Cei Treziţi / The Awakened

Femininul Trezit îl inspiră pe Masculin să preia controlul și autoritatea deplină asupra vieții sale. Doar prezența ei energică îl încurajează să crească și să devină un lider pentru umanitate. Ea îi deblochează destinul.

 Masculinul Trezit oferă Femininului darul securității și stabilității. Vibrațiile sale de protecție îi permit ei să se simtă în siguranță și să-i creeze un spațiu ideal pentru a-și împărtăși darurile spirituale/creative înnăscute și unice și pentru a aduce vindecarea lumii. El este ancora ei.

The Awakened Feminine inspires The Masculine to take full control and authority over his life. Just her energetic presence encourages him to step up and become a leader for humanity. She unlocks his destiny.

The Awakened Masculine gives The Feminine the gift of security and stability. His protective vibes allow her to feel safe and creating an ideal space for her to share her innate, unique spiritual/creative gifts and bring healing to the world. He is her rock.

Vei uita / You will forget

La naştere vei uita lumea de dincolo, din care ai venit. 

Aşa e făcută lumea aceasta! 

Venind aici, vei primi şapte corpuri subtile, dar şi o conştiinţă adormită. Întreaga lume va fi în tine, atunci când le vei trezi!

Nu este îndeajuns să trezeşti tot ce e adormit în tine, toate bagajele cele cu care ai venit aici, ci să le şi dezvolţi constant.

Vei învăţa mereu, fiecare persoană sau eveniment va fi Maestrul tău.

Nu te teme, nu există greşeli, există doar lecţii. De asemenea, nu există nici victime, doar elevi şi profesori. Un aparent eşec e o parte dintr-un succes mai larg, pe care poate atunci nu îl poţi înţelege.

Lecţiile nu vor putea fi trecute fără a fi învăţate pe deplin. Ele vor fi repetate în felurite moduri, atât timp cât va fi necesar. Lecţiile uşoare neînvăţate vor deveni tot mai grele, dar de fapt acesta este ajutorul... unul camuflat, odată ce o lecţie e insuportabilă, te va scoate cu siguranţă din zona de confort şi vei fi expus cu totul ei, aşadar o vei învăţa forţat...

Situaţiile conflictuale şi negative în care vei fi sunt o reflectare a stării tale interioare. Dacă îţi schimbi energia interioară, lumea exterioară se va modifica şi ea, ca oglindă a ta.

Durerea e doar un mesager, şi nu o pedeapsă. Ea te atenţionează că nu este în regulă ceva la nivelul unora dintre corpurile tale.

Dacă te respingi pe tine, şi astfel inevitabil şi pe ceilalţi, vei alimenta nişte emoţii negative puternice, care îţi distrug corpurile.

Nu există nici un alt loc mai bun unde poţi fi, decât aici unde eşti, acum. Eşti suma alegerilor tale, suma lecţiilor trecute şi netrecute, e nevoie să fii aici, deşi tu probabil nu eşti pe deplin conştient de asta.

Ceilalţi reflectă propriile tale calităţi sau defecte. Le poţi îmbrăţişa sau respinge, dar să ştii că de fapt pe tine te îmbrăţişezi sau respingi...

Viaţa însişi construieşte pentru tine un anumit cadru, dar să ştii că toţi ne pictăm imaginea, dacă tu nu eşti responsabil pentru ceea ce pictezi, alţii vor picta pentru tine.

Ai în tine însuţi toate răspunsurile, priveşte mai adânc!

La plecare, vei uita lumea de aici, din care ai plecat.

Aşa e făcută lumea cealaltă.

Doar că acolo nu ai acces la partea de aici, dar totuşi doar aici ai acces la o umbră din partea de acolo.

Acum înţelegi de ce e nevoie să revii aici? Din acea umbră pe care o poţi reunifica şi dezvolta, se leagă reîntregirea ta. Doar aici poţi fi complet! Aici e locul în care vei trezi tot ceea ce eşti, într-o zi ca nicicând alta.

/

At birth, you will forget the world beyond, from which you came.

This is how this world is made!

Coming here, you will receive seven subtle bodies, but also a sleeping consciousness. The whole world will be in you when you wake them up!

It is not enough to wake up everything that is asleep in you, all the luggage you came here with, but to constantly develop it.

You will always learn, every person or event will be your Master.

Don't be afraid, there are no mistakes, there are only lessons. Also, there are no victims, only students and teachers. An apparent failure is part of a larger success, which maybe when you can understand it.

Lessons cannot be passed without being fully learned. They will be repeated in different ways for as long as necessary. The easy and unlearned lessons will get harder and harder, but in fact this is the help... a camouflaged one, once a lesson is unbearable, it will definitely take you out of your comfort zone and you will be fully exposed to it, so you will learn it by force...

The conflict and negative situations in which you will be in are a reflection of your inner state. If you change your inner energy, the outer world will also change, like your mirror.

Pain is just a messenger, not a punishment. It warns you that something is wrong with some of your bodies.

If you dont respect yourself, and thus inevitably you dont respect others, you will fuel strong negative emotions that destroy your bodies.

There is no better place you can be than here where you are now. You are the sum of your choices, the sum of past and past lessons, you need to be here, although you are probably not fully aware of it.

Others reflect your own qualities or flaws. You can hug or reject them, but you know that you actually hug or reject yourself ...

Life itself builds a certain frame for you, but you know that everyone paints the image, if you are not responsible for what you paint, others will paint for you.

You have all the answers in yourself, just look deeper!

When you leave, you will forget the world here, from which you left.

That's how the other world is made.

It's just that you don't have access to the part here, but still only here you have access to a shadow from there.

Now I understand why you need to come back here? From that shadow that you can gather and develop, your reunion is connected. Only here you can be complete! This is where you will awaken everything you are, in a day like no other.

Daţi vălul la o parte / Put the veil aside

Acum puţin timp doar, erai în Dharma... Nu erai singur(ă), în preajma ta erau nişte prieteni luminoşi, care te îndrumau, în timpul frământărilor şi alegerilor tale…

A venit un moment în care e necesar să îţi alegi lecţia următoare...

Tu ai ales Terra... deşi poate era cel mai greu loc în care puteai merge. Condiţiile de acolo nu erau deloc uşoare, exista chiar şi riscul de a îţi pierde cu totul îndrumările şi codurile de activare necesare…

Eşti sigur(ă) că asta vrei, să vii în corp fizic pe Terra?

Nu, nu ştii ce înseamnă Terra, nu ştii că acolo există „frică”, „durere”, „tristeţe”, „singurătate”, „deznădejde”, „moarte”... Nu înţelegi cum oamenii cred că nu pot exista etern...

Sufletul tău odată ajuns acolo crezi că îşi va păstra toate darurile sale? Te înşeli! Nici măcar sufletele cele mai evoluate nu au fost în stare să îşi transmită acolo darurile lor complete, în avatar uman.

Oricum ar fi, dacă simţi cu adevărat că sufletul tău vrea să coboare acolo, în acea matrice îngustă şi să contribuie la trezirea conştiinţei în acel loc adormit, noi îţi suntem alături. Doar să ştii că noi vom putea acţiona doar dacă tu, din acea parte îngustă în care vei fi, vei putea să ne chemi, să ne invoci, şi dacă vei ştii ce anume să ne ceri. S-ar putea chiar să nu fi în stare să o faci, miliarde de fiinţe asemenea celei care vei fi în curând s-au pierdut cu totul în acea matrice tridimensională... Noi nu avem dreptul să intervenim, decât dacă este o chemare din partea voastră.

Du asta cu tine în codul tău genetic, de amintire: deschideţi inima. E singurul lucru care se va putea activa! Mintea ta din acel avatar fizic nu va putea cuprinde înţelepciunea de aici, doar pe cea de acolo. Dar inima ta, inima ta va simţi dincolo de văl... Fi atent(ă) la ceea ce se întâmplă în jur. Opreşte butonul minţii şi cufundă-te în tăcere. Observă viaţa tăcută din tot ceea ce te înconjoară. Ceva din tot ce e în jurul tău rezonează la nivelul cel mai profund cu ceea ce eşti, cu ceea ce e şi în tine. Acceptă limitările tale, pe care acum începi să le înţelegi. Ceva din acea acceptare va aduce în tine un sentiment profund de pace şi empatie luminoasă, conectat la tot ceea ce e în jur. Vei onora atunci cu un sentiment de sfială şi admiraţie tot ceea ce te înconjoară, învăţăturile care ţin lumea în fiinţă... Un fulger înalt va străbate întregul tău corp, vocea ta interioară, de dincolo de limitele minţii creierului fizic va începe să se exprime.

Nu, nu vei putea ţine minte această învăţătură. De fapt o vei putea ţine, dar în mintea spirituală, cea accesibilă numai inimii tale, nu şi creierului tău fizic. Corpul tău fizic va fi contaminat cu tot felul de credinţe negative, prejudecăţi, modele greşite, toate moştenite generaţie după generaţie. Puterea ta interioară va coborî în adâncurile întunericului, fricii, neîncrederii, neînţelegerii, cu care s-au luptat oamenii de generaţii.

Unii sunteţi atât de prinşi în simţurile fizice, încât vă identificaţi întru totul doar cu acea parte a fiinţei voastre. Tot ceea ce e diferit vi se pare doar o fantezie nebunească. Dar dacă ar fi adevărat? V-aţi pus vreodată problema în acest mod?

Dacă ai ales, în curând vei ajunge în pântecul mamei tale pământene, vei trăi toate limitările. Ea nu te va putea asista spre a înţelege lumina din tine, pentru că nici ea nu o cunoaşte pe a ei.

Drum bun, sămânţă stelară! Ai încredere, energia ta e parte din mintea universală, din Creaţie, dar şi din Creator, în acelaşi timp. Tu poţi fi model, şi când nu există modele care să îţi vorbească despre tine. Eşti sămânţă, germene, şi totul se află şi în tine.

Peste puţin timp apoi, vei ajunge un adult. Este timpul pe care îl contemplăm acum.

Dă vălul la o parte. Simţi acum asta? Toţi cei care am ajuns acum aici suntem cele mai curajoase fiinţe din Univers. Toţi cei care au darurile cele mai de preţ. În cel mai important moment... De ce aici? Aici e nucleul umbrelor, al celor înşelători, locul unde vibraţiile foarte înalte trebuie să se schimbe pentru a intra... Unde oricare raze de lumină înaltă prind greutate adâncă şi aproape nu se mai pot reînălţa de unde ai venit. Putem recalibra întregul Cosmos dacă coborâm în nucleul cel mai dur al deturnării sale de la originile celeste şi îndreptăm asta, în înşişi inima celor potrivnici.

Just a while ago, you were in the Dharma... You were not alone, there were some bright friends around you, who guided you, during your turmoil and choices…

There has come a time when you need to choose your next lesson...

You chose Earth... although it may have been the hardest place you could go. The conditions there were not easy at all, there was even the risk of losing all the necessary guidance and activation codes…

Are you sure that's what you want, to come physically to Earth?

No, you don't know what Earth means, you don't know that there is "fear", "pain", "sadness", "loneliness", "despair", "death... You don't understand how people think they can't exist forever...

Once you get there, do you think your soul will keep all your gifts? You make a mistake! Not even the most evolved souls were able to transmit their complete gifts there, in human avatars.

Anyway, if you really feel that your soul wants to descend there, in that narrow matrix and contribute to the awakening of consciousness in that sleeping place, we are with you. Just know that we will only be able to act if you, from that narrow part in which you will be, will be able to call us, to invoke us, and if you know what to ask of us. You may not even be able to do it, billions of beings like the one you will soon be completely lost in that three-dimensional matrix... We have no right to intervene unless it is a call from your side.

