Abuzuri ale femeilor asupra partenerilor

În general, atunci când ne gândim la forme de abuz în cuplu, ne vin mult mai repede în minte situaţiile clasice, în care femeile sunt cele care sunt supuse abuzului.

Există însă şi abuzuri pe care bărbaţii le îndură din partea partenerelor lor, deşi această parte e mult mai puţin mediatizată/conştientizată.

Abuzul este de fapt un tipar de comportament care are ca scop controlarea partenerului, prin practicarea unor tactici de intimidare.

Femeia care își abuzează partenerul încearcă prin acțiunile sale să-şi domine partenerul, să-l controleze, să-l facă să i se supună capriciilor, dorințelor și nevoilor sale, sau chiar să-l împiedice să iasă din relație.

Prin abuz, femeia încearcă să îl forțeze pe partener să fie altfel decât este, în scopul de a-i corespunde mai bine nevoilor ei personale, partenerul fiind determinat astfel să facă lucruri împotriva voinței lui.

Enumerăm câteva forme de abuz pe care unele femei le practică asupra partenerilor de viaţă:

- insultarea, umilirea, desconsiderarea partenerului (inclusiv în public);

- ridiculizarea, ironizarea partenerului; folosirea de expresii sarcastice pentru a-l ataca în punctele mai vulnerabile, face adesea „glume” cu subînțeles sau bate apropouri care au de scopul de a-l demoraliza și desconsidera pe partener;

- violenţă verbală sau chiar fizică;

- învinovățirea frecventă a partenerului și plasarea asupra lui a întregii responsabilităţi – de genul „dacă a făcut, de ce a făcut”, „dacă nu a făcut, de ce nu a făcut” – oricum ar fi, astfel bărbatul va deveni „țapul ispășitor” și acesta trebuie să-și asume inclusiv responsabilitatea pentru emoțiile, comportamentele, deciziile și bunăstarea femeii;

- înșelarea încrederii și lipsa de transparență – prin minciună femeia va încerca să-şi manipuleze partenerul;

- controlarea libertăţii partenerului, prin izolarea de prieteni sau chiar de familie (iar acest lucru de multe ori se face treptat, chiar fără ca partenerul să perceapă în mod direct); poate debuta ca o „mică supărare”, iar cu timpul degenerând în de isterie, șantaj emoțional, amenințări, a sta prost dispusă cu zilele, urmând uneori chiar şi un atac fizic (sparge, aruncă cu obiecte, distruge bunurile, îl lovește); îi va controla treptat programul zilnic și îi va restricționa acțiunile și contactele din sfera socială;

- controlarea telefonului, a poştei electronice, a reţelelor sociale;

- crize de gelozie, posesivitate și aruncarea de acuze frecvente că ar înșela-o (chiar dacă acest lucru este departe de adevăr); interzicerea de a vorbi cu alte femei – colege, prietene, cunostinţele lui trebuie să dispară cu totul;

- învinovățirea lui pentru comportamentul ei abuziv sau violent, spunându-i frecvent că „a meritat-o” sau „tu m-ai provocat”;

- luarea de decizii în numele amândurora, decizii care îi privesc și îi afectează pe amândoi, fără să se consulte cu partenerul și fără să țină cont de părerea lui – îl va pune în fața faptului împlinit;

- refuză contactul intim și își retrage afecțiunea în scopul de a-l pedepsi atunci când acesta nu i se supune voinței ei;

- ridiculizarea și atacarea lui în privința performanțelor sale sexuale;

- se raportează la el ca la un supus ori ca la un servitor – „este de datoria ta”, „fă-mi!”, „dă-mi!”, neexistând reciprocitate şi apreciere, recunoștință;

- ignorarea nevoilor și dorințelor partenerului, sau chiar împiedicarea cu intenție a acestuia ca să-și împlinească aceste nevoi și dorințe;

- amenință că îi va face rău sau că își va face sieși rău (sau copiilor) dacă prin alte metode nu reușește să obțină ce vrea;

- se folosește de copii pentru a-l manipula sau șantaja pe bărbat – „dacă nu faci cum vreau eu... nu te mai las să-ți vezi copiii/o să întorc copiii împotriva ta/găsesc o manieră să te decad din drepturi”;

- inducerea unui sentiment că pericolul este mereu prezent – bărbatul se poate simți total incomod în preajma ei, ca „pe coji de ouă” sau „ca pe ace”;

- hărțuirea partenerului – mai ales dacă acesta alege să se despartă de ea, femeia îl va urmări, îi trimite nenumărate mesaje și îl sună repetat (pe el sau pe apropiații lui).

