cu mare noroc puteţi ieşi cu bine din această încercare. Există o intenţie a Consiliului Judeţean Bihor de a moderniza acest segment Moneasa (AR)-Ştei (BH), pentru a facilita accesul turistic spre această zonă minunată a Platoului Vaşcăului şi o a interconecta cu zona turistica a Sebişului şi staţiunii Moneasa, ale cărei ape termale sunt exploatate din vremea ocupaţiei romane. În prezent, din cauza rivalităţilor politice, proiectul care ar ajuta la dezvoltarea turistică a acestor locuri este momentan blocat. În continuare, urmând cursul Crişului Văratecului spre aval, prin localitatea Ursoaia, drumul este pietruit, însă întreţinut în condiţie bună, iar apoi în sectorul Briheni-Şuştiu este chiar asfaltat. Condiţia foarte proastă a drumului european (!) E 79 mai ales pe sectorul Ştei-Vârfurile alungă turiştii care ţin la maşinile lor, pe alocuri drumul e degradat până la stadiul de pământ bătătorit, nici măcar urme de piatră sau de asfalt degradat, cu denivelări foarte mari, şantiere numeroase de reparaţii, semafoare interminabile, circulandu-se pe porţiuni destul de lungi pe un singur sens, în mod alternativ.
Dacă doriţi să ajungeţi la Moneasa, chiar şi dinspre centrul Transilvaniei, sunteţi îndrumaţi să folosiţi o rută alternativă dinspre Sebiş/Dezna. Se poate ajunge dinspre Oradea prin Tinca, drumul este destul de bun, pe alocuri refăcut nu de mult timp. La fel, nu e problema cu starea drumului nici dinspre Arad/Ineu/Chişineu-Criş, micile denivelări şi drumul asfaltat destul de îngust nu reprezintă o piedică insurmontabilă. Mai greu e pentru cei care vin din direcţia Deva/Brad şi nu vor să ocolească foarte mult, soluţia cea mai scurtă şi practicabilă ar fi Vârfurile (sectorul E 79 Deva-Vârfurile nu este la fel de rău ca şi cel de la Vârfurile spre Ştei BH), iar apoi Gurahonţ-Sebiş.
Pentru o mai uşoară orientare, aveţi aici coordonatele GPS ale principalelor obiective turistice din bazinul văii Moneasa, enumerate aici dinspre aval spre amonte:
- Cetatea Dezna – 46.409200°N, 22.252363°E;
- Peştera Liliecilor – 46.454971°N, 22.252253°E;
- Ştrandul termal Moneasa – 46.461977°N, 22.257901°E;
- Lacul cu Nuferi – 46.464419°N, 22. 261090°E;
- Peştera cu Apă de la Băi – 46.466199°N, 22.259455°E;
- Izvorul Tămăduirii – 46.468956°N, 22.264200°E;
- Platoul carstic Poiana Tinoasa – 46.491417°N, 22.239993°E;
- Cabana Gaudeamus – 46.480772°N, 22.236891°E;
- Platoul carstic Dealul Mare – 46.481608°N, 22.241210°E;
- Cuptorul de Fier  – 46.466094°N, 22.271025°E;
- Peştera şi Izvorul Piatra cu Lapte – 46.470775°N, 22.279562°E;
- Cariera Moneasa  – 46.473892°N, 22. 278912°E;
- Ponorul şi Avenul Teia – 46.478845°N, 22.280433°E;
- Cascada Ruscioara – 46.469807°N, 22.292190°E;
- Cascada Boroaia – 46.484260°N, 22.311934°E.
Schiţa obiectivelor turistice din bazinul râului Moneasa
Notă: Pozele şi informaţiile sunt culese în perioada 15-20 iunie 2016.

Niciun comentariu:

Noi reacţii