Take this with you in your genetic, memory code: open your heart. It's the only thing that can be activated! Your mind in that physical avatar will not be able to comprehend the wisdom from here, only the mind from there. But your heart, your heart will feel beyond the veil... Be attentive to what is happening around you. Stop the button of the mind and immerse yourself in silence. Observe the silent life of everything around you. Something in everything around you resonates at the deepest level with what you are, with what is in you. Accept your limitations, which you are now beginning to understand. Something of that acceptance will bring into you a deep sense of peace and bright empathy, connected to everything around you. You will then honor with a feeling of shyness and admiration everything around you, the teachings that hold the world in being... A huge lightning will pass through your whole body, your inner voice, beyond the limits of the mind the physical brain will begin to express itself .

No, you will not be able to remember this teaching. In fact, you will be able to hold it, but in the spiritual mind, which is accessible only to your heart, not to your physical brain. Your physical body will be contaminated with all kinds of negative beliefs, prejudices, wrong patterns, all inherited from generation to generation. Your inner strength will descend into the depths of darkness, fear, mistrust, misunderstanding that generations of people have struggled with.

Some of you are so caught up in the physical senses that you completely identify only with that part of your being. Everything that is different seems to you just a crazy fantasy. What if it were true? Have you ever had your problem this way?

If you have chosen, you will soon reach the womb of your earthly mother, you will experience all the limitations. She will not be able to assist you to understand the light within you, because she does not know hers either.

Goodbye, star seed! Trust me, your energy is part of the universal mind, of Creation, but also of the Creator, at the same time. You can be a role model, even when there are no role models. You are seed, germ, and everything is in you.

Soon you will become an adult. It is the time we are contemplating now.

Put the veil aside. Do you feel that now? All of us who have come here now are the bravest beings in the Universe. All of us who have the most precious gifts. At the most important moment... Why here? Here is the core of the shadows, of the deceptive ones, the place where the very high vibrations must change to enter... Where any rays of high light take on deep weight and can hardly rise from where you came from. We can recalibrate the entire Cosmos if we descend into the hardest core of its diversion from celestial origins and direct it into the very hearts of our adversaries.

Puntea de interdependenţă / Interdepedent bridge

Singurul impuls autentic de schimbare e atunci când altcineva doreşte schimbarea ta pentru binele tău profund şi nu pentru satisfacerea unei nevoi ale sale în raport cu tine. Celălalt intuieşte menirea ta, înţelege destinul tău, simte paşii pe care îi vei avea de făcut... şi simte asta şi pentru el. Aceste stări se ating doar când ambii parteneri au treziţi în ei însişi latura lor spirituală şi au ajuns în postura de interdependenţă.

Celălalt are în acest moment „nevoie” de tine, nu ca persoană care îi satisfaci o nevoie personală, ci ca fiinţă complementară sieşi, care îi apasă butoanele fiinţei sale, îi dă peste cap toata zona sa de confort, îl obligă efectiv să evolueze. Şi asta se întâmplă în ambele direcţii. Atunci se realizează interdepedenţa.

Ambele chakre ale inimii sunt deschise, la cei doi parteneri, şi interconectarea lor cu flux de energie, face ca acel dor dureros prezent la majoritatea oamenilor, când le lipseşte cineva fizic, şi nu le e alături, să se transforme. Amprenta celuilalt e în noi, depărtarea nu mai e dureroasă, noi înşine ne simţim fiinţe complete şi nu mai există un gol. Dorul dureros e sublimat în această stare în a emite o cantitate uriaşă de fotoni prin chakra inimii, prin canalul energetic puternic care există acum între cei doi, şi de a-i dărui partenerului energie vie, viaţă, un flux de dragoste profundă, care există deja în amândoi, şi care acum are curajul să iasă la suprafaţă şi să inunde.

