Cum spuneam în articolul “Lumea de lumină” https://florincoman81.blogspot.com/2020/10/lumea-de-lumina.html, pentru ca vieţile noastre să fie împlinite, este nevoie să devenim co-creatori a propriei noastre vieţi, să manifestăm, apoi să fim vigilenţi pe calea ghidajului primit.
În dimineaţa
aceasta, deşi vremea de afară nu era prea prietenoasă, ne-am hotărât să mergem
undeva în mijlocul naturii.
Deschizând harta
satelitară, aparent la întâmplare, efectiv am fost ghidat spre un loc în
mijlocul unei păduri, loc care apare sub formă de inimă: N46.565325, E22.875786
În drum spre acel
loc, la un moment dat am pierdut parţial controlul direcţiei din cauza drumului
foarte greu şi era chiar să ne răsturnăm.
Vremea era una
mistică, simţeai efectiv un mister în aer. Valuri de ceaţă, burniţă, fulgi, dar
totuşi o căldură neobişnuită, deşi termometrul arăta sub 0 grade, mâinile nu
îngheţau.
În drum spre
pădurea inimă, am dat însă de plante cu frunze sub forma de inimă.
De asemenea, am
întâlnit în drumul spre inima pădurii, un mic lac în formă de inimă.
Am ajuns acolo,
dar nu se putea ghici forma pădurii decât din satelit.
În schimb am
întâlnit astea:
Şi astea:
La revedere,
inima pădurii... Sau pădure-inimă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu