To say NO / Să spun NU

Astăzi, nu mai sunt deloc cel care eram acum câţiva ani. Nu mai sunt nici măcar cel care eram acum câteva luni, şi nici cel de acum câteva săptămâni.

Nu mai iau responsabilități care nu îmi aparțin și nici nu ţin să mă justific.

Cel care crede în mine și mă onorează îl cred şi onorez la rândul meu, iar celui care nu face asta, îi respect alegerile.

Nu mai răspund la fiecare insultă sau judecată gratuită pe care o primesc. Am învățat pur și simplu că insulta nu este pentru mine, ci pentru persoana care mi-o dă, ea se oglindeşte în mine exact cum este ea.

Nu mai ascult fiecare plângere din partea altora. Am învățat să mă respect pe mine și aleg să nu adun gunoaiele emoționale ale oricui.

Nu mai caut povestea tragică a altora în mine, pentru a le arăta că ceea ce s-a întâmplat cu el sau cu ea mi s-a întâmplat și mie. Acum, ascult doar și curaț memoria mea întipărită.

Nu aleg să rămân blocat în suferință, atunci când cineva nu îmi mai vorbește, sau cineva nu mă mai vrea în viața sa. Este viața și este spațiul său, de aceea îi respect decizia. Oricum dacă nu mă mai vrea aproape, şi are un anumit tip de comportament care nu mă onorează, nu cred că are sens să îmi mai aduc aportul. Până la urmă sunt nişte alegeri și totul este în regulă.

Nu mai are sens să hrănesc emoții care nu mă ajută, și atunci mă concentrez să-mi iau din nou zborul pentru a fi cine sunt cu adevărat.

Nu mă mai văd umblând prin viață fără lumină, fără bucurie, fără iubire necondiționată. Nu mă mai văd gândindu-mă că Dumnezeu este în afara mea și că Cosmosul este ceva departe despre care nu voi ști niciodată.

Today, I am no longer who I was a few years ago. I'm not even who I was a few months ago, nor who I was a few weeks ago.

I no longer take on responsibilities that do not belong to me and I do not want to justify myself.

Those who believe in me and honor me believe and honor in my turn, and to those who do not, I respect their choices.

I no longer respond to every insult or unjust judgment I receive. I have simply learned that insult is not for me, but for the person who gives it to me, she is reflected in me exactly as she is.

I no longer listen to every complaint from others. I have learned to respect myself and I choose not to collect anyone's emotional garbage.

I no longer look for the tragic story of others in me, to show them that what happened to him or her happened to me. Now, I'm just listening and clearing my imprinted memory.

I don't choose to be stuck in suffering when someone stops talking to me, or someone doesn't want me in their life. It's life and it's his space, that's why I respect his decision. Anyway, if he doesn't want me close anymore, and he has a certain type of behavior that doesn't honor me, I don't think it makes sense for me to bring my input anymore. In the end, there are some choices and everything is fine.

It no longer makes sense to feed emotions that don't help me, and then I focus on taking my flight again to be who I really am.

I no longer see myself walking through life without light, without joy, without unconditional love. I no longer see myself thinking that God is outside of me and that the Cosmos is something far away that I will never know about.