Peste tot, pe planetă, cresc flori...
Acum, trăieşti o întâlnire familiară. O familie pe care nu o cunoşteai, decât acum, la prima vedere. Nu se poate să nu o simţi, dacă eşti una dintre aceste flori. E o întâlnire caldă, plină de linişte, preţioasă.
Starea de a fi este însoţită acum de o lumină clară, o bucurie împărtăşită. În prezenţa luminii, întunericul nu mai are putere. Astăzi, în prezenţa liniştii calde, clare, atente, deosebit de profunde, zgomotele se joacă în acest spaţiu, dar nu mai au puterea de a-l ascunde.
Te cuprinde o senzaţie vie, ancorată într-o amintire vagă, o bucurie a unei identităţi regăsite.
Pe cealaltă parte de voal, trăind bucuria pură a regăsirii familiei de Acasă, pe care acum o clipă ai început a o întrezări, se topeşte ţesătura de gânduri despre ceea ce credeai a fi. Se topeşte ecranul prin care îi vedeai pe ceilalţi, atunci când încercai să îi încadrezi în conceptele despre care credeai că sunt ei.
Acum, ai deschis uşa, iar bucuria familiei de Acasă, din prag, te îmbrăţişează, te lasă fără cuvinte.
În sufletul tău, acum, înfloreşte un germene, dincolo de voal.
Înfloreşti uimitor, în mijlocul deşertului de pretutindeni. Eşti deja cu rădăcinile Acasă şi cu hotarele în cer.
Dincolo de voalul pe care l-ai deschis, lumina şi liniştea de Acasă radiază energia care lasă a se întâmpla înflorirea. Cu acest limbaj nou, cu această lipsa de cuvinte, lasă bucuria de Acasă să îţi umple inima.
Acum eşti îmbrăţişat de familie. Familia de Acasă, de acolo de unde îţi sunt rădăcinile. Priveşte-i. Simte lumina, căldura, liniştea lor înfloritoare.
Peste tot, pe planetă, cresc flori...
Dincolo de voal, totul e lumină.
Nu aştepta să facă zgomot, nimeni nu le face publicitate.
Sunt deja aici. Acum, atinge voalul.
[Un alt fragment de proză, experimental, în sensul voalării lumii şi a căutării sensului de Acasă, a adevăratului Acasă şi a sinelui real, îl găsiţi aici]
Postări
8 comentarii:
Un articol spiritual, cald, optimist. E chiar si putin filosofic.
Eu cred ca familia de Acasa e acolo unde te simti tu bine, acolo unde ai oameni dragi sufletului tau.
Cuvintele din fragmentul de proză experimentală de mai sus sunt doar nişte jaloane. Nu servesc vreunei ideologii sau doctrine - nici filosofică, nici ştiinţifică, nici religioasă.
Termenul "Acasă" l-am scris diferit, cu "A", pentru a nu fi asociat conceptului închis pe care îl utilizăm în comunicarea cotidiană. Este mai mult o experienţă de călătorie spirituală, de experimentare a unei conştiinţe lărgite, profunde, din ceea ce suntem noi înşine. O intuire şi o atingere a propriilor noastre rădăcini, a "Acasă", dincolo de imaginea conceptuală în care ne-am închis noi, civilizaţia occidentală, vreme de milenii.
Fragmentul l-am scris la persoana a doua, ca un dialog real, activizant, în care tu eşti personajul principal, iar eu doar martorul întâmplării, cel mult un spectator activ care, din când în când, participă euristic la ţeserea stării şi a experienţelor "de dincolo de voal".
Vă rog, trăiţi lucrurile de mai sus, dincolo de jaloanele cuvintelor, citiţi cu linişte, cu spaţialitate, lăsaţi lucrurile să se întâmple, nu asociaţi cuvintelor vechea prejudecată conceptuală cu care au fost înzestrate vreme de secole.
Aveţi înainte un meta-limbaj, o poarta de acces spre o trăire multi-nivel, la care cuvântul este cel mult un semn, un buton de acces la energia din spatele său.
Trăiţi, primiţi energia, fiţi acolo una dintre florile care cresc pe planetă.
Acum aveţi rădăcinile Acasă, şi florile celalte vă îmbrăţişează cu drag :)
Dacă puteţi, nu vă opriţi aici. Acest fragment poate fi continuat de către voi, dezvoltat pe stări nebănuite.
Odată cu germinarea acestei energii, înflorirea ei în mii de petale, creşterea şi impărtăşirea ei, cu efect de oglindă, de focalizare, de multiplicare, de sinergie...
Trimiţi o lumină şi ţi se întorc zeci.
Cu fiecare lumină ajuţi creşterea unei noi flori a conştiinţei, dincolo de voalul de superficialitate şi "mecanismul" iluzoriu proiectat.
Voi sunteţi lumina şi florile, toţi cei care daţi voalul la o parte, aprindeţi lumina mai departe, împărtăşiţi, creşteţi şi pregătiţi transformarea.
Poate intelesul meu de a fi "Acasa", sa difere. Sunt Acasa atunci cand pot sa fi eu insumi, cand pot sa dau sau sa iau ce doresc. Cu cat personalitatea-mi este mai puternica cu atat spatiul de acasa-mi este mult limitat. In spatiul meu de Acasa exista putina viata, e spatiul in care sunt protejata de lucrurile rele ce mi se pot intampla de la cei care nu ma accepta asa cum sunt. . Si fiindca Acasa ma simt in siguranta asta inseamna pentru mine multa lumina, mult echilibru.
@ Anamaria, @ Ana Maria -
predestinat sau nu, primele doua feed-back-uri vin de la persoane diferite cu nume foarte apropiate, dar ceva le schimba. Un detaliu, un spatiu.
Va multumesc pentru ceea ce imi impartasiti, si pentru interesul fata de articol.
Acest tip de proza experimentala e un fel de epistola a unei constiinte catre o alta constiinta.
Eu, cu etichetele mele si cu numele meu, sunt doar un simplu spectator, sau cel mult o unealta, un spectator activ.
Nu am nici un merit, eu, Florin, asupra acestei scrieri.
Ea apartine unei constiinte largite, aceea care este in germinatie in intreaga umanitate.
M-as bucura foarte mult sa lasati toate obiceiurile, cand incepeti sa cititi, sa lasati obiceiul mintii care mereu incearca sa puna in tipare, sa inchida, sa conceptualizeze, sa eticheteze...
Sa fiti voi cel care scrie, sau voi cel care citeste adanc, si nu doar citeste sau scrie, ci acela care transmite sau primeste acea energie tainica, dincolo de ceea ce cunoastem azi limitati ca persoane in forma umana.
Eu nu am vorbit despre sentimentul de acasa al persoanei x. Sau despre discutarea senzatiei de familiaritate la diverse persoane.
Am simtit, si am trait ceva mai mult. Era vorba de acel voal al conceptelor, acel voal al inchiderii constiintei in limitare, in forma umana, era vorba de acel voal... dat usor la o parte... si ajungand Acasa cu adevarat, de acolo de unde ne sunt radacinile universale. Despre acel Acasa nu se mai poate vorbi, decat simti, dincolo de voal, dincolo de tot ceea ce ne-am obisnuit sa imaginam gresit in viata noastra limitata, de acum.
Acel Acasa si acea Familie, cred ca e cea reala, puternica, vie, in care energia se simte, e binecuvantare, e energie plina, e curgere, e mai mult decat ne-am fi putut imagina umbland pe Pamant in cautarea fericirii conceptuale.
Nu as putea zice mai mult in cuvinte, caci simt ca as inchide. Prefer sa las cerul larg deasupra Acasa, iar voi sa il simtiti.
Nu sunt multe flori. Dar sunt tulburator de frumoase!
Cum rareori se intampla ca oamenii sa rezoneze, este greu sa isi opreasca zgomotul care le invadeaza interiorul si sa se zmulga proiectiilor lor exterioare in concepte si lucruri inchipuite, de cele mai multe ori te vor judeca conform propriilor interese si concepte.
Sunt momente rare in viata tuturor cand ni se deschid, in mijlocul desertului, clipe inflorite, vibratii inalte, suflete care si-au indepartat, macar pentru moment, masca de zgomote si concepte care izoleaza si ingusteaza realitatea larga.
Oamenii isi pierd de atatea ori intregul lor timp, se pierd pe sine, de dragul unor dogme profund gresite, pentru a construi altele in nume propriu, poate la fel de gresite. Rupand atentia lor intreaga, zmulgandu-se din tot ce este, se inchid in inchisori de concepte gresite, in loc sa traiasca totul, profund, larg. Priveste in urma – toate dogmele (stintifice, filosofice, religioase) mai devreme sau mai tarziu au fost infirmate, iar locul lor a fost luat de altele.
De ce te cramponezi de un zgomot/concept? De ce nu auzi natura lucrurilor, si te opresti la zgomote? Simte, fii, rezoneaza, nu proiecta doar concepte.
M-au bucurat foarte mult cuvintele de astazi ale unui prieten, a surprins exact conditia umana in ceea ce priveste trairea superficiala, secventiala, in neconstientizarea legaturilor globale: « nu cunoastem adevarul, dar incercam sa-l masluim, ca si cand l-am fi descoperit »
Impostorii si cei profund inconstienti, cuprinsi de capcana propriilor dogme si concepte, vor huli. Vor reformula mereu tot ce exista conform adevarului lor propriu, pe care si-l investesc cu puteri universale.
