marți, 19 octombrie 2010

Cunoaşterea înfloreşte în noi, oamenii

Din ciclul „Stiinta unei neştiinţe”
(dialoguri neobişnuite între oameni obişnuiţi)

Moto: Eu nu caut să dau un răspuns, să creez un nou sistem filosofic. Eu caut să vă asigur că avem aceleaşi întrebări, să creez solidaritate. Iar dacă din această ţesătură simplă de întrebări nerostite se va naşte o atingere a unui răspuns, acela va fi unul pentru toate întrebările. Simplitatea oamenilor gândeşte fără cenzură. Cei foarte ancoraţi în concepte preluate ajung să vadă lumea printr-un filtru, cu siguranţă acea lume nu va fi autentică. Mereu vor fi oameni sus-puşi care îşi vor da cu părerea alterată de acel filtru nenorocit! Deşi au în buzunar vederea limpede, primară, nealterată de edificii exterioare.

- Nu cunosc suficientă medicină, nu cunosc suficientă fizică, astronomie... nu cunosc aproape deloc religie, nici măcar pe cea ortodoxă.
- Nu-i nimic. Totuşi, nu îţi lipseşte nimic. Există o cunoaştere mai amplă şi instantanee. Trebuie doar atinsă. Există o cunoaştere lăuntrică, legată de toate lucrurile prin transfer instant. Tangent avem acces la ea, cum au avut inventatorii, vizionarii, scriitorii (nu făcătorii de literatură), oamenii inspiraţi. Am învăţat un alfabet, însă ne-am poticnit la următorul pentru că nu avem profesori, modele. Dar poate aşa e facută lumea ca urmatorul alfabet să îl creăm, să îl trăim singuri, prin noi inşine. Ca dincolo de anumite limite nu mai există un alfabet comun şi nu ne mai poate duce nimeni de mână.
- Poate, ai pus punctul pe "I", poate, dar nimic sigur, e o nebuloasă.

- Când va fi sigur, siguranţa o voi vedea numai „eu” acela care deja am reuşit să ating alfabetul meu. Pentru toţi ceilalţi vor fi simple necunoscute, până când toţi îşi vor descoperi propriul mers.
- Şi? Descopăr propriul mers... Pot schimba ceva? Finalul e acelaşi.
-  Nici nu îţi ştii propriul mers, dar ai pretenţia să ştii care e finalul, sau că e acelaşi?  Ca şi copiii nerăbdători!
-  Îl pierd pe cel drag, mă pierde cel care ţine la mine... suferinţa peste care nimic nu te ajută să treci.
- Aici nu aş avea cum să îţi zic. Dar cine a zis că te pierde? Te pierde doar dacă pierzi comunicarea. Dacă nu înveţi acel alfabet care te scapă schimbării.
- Şi nu aşa se va întâmpla? Fratele meu mort a mai comunicat cu mine? Nu!
- Ştii - am o vorba. Când eşti tulburat nu poţi să stai deoparte şi să vezi ieşirea. Soluţia este orice altceva decât ceea ce eşti acum, decât tulburarea. Acolo trebuie căutat. Tu nu ştii citi destul şi el nu ştie vorbi destul.
-  Suntem un mic nimic într-un mare nesfârşit.
- Un nimic făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Şi asta deja ne schimbă condiţia. Avem în noi înlăuntru ceva ce tulbură toate minţile umane, ceva legat de Dumnezeu, de harul sfânt, în fiecare dintre noi, doar că doarme. Până când? Noi decidem! Unele fiinţe umane au înţeles şi au reuşit să mai facă un pas. De acolo nu mai reuşim să gândim unde au ajuns. Zamolxe a fost viu, există mărturii istorice. Zaratrustra a fost viu. Buddha a fost viu. Au fost lucruri cu adevărat altfel, care au uimit lumea. Şi da, au fost oameni.
- Şi a folosit la ce? Nu mai sunt, au fost, dar nu mai sunt. Au lăsat ceva în urmă - idei, dar ei nu mai sunt decât ca idee.
- Iisus a fost fiul omului. Toţi aceia de care am vorbit mai sus sunt şi acum. Nu mai sunt aici, în lumea aceasta materială, dar sunt. Noi nu reuşim să topim graniţa, să îi simţim. Acest fapt nu e din vina lor. Ca să ajungi undeva, trebuie să depui un efort? E de ajuns să zici eu vreau pe munte, dar nu faci paşi să îl urci?

2 comentarii:

Ana Maria Catalina spunea...

"Suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu este ceva ce pe mine ma pune serios pe ganduri". A avea un chip presupune a fi ceva material. Cu siguranta exista o explicatie pe care o da cineva undeva.

Unknown spunea...

In Sfanta Scriptura se face vorbire la Capitolul 4 versetul 24 despre faptul ca:
"Duh este Dumnezeu si cei ce I se inchina trebuie sa I se inchine in duh si in adevar."
Ca sa intelegem expresia trebuie sa coroboram acest verset cu inca cateva:
-Capitolul 1-Facerea-versetul 26 prima parte:
"Si a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra..."
-Capitolul 2-Facerea-versetul 7:"Atunci,luand Domnul Dumnezeu tarina din pamant,a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie."
Expresia a fi facuti "dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu" se poate relationa la acea parte nemateriala/duh din oameni.Aceasta a fost intentia relativ la asemanare,nu neaparat trimitere la partea materiala ci mai degraba la cea imateriala.
Se spune despre sfinti,anumiti calugari,anumiti preoti ca sunt puternic induhovniciti,ca fiind sporiti in viata duhovniceasca.Aceasta inseamna ca dimensiunea imateriala este puternic amplificata prin punerea din proprie vointa sub dragostea,ascultarea si disciplina Domnului Dumnezeu. Este o disciplina si o constanta pe care o respecta si la care se relationeaza pe tot parcursul vietii in scopul mantuirii personale si a tuturor oamenilor.
Domnul Dumnezeu este duh iar Acesta este lucrator in mod constant numai ca este necesara participatia personala si acordul propriu pentru ca lucrarea sa evolueze si sa aiba rezultatul scontat,mantuirea.
Referitor la acest aspect se mai poate adauga faptul ca in momentul in care o persoana doreste sa se impace cu Domnul Dumnezeu si sa faca ordine in viata sa,Dumnezeu incepe o ampla lucrare de restaurare dupa cum se mentioneaza si in Capitolul 4 din Efeseni versetul 24 si Coloseni Capitolul 3versetul 10:
-"Si sa va imbracati in omul cel nou,cel dupa Dumnezeu,zidit intru dreptate si in sfintenia adevarului."
-"Si v-ati imbracat cu cel nou,care se innoieste,spre deplina cunostinta,dupa chipul Celui ce l-a zidit,".

Acesta este explicatia proprie fundamentata pe Sfanta Scriptura pe care am citit-o si am studiat-o pentru a putea sa-mi conturez un punct de vedere in calitate de crestin.
Mi-am pus si eu intrebari iar acest raspuns mi l-am dat numai dupa ce am citit Scriptura.
Nu impun acest punct de vedere nimanui si nu cer nimanui sa si-l insuseasca.Fiecare are dreptul la opinia sa.
Respect opiniile si credintele semenilor pentru ca in viata spirituala nu propasesti spiritual daca nu ai respect si intelegere si fata de alte opinii legate de spiritualitate.Oamenii trebuie sa fie deschisi unii cu altii si nu trebuie sa-si impuna unii altora ceva,mai ales cand este vorba de spiritualitate.Fiecare este liber sa-si aleaga explicatia care i se potriveste sufletului sau.

Mihaela V.

Florentis