România

 

Poate că eu nu am iubit România aşa cum o iubiţi voi.

Nu am facut-o declarativ, ostentativ, sau pentru că aşa trebuie.

Dar am facut-o adânc, acolo unde nu a intrat nimeni. Poate pe cea mai neumblata cărare a ei, iarna, când toate lucrurile îngheaţă.

/

Maybe I didn't love Romania in that way you love it.

I didn't do it declaratively, ostentatiously, or because I should.

But I did it deep, where no one came in. Maybe on her unexplored path, in the winter, when everything freezes.

Fără semnal la telefon. Fără cuvinte regizate, fără steaguri fluturate cu mândrie.

Am căzut în genunchi şi sufletul meu a plâns pentru ea. Are un destin greu, dar nimeni nu i-a arătat că se poate mai mult! Nimeni n-a luptat pentru ea, ca şi pentru sine însuşi...

/

It’s no signal on the phone. No directed words, no proudly waved flags...

I fell to my knees and my soul cried for her. It has a difficult destiny, but no one has shown it that it can do more! No one fought for it, as for himself ...

Acolo, pe o cărare neumblată, mi-a fost greu să-i creez aşteptări. I-am spus doar în suflet că o iubesc.

/

There, on an unexplored path, it was difficult for me to create expectations for it. I just told it in my heart that I loved it.

Undeva se deschide o lume pe care voi doar o puteţi deja întrezări. Nu spun că acum aţi fi limitaţi, căci nu ierarhia e importantă. Important e că la un moment dat toţi vom ajunge pe o cărare sălbatica, neumblată. Atunci, vă veţi aminti.

/

Somewhere a world opens up that you can only glimpse. I'm not saying you would be limited now, because hierarchy is not important. The important thing is that at some point we will all end up on a wild, unexplored path. Then you will remember.