Sunt foarte rari astfel de oameni. Mulţi dintre noi nici măcar nu doar că nu suntem astfel, ci nici măcar nu întâlnim vreun cuplu de acest gen, în întreaga noastră viaţă. E foarte greu să evoluezi într-un mod cu totul dramatic, dacă nu ai deloc modele prin preajmă. E foarte greu, şi când există deja două persoane a căror latură spirituală s-a dezvoltat suficient, să se alăture. Sunt diferenţe de vârstă, obiceiuri, piedici diverse de ordin fizic, distanţe de ordin social, caractere diferite... Chiar e o minune când totuşi se întâmplă şi au şansa să funcţioneze extraordinar şi în acest caz nu mai e o concidenţă – ambii au cerut universului găsirea propriei perechi celei mai potrivite şi nu au mai făcut alegeri fizice sau mentale, ci au aşteptat atenţi ghidajele spirituale şi au înţeles apoi prin tot ceea ce erau împreună că sunt aceia, cei rari şi ajunşi împreună printr-o minune.

Când întâlneşti doi oameni conectaţi la acest nivel profund, nu îţi vei da seama cu ochii fizici neapărat de acest lucru. Vei simţi ceva în codul tău, în memoria ta celulară, la un nivel noncognitiv, o rezonanţă cu ei, vei vrea să îi ai în preajmă, să ai şi tu curajul să dezvolţi împlinirea aceasta în viaţa ta!

 The only real impulse to change is when someone else wants your change for your deep good and not to satisfy a need of his in relation to you. The other person senses your purpose, understands your destiny, feels the steps you will have to take... and feels that for him as well. These states are reached only when both partners have awakened in themselves their spiritual side and reached the position of interdependence.

The other has "needs" you at this moment, not as a person who satisfies a personal need, but as a complementary being to himself, who presses the buttons of his being, upsets his entire comfort zone, effectively forces him to evolve. And this is happening in both directions. Then interdependence is achieved.

Both chakras of the heart are open, to the two partners, and their interconnection with energy flow, makes that painful longing present in most people, when they lack someone physical, and is not with them, to transform. The imprint of the other is in us, the distance is no longer painful, we ourselves feel complete beings and there is no more emptiness. The painful longing is sublimated in this state in emitting a huge amount of photons through the heart chakra, through the strong energy channel that now exists between the two, and to give the partner living energy, life, a deep flow of love, which already exists in both, and who now has the courage to come to the surface and flood.

Such people are very rare. Many of us not only are not like that, but we do not even meet such a couple in our entire lives. It's very difficult to evolve in a completely dramatic way, if you don't have models around at all. It is very difficult, and when there are already two people whose spiritual side has developed enough, to join. There are age differences, habits, various physical obstacles, social distances, different characters... It really is a miracle when it still happens and they have the chance to function extraordinarily and in this case there is no coincidence - both asked the universe to find to their own most suitable pair and no longer made physical or mental choices, but waited attentively for spiritual guidance and then understood through all that they were together that they were those, the rare ones and brought together by a miracle.

When you meet two people connected at this deep level, you will not necessarily realize with your physical eyes. You will feel something in your code, in your cellular memory, on a non-cognitive level, a resonance with them, you will want to have them around, to have the courage to develop this fulfillment in your life!

Change in the world / Schimbarea lumii

Nu vi se pare că lumea în care trăim este profund greşită, din înşişi temeliile sale?

Modelele de relaţii şi de familie, baza societăţii, sunt toxice. O persoană impune, iar alta cedează constant. O persoană preia iniţiativa, iar alta lâncezeşte constant. O persoană vrea să îl schimbe într-un anumit fel pe partener, în sensul de-al manipula să îi satisfacă anumite nevoi personale. Oamenii nu construiesc armonios, nu se întâlnesc undeva la mijloc, nu îl acceptă pe celălalt necondiţionat, au doar nevoi care trebuie satisfăcute, dar uită să se întrebe partenerul lor ce nevoi ar avea. Oamenii se obişnuiesc doar să primească, dar uită să şi dăruiască.

Oamenii se complac în aceste relaţii disfuncţionale, ba chiar li se par o normalitate, unii din ei se afişează ca armonioşi şi împliniţi, alţii nici măcar nu se obosesc să coafeze disfuncţiile existente.

