duminică, 10 octombrie 2021

Fiind / Being

Fiind mereu cum îmi spuneau alţii, eram de mult în nefiinţă,

Venind de câte ori alţii mă chemau, eram de mult rătăcit de la al meu drum,

Vrând să nu supăr, mă supăram pe mine,

Apoi, am părăsit pe toată lumea, chiar şi pe mine,

De abia atunci m-am trezit în mine însumi, mai adânc ca oricând,

Şi într-un fel lumea toată a început să se trezească prin trezirea mea.

 

Acum nu îţi mai cer să mă săruţi, dacă nu simţi că vrei să faci asta,

Nici să spui că îţi pare rău atunci când greşeşti faţă de mine,

Atunci când mă prăbuşesc, nu îţi voi cere nici măcar să mă îmbrăţişezi în tăcere,

Am lăsat tăcerea să vorbească, nu mai aştept să îmi spui că sunt frumos şi sunt al tău,

Nu mai aştept să suni să spui cum îţi trece ziua, sau să îmi spui că îţi lipsesc,

Desigur, nu e nevoie să mă susţii în deciziile şi visurile mele, dacă nu simţi sau nu ştii cum,

Am mii de poveşti de spus, dar nu îţi voi mai cere să mă asculţi,

Nici nu voi protesta că de prea mult timp fiecare zi e la fel,

Nu voi mai cere să faci nimic, nici măcar să-mi fii alături,

Pentru că dacă trebuie să ţi le cer, nu le mai vreau!

Las în urmă o uşă tăcută, iar din depărtare aud acuzaţia că eu am făcut alegeri.

Vinovat!

Eu?

 


Being always as others told me, I was long gone,

Coming whenever others called me, I had lost since strayed from my path,

Wanting not to upset you, I was upset with myself,

Then I left everyone, even me,

Only then did I wake up in myself, deeper than ever,

And somehow the whole world started waking up through my awakening.

 

Now I'm not asking you to kiss me if you don't feel like doing this,

Not asking to mention you're sorry when you're wrong about me,

When I fall, I won't even ask you to hug me in silence,

I let the silence speak, I not wait you tell me that I'm beautiful and I'm yours,

I'm not waiting for you to call to tell me how your day is going, or to tell me you're missing,

Of course, you don't need to support me in my decisions and my dreams, if you don't feel or don't know how,

I have thousands of stories to tell you, but I won't ask you to listen to me anymore,

I won't even protest that every day has been the same for too long,

I will not ask you to do anything, not even to be with me,

Because if I have to ask you for them, I don't want them anymore!

I leave behind a silent door, and from a distance I hear the accusation that I made choices.

Guilty!

I?

Niciun comentariu:

Florentis