Nu o singura data, impostorii te vor huli si te vor face impostor, hotii te vor face hot, frustratii frustrat, manipulatorii te vor condamna a fi rau-intentionat, ascunsii te vor huli ca avand interese ascunse, inselatorii iti vor inscena povesti in care tu vei fi cel care inseala, cersetorii din toate formele te vor acuza de zgarcenie.
Referitor la faptul ca a fost judecata alegerea mea de a scrie la persoana a doua fragmentul de proza de mai sus (desi e o obisnuinta, un stil propriu – primul meu fragment de proza scurta a fost scris in intregime la persoana a doua), si la marcajele utilizate – intre care si cel de “voal” si s-a luat aleatoriu fragmente si concepte re-coagulate dupa o regula anume, incat sa serveasca unui “adevar” sugerat de persoana care a ales sa judece dupa propriile ei concepte, imi pune un semn de intrebare. Nu ma refer la comentarii, ci la feed-back-uri particulare.
Printre voi, mieii, exista si lupi versati in a parea miei, a ne deturna/denatura lumina fara interese ascunse care porneste din noi, in clipele de profunzime a fiintei. De dragul “florilor” rare pe care am avut norocul sa le intalnesc in existenta mea, am atins niste umile repere spre starea de rezonanta, de compasiune universala, de trezire a fiintei de dincolo de voalul conceptelor, ne-dorind altceva decat pacea lor launtrica, radierea si impartasirea energiei pe care am primit-o de la ele. A ajunge in profunzime, dincolo de voalul conceptelor si a unei lumi alienate, caci despre acel voal este vorba, cel al conceptelor, a acelei cete artificiale indusa sau doar interpusa in lumea noastra.
Cuvintele sunt de prisos.
Pentru a intui voalul despre care am scris in postare, si a nu-l reduce la un concept ingust sau deformat conform unui impuls/prejudecati, va las in compania unui tablou larg, al unei povesti intelepte primite in dar de la un prieten.
“Un indian american era impreuna cu prietenul sau in centrul New York-ului. Era ora amiezii, iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, toate aceste sunete ale orasului parca te asurzeau.
Dintr-o data indianul a spus:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus prietenul lui.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul.
Indianul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci.
A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
- E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat.
A bagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului.
Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, cei doi au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de cinci metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.
- Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultind zi de zi la televizor scandaluri, crime, tragedii, urechea, care este prelungirea creierului nostru, se fixeaza pe tot ce este urat, rau. Ni se induce frica! Devenim neputinciosi, tematori (de avion, de frig, de vant, de mancare, de oamenii de langa noi, de sentimentele noastre si nu stim DE UNDE, CAND SI CUM..
Astfel, ascultand asa zisele "informatii", care de fapt sunt doar "zgomote", praf in urechile celor subjugati de sistemul indus., ajungem sa spunem: e greu, oamenii sunt rai, traim intr-o lume nesigura, urata, nu mai am incredere in nimeni, etc.
Intre timp greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg, sufletele radiaza, si noi nu le auzim.”
Acasa unde te intorci de fiecare data. Universul in care te simti complet si simti ca esti parte din Univers. Trairea ce iti arata ca esti ocrotit si iubit. Senzatia ca existi cu adevarat. Acasa, locul in care esti viu,autentic. Locul de unde te asculti pe tine, te privesti, te descoperi. Locul, unde constiinta este veioza ce lumineaza mintea.
Acasa este sinestezia tuturor trairilor.
Acasa esti mereu. acasa esti vesnic fericit.
Acasa unde esti in pace si armonie.
Acasa unde cuvintele sunt sunete, unde sunetele sunt vibratii.
Acasa, esti dintotdeauna!
Acasa e locul unde invit fiintele si unde imi doresc sa le intalnesc.
Bine ai venit, Acasa
Acasă, dincolo de neputinţa noastră de a o gândi, există o stare unde tot ce îţi e drag va ajunge, împreună cu tine, atunci când vor reuşi să treacă dincolo de voalul materiei cu frecvenţe grosiere...
Acasă dezbrăcat de conceptul mental pe care îl avem azi despre acest cuvânt...
Acasă, unde sufletele radiază, întrepătrund, dăruiesc.
Acasă, unde părinţii spirituali îţi desluşesc vechile înţelepciuni, unde fiinţe asemenea ţie îţi veghează cu căldură viaţa lăuntrică...
Acasă, acolo unde am uitat să ne întoarcem, pierzându-ne la jumătatea drumului, de când fiinţa noastră s-a uitat crezând că e doar materie...
Acasă, de unde ne însoţeşte germenele de lumină din ceea ce suntem în câmpul de memorie a conştiinţei de dincolo de formă...
Acasă este locul care mă lasă fără cuvinte.
Diana, bine te-am regăsit, Acasă.
Trimiteți un comentariu