Ciclicitatea provocare-reacţie se repetă, uneori cu schimbări de rol, alteori doar unidirecţional, una din persoane provoacă, iar cealaltă reacţionează în mod previzibil. Nici unul dintre cei doi nu poate empatiza cu celălalt, nu are o atitudine matură de abordare şi vindecare a disfuncţiilor survenite. Fiecare dă vina pe celălalt.

Ştafeta aceasta a disfuncţiei se predă din generaţie în generaţie. Copiii, nepoţii, toate generaţiile viitoare vor fi sortite eşecului. Părinţii noştri nu au ştiut să fie altfel, părinţii părinţilor noştri tot aşa, din generaţie în generaţie până în timpuri greu de imaginat.

Schimbarea lumii în care trăim nu poate să vină decât cu schimbul de generaţii.

Şi aceasta nu se poate realiza peste noapte. Mai întâi, vor fi câţiva temerari care vor avea curajul să fie altfel, să dea prin puterea exemplului propriu tonul schimbării. Nu e uşor să fi tu schimbarea, câtă vreme aproape nu există modele de altfel împrejurul nostru. Societatea îi blamează pe temerarii care sunt altfel decât majoritatea. Oamenii disfuncţionali nu vor accepta niciodată că au disfuncţii, şi chiar dacă vor reuşi să accepte, nu vor face nimic în plus, pentru că nu ştiu cum. Nu există modele, ele sunt cu adevărat rare sau de neînţeles.

Părinţii părinţilor noştri erau mult prea preocupaţi cu procurarea hranei zilnice. Au crescut o generaţie de oameni care nu au cunoscut iubirea reală. La rândul lor, părinţii noştri, au oferit mai departe ceea ce au primit ca modele anterioare, lipsa timpului dedicat copiilor punându-şi amprenta. Noi înşine suntem o generaţie a crizei, noi suntem o generaţie preocupată să îşi schimbe perspectiva din învinşi în învingători, dar asta am reuşit momentan doar puţini dintre noi, cei care am fost cu totul înfrânţi, puşi la pământ, care am adus renunţarea în prim plan.

Dacă ne-am încăpăţâna să ducem mai departe disfuncţiile, cu siguranţă generaţia care ne va urma va fi încă o generaţie ratată. Vrem sau nu binele copiilor noştri? Ce le oferim? O chestie materială îndoielnică, dar la pachet cu incapacitatea de a se descurca singuri? Le dăm bagajul acesta de provocare-reacţie? Le dăm critica la tot pasul şi nesiguranţa de a experimenta? Le dăm lipsa de atenţie şi de iubire? Dacă nouă nu ne putem oferi o viaţă mai bună, decât o iluzie, ne gândim măcar la copiii noştri şi la generaţiile care vor veni? Ne pasă de viitor? Ne vom reîntoarce în vieţile următoare pe Pământ, şi vom trăi tot noi ceea ce am semănat. Nu alţii, ci noi, cei care ne reîntoarcem, să ne corectăm greşelile, dar în loc să le corectăm, ne adâncim şi mai mult în ele, cu fiecare experienţă adăugată... Veţi râde: nu există reîncarnare!... Dar, dacă ea, totuşi există, mai aveţi vreodată şansa să vă oferiţi vouă înşivă altceva? Sau alegem să ne fie din ce în ce mai greu, ciclu după ciclu, încât pur şi simplu construim aici pe Pământ propriul nostru iad?

Does it not seem to you that the world in which we live is profoundly wrong, from its very foundations?

Relationship and family patterns, the basis of society, are toxic. One person imposes and another constantly yields. One person takes the initiative, and another constantly launches. A person wants to change his partner in a certain way, in the sense of manipulating him to satisfy certain personal needs. People don’t build harmoniously, they don’t meet somewhere in the middle, they don’t accept the other unconditionally, they only have needs that must be met, but they forget to ask their partner what needs they would have. People just get used to receiving, but forget to give.

