Florentis: Hotarele Turzii - 25. Valea Caldă Mică

Valea Caldă Mică este un hotar situat în extravilanul municipiului Turda, aşezat în valea pârâului Valea Caldă Mică* (*tributar al Văii Sărate, a nu se confunda cu Valea Caldă Mică tributar al Văii Calde Mari), dar şi pe colectorul său, Valea Sărată.

În hotarul Valea Caldă Mică se poate ajunge dinspre municipiul Turda, din zona Durgău, de la intrarea nouă în Salina Turda, continuând pe un drum pavat cu piatră (DJ 161B, în direcţia Ploscoş) 6 km, apoi la dreapta, pe un drum local, nepavat, încă 1,1 km. O rută alternativă, mai scurtă cu 900 m, dar cu pavaj degradat sau inexistent, leagă hotarul Valea Caldă Mică de municipiul Turda, urmând drumul comunal DC 69 în direcţia Adămeşti / Ploscoş, din cartierul Băile Sărate (capătul nordic al Străzii Frăgărişte) 3,7 km, iar apoi la stânga, pe un drum local, care coboară în Valea Sărată, în aval de confluenţa cu pârâul Valea Crăciunului, iar apoi urcă spre izvoarele Văii Sărate, însumând 2,4 km pe acest drum local. Din Valea Caldă Mică se poate ajunge, prin intermediul unor drumuri locale, în alte hotare învecinate: Ciocăneşti, Valea Lungă Mică, Valea Sărată, Pichel, Crăciuneşti, Adămeşti (com. Ploscoş).

Poziţia GPS a hotarului Valea Caldă Mică este: 46.621068 ° latitudine nordică, 23.812455 ° longitudine estică (46°37'15.8"N, 23°48'44.8"E).

Fig. 1 - Schiţa generală a hotarului Valea Caldă Mică din extravilanul municipiului Turda

Hotarul Valea Caldă Mică este format în acest moment din două gospodării, la fel ca în anul 2007, când figurau tot atâtea gospodării înregistrate la primărie la această locaţie. Pe lângă acestea, există alte câteva locuinţe temporare, adăposturi pentru animale, şi urme de locuire mai veche şi câteva adăposturi pentru animale. La circa 100 m spre nord-vest, de la confluenţa Văii Sărate cu Valea Crăciunului, în punctul cel mai sudic al fostului sat Valea Caldă Mică, găsim locul fostei şcoli, astăzi râmânând pe acel loc doar un pâlc de copaci.

Limitele hotarului Valea Caldă Mică sunt: spre nord hotarul Adămeşti (comuna Ploscoş), spre est hotarul Crăciuneşti, spre sud hotarele Valea Lungă Mică şi Valea Sărată, iar spre vest hotarul Ciocăneşti.

Denumirea acestui hotar este legată de amplasarea sa în valea pârâului Valea Caldă Mică, primul afluent pe stânga al pârâului Valea Sărată. Denumirea acestei văi are legătură cu particularităţile geografice ale acestui loc – microclimatul de adăpost, fiind în dosul unui versant (în partea estică), mai puţin expus circulaţiei generale vestice, moderând vânturile reci care bat adesea dinspre vest (de aici atributul „caldă”). La atribuirea noţiunii de vale „caldă” contribuie şi sărăturarea terenurilor şi a apelor locale, care la temperaturi uşoare sub zero grade, determină o rezistenţă sporită la îngheţ, faţă de arealele din împrejurimi. Amplasarea pe o vale scurtă îi conferă cel de-al doilea atribut al denumirii locului – „mică”.

Relieful se prezintă sub forma unor coline joase, cu pante domoale, dipuse în amfiteatru, în bazinul Văii Sărate (partea superioară a bazinului, zona de izvoare) şi al afluentului său Valea Caldă Mică. Radiar, împrejur, linia orizontului e ocupată de culmi deluroase despărţite prin înşeuări (la nord Dealul Cămăraşului, la est Dealul Porţile de Fier, la vest Dealul Rotund), iar spre sud se deschide larg o microdepresiune de-a lungul cursului Văii Sărate, de la confluenţa cu Valea Crăciunului până la confluenţa cu Valea Durgăului. Ca şi particularităţi ale reliefului, găsim alunecările de teren de mică amploare pe versanţii cu pantă mai pronunţată, dar şi forme ale pseudocarstului, mai ales la baza versanţilor (formate în depozitele tortoniene).

Altitudinea maximă se înregistrează spre limita nordică – 472 m (Dealul Cămăraşului, pe DJ 161B), iar cea minimă spre limita sudică – 363 m (la confluenţa pâraielor Valea Sărată cu Valea Crăciunului), altitudinea medie fiind de circa 418 m, cu o desfăşurare mai largă a acestui ecart în partea mediană a versanţilor, deasupra vetrei gospodăriilor. Fundamentul reliefului este format predominant din depozite ale Buglovianului (gresii şi argile carbonatice nisipoase), în timp ce spre extremitatea sudică (la confluenţa pâraielor Valea Sărată cu Valea Crăciunului) apar depozite ale Tortonianului (conglomerate, tufuri, gresii, sare), iar periferic, spre extremitatea estică (pe o linie îngustă a interfluviilor din est), apar depozite caracteristice etajului Pleistocenului Superior (blocuri, pietrişuri, nisipuri). Ca şi unitate de relief, hotarul Valea Caldă Mică este încadrat în Câmpia Transilvaniei (partea centrală a Dealurilor Aiton-Viişoara).

Din punct de vedere hidrografic, hotarul Valea Caldă Mică este drenat de Valea Sărată şi primul său afluent pe dreapta – Valea Caldă Mică. Pe pârâul Valea Sărată, la 500 m de la izvoare, în locul unde drumul local de acces desprins din DJ 161B ajunge pe malul pârâului, a fost amenajat un lac de acumulare de tip iaz.

Vegetaţia locului este specifică pajiştilor secundare, în mare parte astăzi exploatate sub forma de terenuri arabile (datorită unor pante relativ line), doar în zona de izvoare a Văii Sărate şi în zona confluenţei acesteia cu Valea Crăciunului se mai păstrează o parte din păşunile iniţiale. Mici locuri cu vegetaţie hidrofilă se instalează în zona de izvoare a Văii Sărate şi Văii Calde Mici, dar şi în zonele de confluenţă. Spre sud, acolo unde substratul este format din depozite tortoniene, este prezentă vegetaţia halofilă-

Economia locală de bazează îndeosebi pe cultivarea păioaselor, porumbului, plantelor de nutreţ şi floarea-soarelui, dar şi pe creşterea animalelor (ovine).

Câteva poze realizate aici la datele de 5, respectiv 14 august 2013: