Saltul

Astăzi e despre salt. 

Stând pe marginea unei stânci uriaşe, totul se cască hipnotizant dedesubt. 

Frica ne ţine pe loc! 

Acesta e un rezumat al unei vieţi întregi... Nu doar a mea, a ta, ci a tuturor. 

În conştiinţa fiecărui dintre noi, în anumite momente din viaţa, se nasc falii. 

Prin falii întrezărim totul, până spre cele mai mari adâncuri. 

Problema e că suntem pe margine şi frica ne ţine pe loc, în trecut. 

Nu putem sări cu totul în momentul prezent, în tot ceea ce suntem cu adevărat, pentru că repetăm ciclul memoriei karmice înscrisă peste tot în noi, sub efectul temerilor. 

Tot ce nu ne este familiar, vom percepe ca pe o ameninţare, când de fapt este eliberarea, care ne deschide uşa. Propria ta gândire creează fie robie, fie eliberare. Există o gândire a sinelui inferior, al ego-ului negativ şi o înţelegere inspirată din lumea adâncă a spiritului. 

Aerul rece al dimineţii mă loveşte în faţă. Simt o aromă familiară, în aer, undeva, între lavandă şi cimbru sălbatic. Brusc, ştiu... nu e din viaţa aceasta! Nimic din ce am familiar în suflet din această viaţă nu-mi poate fi acum alături. 

Închid ochii fizici, mă arunc cu toată puterea înainte. Cad în întunericul care cuprinde tot ce cunosc acum. Prin minte apar în valuri flash-uri cu cadre din cele mai îndepărtate unghere ale memoriei. 

În curând nu va mai fi nimic din ceea ce am fost mai devreme. Nici o părticică de ego, nici o poziţie rigidă de apărat. Încet, o noapte adâncă pune stăpânire pe tot. Am disparut cu totul, nu mă mai identific cu nimic. 

Eu sunt! Eu sunt martorul tăcut de dincolo de orice încercare, de orice luptă. Odată ce nu mai e nimic exterior, conştiinţa interioară răsare brusc cu puterea deodată a o mie de sori care răsar împreună!