People indulge in these dysfunctional relationships, they even find it normal, some of them appear harmonious and fulfilled, others do not even bother to style existing dysfunctions.

The challenge-reaction cycle is repeated, sometimes with role changes, sometimes only unidirectionally, one person provokes and the other reacts predictably. Neither of the two can empathize with the other, he does not have a mature attitude to approach and heal the dysfunctions that have occurred. Each blames the other.

This relay of dysfunction is handed down from generation to generation. Children, grandchildren, all future generations will be doomed to failure. Our parents did not know how to be otherwise, the parents of our parents in the same way, from generation to generation until times hard to imagine.

The change in the world we live in can only come with the exchange of generations.

And this cannot be done overnight. First, there will be a few daredevils who will have the courage to be different, to set the tone for change by the power of their own example. It is not easy for you to be the change, as long as there are almost no models around us. Society blames the daredevils who are different from the majority. Dysfunctional people will never accept that they have dysfunctions, and even if they manage to accept, they will not do anything extra, because they do not know how. There are no patterns, they are really rare or incomprehensible.

The parents of our parents were far too preoccupied with procuring their daily food. They raised a generation of people who did not know true love. In turn, our parents continued to offer what they received as previous models, the lack of time dedicated to children making their mark. We ourselves are a generation of crisis, we are a generation concerned with changing their perspective from losers to winners, but this has only been achieved so far by a few of us, those who have been completely defeated, brought to the ground, who brought the first plan.

If we stubbornly carry on the dysfunctions, surely the generation that will follow us will be another failed generation. Do we want or not the good of our children? What do we offer them? A questionable material thing, but bundled with the inability to fend for themselves? Do we give them this challenge-reaction baggage? Do we criticize them at every turn and the insecurity of experimenting? Do we give them a lack of attention and love? If we can't give ourselves a better life than an illusion, do we even think about our children and the generations to come? Do we care about the future? We will return to the next lives on Earth, and we will live what we sowed. Not others, but us, those who return, to correct our mistakes, but instead of correcting them, we go deeper into them, with each added experience ... You will laugh: there is no reincarnation!... But, if it still exists, do you ever have the chance to offer yourself something else? Or do we choose to be harder and harder, cycle after cycle, to simply build our own hell here on Earth?

To say NO / Să spun NU

Astăzi, nu mai sunt deloc cel care eram acum câţiva ani. Nu mai sunt nici măcar cel care eram acum câteva luni, şi nici cel de acum câteva săptămâni.

Nu mai iau responsabilități care nu îmi aparțin și nici nu ţin să mă justific.

Cel care crede în mine și mă onorează îl cred şi onorez la rândul meu, iar celui care nu face asta, îi respect alegerile.

Nu mai răspund la fiecare insultă sau judecată gratuită pe care o primesc. Am învățat pur și simplu că insulta nu este pentru mine, ci pentru persoana care mi-o dă, ea se oglindeşte în mine exact cum este ea.

Nu mai ascult fiecare plângere din partea altora. Am învățat să mă respect pe mine și aleg să nu adun gunoaiele emoționale ale oricui.

Nu mai caut povestea tragică a altora în mine, pentru a le arăta că ceea ce s-a întâmplat cu el sau cu ea mi s-a întâmplat și mie. Acum, ascult doar și curaț memoria mea întipărită.

Nu aleg să rămân blocat în suferință, atunci când cineva nu îmi mai vorbește, sau cineva nu mă mai vrea în viața sa. Este viața și este spațiul său, de aceea îi respect decizia. Oricum dacă nu mă mai vrea aproape, şi are un anumit tip de comportament care nu mă onorează, nu cred că are sens să îmi mai aduc aportul. Până la urmă sunt nişte alegeri și totul este în regulă.

Nu mai are sens să hrănesc emoții care nu mă ajută, și atunci mă concentrez să-mi iau din nou zborul pentru a fi cine sunt cu adevărat.

Nu mă mai văd umblând prin viață fără lumină, fără bucurie, fără iubire necondiționată. Nu mă mai văd gândindu-mă că Dumnezeu este în afara mea și că Cosmosul este ceva departe despre care nu voi ști niciodată.

Today, I am no longer who I was a few years ago. I'm not even who I was a few months ago, nor who I was a few weeks ago.

I no longer take on responsibilities that do not belong to me and I do not want to justify myself.

Those who believe in me and honor me believe and honor in my turn, and to those who do not, I respect their choices.

I no longer respond to every insult or unjust judgment I receive. I have simply learned that insult is not for me, but for the person who gives it to me, she is reflected in me exactly as she is.

I no longer listen to every complaint from others. I have learned to respect myself and I choose not to collect anyone's emotional garbage.

I no longer look for the tragic story of others in me, to show them that what happened to him or her happened to me. Now, I'm just listening and clearing my imprinted memory.

I don't choose to be stuck in suffering when someone stops talking to me, or someone doesn't want me in their life. It's life and it's his space, that's why I respect his decision. Anyway, if he doesn't want me close anymore, and he has a certain type of behavior that doesn't honor me, I don't think it makes sense for me to bring my input anymore. In the end, there are some choices and everything is fine.

It no longer makes sense to feed emotions that don't help me, and then I focus on taking my flight again to be who I really am.

I no longer see myself walking through life without light, without joy, without unconditional love. I no longer see myself thinking that God is outside of me and that the Cosmos is something far away that I will never know about.

Our purpose / Menirea noastră

Menirea noastră, a fiinţelor conştiente este una asemănătoare, ascunsă adânc în noi, dincolo de orice programare.

Fie că suntem fiinţe elementare, fiinţe umane, fiinţe de lumină, lumi de conştiinţă,  cu toţii am fost lansaţi pentru a ne diviza, apoi a experimenta/înţelege, a ne reuni/reintegra aducând în fiinţa reunită/evoluată întreaga noastră experienţă.

Sursa înşişi se fragmentează şi apoi se reintegrează, e pulsaţia Cosmică, e kalpa şi apoi pralaya, răsfrântă la fiecare nivel al realităţii.

Prin noi, prin toate, Divinitatea curge, creează, trăieşte, iar apoi reintegrează, într-o evoluţie eternă.

Tot ceea ce există, absolut toţi, suntem interconectaţi, interevolutivi, toţi avem o o direcţie spre în jos, dar şi una spre înalt. Suntem meniţi să ne îmbrăţişăm părţile de frecvenţă joasă, umbrite, iar apoi să le reintegrăm înspre mişcarea noastră de înălţare.

Nu poţi fi întreg fără propria umbră. Abia când îţi vei îmbrăţişa întunericul cu lumina din tine, atunci în tine trezeşti forţa întregului Univers. Căci întregul Univers asta face, de când există – îmbrăţişează întunericul/necunoaşterea/neputinţa în fiecare moment, cu afecţiune/căldură/bunăvoinţă şi o aduce în sine însuşi, o reintegrează în Sursa primară.

Our purpose, of conscious beings, is a similar one, hidden deep inside us, beyond any programming.

Whether we are elementary beings, human beings, beings of light, worlds of consciousness, we have all been launched to divide, then to experience/ understand, to reunite/reintegrate bringing into the unificated/evolved being our whole experience.

The Source itself is fragmented and then reintegrated, it is the Cosmic pulsation, it is the kalpa and then the pralaya, turned upside down at every level of reality.

Through us, through everything, the Divinity flows, creates, lives, and then reintegrates, in an eternal evolution.

Everything that exists, absolutely all of us, are interconnected, interevolutionary, we all have a downward direction, but also an upward one. We are meant to embrace our low-frequency, shaded parts, and then reintegrate them into our uplifting motion.

You can't be whole without your own shadow. Only when you embrace your darkness with the light within you do you awaken in yourself the strength of the entire Universe. For the whole Universe does this, since it has existed - embraces darkness/ignorance/helplessness in every moment, with affection/warmth/benevolence and brings it into itself, reintegrates it into the Primary Source.