Eu nu te voi judeca atunci când eziţi să te comporţi autentic, în acord cu
ceea ce eşti. Nu te voi judeca nici atunci când vei ţine morţiş doar să faci pe
plac celorlalţi. Şi nici nu îţi voi spune ce „trebuie” să faci.
Am un sentiment că oarecum am fost cumva programați încă din copilărie de
părinţii noştri încă limitaţi ca să acceptăm obsesiv că alții (din exterior) să
ne valideze comportamentul, să ne traseze nişte lucruri prestabilite, să nu ne
asumăm propria autenticitate şi să nu ne urmăm instinctul. Îţi aduci aminte cum
ne spuneau ce anume „trebuie” să credem, ce „ar fi bine” să ne dorim, ce anume
este plăcut şi dezirabil, cum ar „trebui” să simțim, cum să ne comportăm...
De fapt, prin toate acestea, am fost învățați să nu ne ascultăm pe noi
înșine. Să ne ucidem vocea interioară şi propriul drum. Să nu experimentăm, ci
să copiem modele exterioare.
Am fost atât de mult sâcâiţi să ne integrăm, obsedant chiar, să nu îi
supărăm pe ceilalţi, să nu dăm drumul propriei voci, să nu facem valuri în
societate, să nu îi şocăm pe ceilalţi cu ceva original/altfel… Să fim ca turma!
Pentru că e previzibil, aşa au trăit cu toţii înainte!
Dar toate acele lucruri, toata această „educare” după şabloane, te
împiedică să fi tu însuţi. Ai avut vreodată vreun moment de sinceritate cu
tine? Te-ai întrebat de ce faci toate acestea? De ce nu îţi rosteşti adevărul?
De ce nu te manifeşti intuitiv? De ce nu îţi permiţi să rămâi neclintit
indiferent de ce cred ceilalţi despre tine?
Nu te voi judeca, pentru că ştiu că dacă vei avea curajul să fii autentic,
să nu te mai prefaci, îi vei deranja pe ceilalţi, îi vei întrista, supăra,
înfuria, pentru că ei vor fi atunci în contrast cu tine. Dar dacă tu îţi afirmi
suveranitatea, dacă te simţi liber să spui ceea ce crezi cu adevărat, dacă
refuzi modelele pe care le simţi greşite şi pe care vor ceilalţi să ţi le
impună… înţelegi la un moment dat că acei oameni care te judecă n-au decât să
se ocupe de emoţiile lor, de reacţiile lor, că pe tine poziţia lor nu mai are
cum să te afecteze. Dacă nu mai iei lucrurile la modul personal, înţelegi că
fiecare dintre ceilalţi are propria sa cale, că suntem diferiţi, unici, că poţi
respecta dreptul altora să se manifeste autentic şi diferit de noi, că nu mai
are sens să îi judecăm pe alţii şi că adevărul nostru nu va concide nepărat cu
adevărul lor, pentru că fiecare îl trăim prin filtrul propriei noastre
experienţe, care este unică.
Fiecare dintre noi avem propriul nostru destin, propriul nostru mod de a
face lucrurile, în felul nostru. Fiecare avem alte lecţii care uneori concid,
alteori nu. Dar toţi, absolut toţi dintre noi mergem pe o Cale şi avem propria
Călătorie spre Acasă! Cumva suntem diferiţi, dar în acelaşi timp avem şi ceva
comun, solidar.
În fond, eu şi tu la un moment dat am pornit din aceeaşi Conştiinţă uriaşă din care a emers tot ce Suntem. Fiecare suntem o faţetă a aceleiaşi Realităţi ultime, care înglobează tot ceea ce există. Universul însuşi se experimentează pe Sine, şi se înnoieşte, spre a se reintegra apoi aceleiaşi Conştiinţe din care a pornit.
I will not judge you when you are reluctant to behave genuinely according to what you are. I will not judge you even when you are dead just to please others. And I won't even tell you what you "have to" do.
I have a feeling that somehow we have been programmed since childhood by our parents still limited to obsessively accept that others (from outside) validate our behavior, draw some predetermined things, do not assume our own authenticity and do not follow instinct. Do you remember how they told us what we "should" believe, what "would be good" to want, what is pleasant and desirable, how we "should" feel, how to behave...
In fact, through all of this, we have been taught not to listen to ourselves. Let's kill our inner voice and our own way. Let's not experiment, but copy external models.
We were so annoyed to integrate, even obsessively, not to upset others, not to let go of our own voice, not to make waves in society, not to shock others with something original/different… Let's be like the herd! Because it's predictable, that's how they all lived before!
But all those things, all this "education" according to the patterns, prevent you from being yourself. Have you ever had a moment of sincerity with yourself? Have you ever wondered why you do all this? Why don't you tell your truth? Why don't you show yourself intuitively? Why not allow yourself to stand still no matter what others think of you?
I will not judge you, because I know that if you have the courage to be authentic, not to pretend, you will disturb others, you will make them sad, angry, angry, because then they will be in contrast with you. But if you assert your sovereignty, if you feel free to say what you really believe, if you refuse the models that you feel are wrong and that others want to impose on you… you understand at some point that those people who judge you do not they only have to deal with their emotions, their reactions, because their position can no longer affect you. If you no longer take things personally, you understand that each of the others has its own way, that we are different, unique, that you can respect the right of others to manifest authentically and differently from us, that it no longer makes sense to judge others and that our truth will not necessarily coincide with their truth, because we each live it through the filter of our own experience, which is unique.
Each of us has our own destiny, our own way of doing things, our own way. We each have other lessons that sometimes concur, sometimes not. But all, absolutely all of us go on a Path and have our own Journey Home! Somehow we are different, but at the same time we have something in common, in solidarity.
Postări