Dacă ești într-o relație toxică, în urma căreia partenera de viaţă te supune unor abuzuri, vei trăi următoarele situaţii:

- îți va fi teamă să-i spui partenerei tale ce gândești/simți cu adevărat pentru că știi că vei fi criticat, desconsiderat, ignorat, ridiculizat sau amenințat;

- eviți să îți dezaprobi partenera, acest lucru putând conduce la o reacție agresivă din partea ei; în mod declarativ ești de acord cu ideile sau deciziile ei chiar dacă tu, în sinea ta, gândești altfel;

- lași frecvent de la tine, faci compromisuri și sacrificii pentru a evita un scandal sau anumite situații care știi că pot degenera;

- te regăsești foarte des în situații inconfortabile sau degradante;

- „nu ai voie” să ai timp pentru tine ori să faci activități în afara cuplului pentru că ele sunt percepute ca o amenințare pentru relație;

- te presează „să dai raportul” – de exemplu, dacă nu răspunzi imediat la telefon sau la mesaj pot să apară întrebări de tipul „unde ai fost?”, „ce-ai făcut?”, „cu cine ai fost”, „de ce nu răspunzi?”;

- începi să te simți din ce în ce mai deprimat, neîncrezător, începi să te îndoiești de tine, ai sentimentul că ai eșuat ca bărbat, ca partener;

- ai frecvent sentimente de vinovăție;

- te vei simți confuz, atunci când comportamentele pozitive ale partenerei tale alternează cu cele negative – uneori este drăgăstoasă, iubitoare, înțelegătoare, săritoare și tocmai acest lucru îți alimentează speranța că, poate, se va schimba;

- vei simţi frustrare pentru că ai senzația că toate eforturile tale sunt în zadar, că nimic din ce faci nu e bine.

Bărbații care sunt prinși într-o astfel de relație abuzivă, ajung să creadă că într-adevăr ei sunt cei vinovați, că fac lucruri cu totul nepotrivite, că ei sunt cei care mereu greşesc. Li se induce atât de puternic ideea că din vina lor partenerele lor sunt nefericite, încât apoi ezită să plece din relație, din cauză că se simt vinovați și pentru că atitudinea de victimă pe care femeia o manifestă deseori îi dezarmează. În plus, mereu vor fi luate în calcul şi temerile pe care acești bărbați o au că femeia chiar va da curs amenințărilor și va face toate acele lucruri cu care îi amenință. Bărbaţii au și un sentiment al obligației – simt că au anumite obligații față de partenera lor, pentru că li se induce această idee că „tu ești responsabil de mine, de viața și de fericirea mea, iar dacă nu reușești să mă mulțumești, înseamnă că nu ești suficient de bărbat, suficient de capabil, suficient de puternic”. Teama de eșec pentru un bărbat poate fi atât de puternică încât bărbatul, în loc să plece din relație, depune din ce în ce mai multe eforturi pentru a-și mulțumi partenera, care oricum va rămâne în continuare nemulțumită. Cu cât bărbatul îi va accepta şi tolera mai multe, cu atât femeia îşi va înmulţi abuzurile. Când sunt implicaţi și copiii, bărbatul se teme că dacă va pleca, într-adevăr își va pierde copiii. Mereu va avea frica de a nu fi el cel care „destramă” familia. Toate temerile enumerate sunt mult amplificate și devin adevărate scenarii catastrofale tocmai pentru că i se repetă în mod constant „dacă nu faci așa, se va întâmpla așa”, adică este manipulat și șantajat emoțional în permanență, i se inoculează frica, spaima și senzaţia continuă de „pericol”.

În mod real, potențialul pericol pe care bărbatul îl vizualizează în viitor nu este decât o situație ipotetică (neplăcută și dificilă, într-adevăr, în funcţie de ce va urma, dar nu una catastrofală), situaţie care poate fi gestionată și soluționată cu claritate dacă bărbatul reușește să iasă din aceste scenarii negative și aceste jocuri psihologice prin care își pierde din încredere și puterea sa de decizie. Când ești amenințat, desconsiderat și umilit, când simți teamă și vinovăție, este firesc ca scenariile din mintea ta să reflecte exact aceste emoții – la un moment dat tu nici nu mai crezi că o să te poți descurca, că o să fie bine. Ca în orice relație toxică și abuzivă, vina nu este niciodată a victimei – nu există „din cauza ta mă comport așa” sau „tu mă provoci”. Persoana care abuzează este singura responsabilă de faptele sale, chiar dacă încearcă să te convingă că nu este așa. Abuzul este o alegere, nu o întâmplare sau o „scăpare”. Dacă tu, partenera sa de viaţă alegi să-ți insulți partenerul, să-l manipulezi, să-l șantajezi, să-l ataci în punctele vulnerabile, să întorci împotriva lui ceea ce ți-a împărtășit în intimitatea voastră de cuplu, să-i trădezi încrederea, să-l umilești, să-l lovești, nu faci asta din întâmplare sau pentru că el te provoacă, ci pentru că tu și numai tu alegi să te raportezi astfel la partenerul tău și să te comporți în acest mod.

Dacă ești nefericit în relația ta de cuplu, dacă te simți ca într-o închisoare, dacă simți mai degrabă teamă, vinovăție, rușine, furie, frustrare, dacă nu simți că ești apreciat, respectat, iubit, ci criticat, desconsiderat, „certat”, dacă partenera ta se raportează la tine ca la un servitor și nu ține cont și de ce-ți dorești tu, nu ține cont de nevoile sau aspirațiile tale, dacă te simți folosit, dacă simți că nu ești niciodată îndeajuns de bun, capabil, descurcăreț pentru ea, ieşi un pic din aceste scenarii, opreşte-te şi întreabă-te ce te ține în acea relație. Tu nu ai nicio obligație față de partenera ta, cu atât mai mult cu cât a-ți îndeplini „obligațiile” față de ea presupune a nu te onora pe tine însuți, a renunța la propria ta persoană și propriile visuri, a te sacrifica în numele unei „iubiri” care nu este, de fapt, iubire, ci cu totul altceva. Atunci când iubești și ești iubit, nu simți „obligativitate”, ci îți face plăcere și îți aduce bucurie să poți dărui cât simți, cât poți. Dacă femeia de lângă tine te iubește, te respectă și te apreciază, nu va încerca să te schimbe împotriva voinţei tale pentru scopurile ei meschine, să te manipuleze, să-ți taie aripile ori să te minimalizeze, ci te susține și este alături de tine (nu doar prin vorbe și promisiuni, ci și prin fapte), așa cum ești și tu alături de ea, la bine și la greu. O femeie care te iubește, te apreciază și te respectă nu va folosi niciodată propriii copii ca pe niște instrumente de manipulare pentru a te ține lângă ea ori pentru a se răzbuna pe tine, pentru a-și urmări niște obiective personale şi a nu ţine deloc cont de propria ta persoana. Copiii nu sunt niște instrumente, ci sunt ființe vulnerabile care nu au decât de suferit din cauza acestor jocuri de putere. Poţi cere îndrumări juridice în privința răspunderii părintești, custodiei și altor asemenea aspecte pe care e necesar să le cunoști, pentru a nu te mai lăsa influențat și controlat prin amenințări și șantaje, pentru a nu te mai simți blocat, fără soluție. Cere chiar şi ajutor psihologic dacă simți că nu reușești să gestionezi ceea ce ți se întâmplă, dacă nu înțelegi exact de ce te simți, cum te simți și de ce faci ceea ce faci în continuare. Nu ești obligat să trăiești alături de o persoană care îți demonstrează prin vorbele, deciziile sau acțiunile sale exact opusul iubirii. Conștientizează acum că singura ta obligație este față de tine însuți și, dacă este cazul, față de copiii tăi minori. Încetează să-ți mai asumi responsabilități care nu-ți aparțin, încetează să mai trăiești în vinovăție și rușine (sentimente care îți sunt, de fapt, induse prin manipulare și șantaj emoțional). Preia controlul asupra propriei tale vieți și nu te mai mulțumi cu iluziile care doar mimează împlinirea, în toate aceste lupte interminabile. Alege să te onorezi pe tine însuţi şi să te iubeşti!

Lucrători în Lumină / Lightworkers

Dragi Lucrători în Lumină, indiferent de poziţia voastră socială şi de pregătirea voastră din acest moment din lumea fizică,

Simţiţi în voi înşivă intuitiv că nu sunteţi doar în simplă trecere prin această existenţă, că aveţi ceva de exprimat, ceva profund, ceva cu totul emoţionant,

Deschideţi-vă inimile şi fiţi conştienţi că Voi sunteţi singurii creatori ai vieţii voastre. Informațiile pe care le veţi accesa fiecare dintre voi sunt unice, întrucât vă aflați cu toții în perspective diferite din voi. Există o mulțime de informații care doresc să intre în câmpul conştiinţei voastre pentru a vă ajuta, dacă sunteţi decişi şi vă doriţi să continuaţi pe scara evoluţiei asumate.

Există o mare curăţare a sistemului întunecat din interiorul vostru, care a făcut loc acum unor înțelegeri a propriei voastre meniri şi propriului vostru drum, pentru a împlini propria voastră asumare.

Acum, odată ce vechiul sistem întunecat se destramă treptat, voi purtaţi toată responsabilitatea pentru destinul vostru și aveţi o putere extraordinară de a participa în mod activ la schimbarea propriei vieţi, fără chiar a avea modele exterioare, fără a demonstra sau a informa pe nimeni altcineva despre alegerile pe care vreţi să le realizaţi.

Ridicaţi-vă energia la frecvențe mai înalte şi deveniţi conștienţi că voi sunteţi cei care aţi ales să coborâţi pe pământ ca Ajutor, calibrându-vă în jos conștiința superioară la o frecvență mai mică. Imaginea pe care o aveți astăzi despre voi înșivă, pământul și viața care o atingeţi aici, este o reflectare directă a propriei percepții interioare. Existența externă o puteți schimba cu ușurință căutând adevărul și răspunsurile care răzbat din interiorul vostru.

Percepția fiecărei persoane asupra realității este unică. Cu toții ați făcut parte din sistemul întunecat de pe Pământ, iar acum aveţi oportunitatea să vă recâștigați pe voi înșivă și propria lumină, propria conștiință superioară.

Aţi dat cu toţii dovadă de un curaj imens, atunci când aţi ales să vă reduceţi frecvențele, de a vă separa de voi înșivă și veni în această lume fizică densă, pentru  a participa la o misiune unică.

Voi, care v-aţi întrupat direct din dimensiunile superioare, aţi venit pe Pământ pentru a ajuta omenirea să-și amintească cea mai înaltă dimensiune a sa – IUBIREA. Pentru aceasta, a trebuit să vă micşoraţi mai întâi frecvenţele, pentru a ajunge aici, de unde apoi vă uitați înapoi la propria lumină, pentru a o repara şi reclădi de aici. În timpul călătoriei înapoi către voi înşivă, multe lucruri au fost cu totul dificile. Aveţi atâtea amintiri despre dimensiunile superioare și vă este greu să găsiţi un sens în viața voastră aici pe Pământ. Dar vă rog să vă amintiți că ați venit aici să predați IUBIREA, iar separarea pe care ați făcut-o de voi înșivă a fost doar temporară.

Ați venit aici pentru a ajuta oamenii să-și amintească şi oglindească propria lumină și că acest drum înapoi la lumină trece prin ei înșiși și prin întunericul creat anterior. Aceste etape nu pot fi ocolite. Nu aveți niciodată nici o responsabilitate pentru alegerile pe care le fac alte persoane și niciodată nu aveți nici un motiv să judecați pe altcineva pentru alegerile pe care le face. Trebuie să arătați calea mergând mai întâi voi. Trebuie să arătați calea amintindu-vă că întunericul este o parte a Universului care nu este periculoasă în sine, dar pe care fiecare trebuie să învețe să o stăpânească pentru a-și găsi drumul înapoi la propria lumină.

Amintiți-vă că fiecare ființă umană de pe Pământ este la urmă una fraternă vouă. Amintiți-vă că voi toţi aţi tăiat legăturile cu propria voastră divinitate și că sunteţi suflete aflate într-o călătorie foarte anevoioasă.

Amintiți-vă că toată lumea este de lumină, deoarece lumina adevărului este singurul lucru care există, dar că această lumina are nevoie de un puternic contrast sub forma întunericului pentru a fi văzută, pentru a fi percepută.

Mai întâi bucurați-vă de călătoria voastră pe Pământ. Nu forțați alegeri pe care le simţiţi greșite doar pentru că altcineva şi le doreşte.

Pe Pâmânt nu este nimic care să nu fie spiritual. Lumina nu poate exista fără întuneric. Veți simţi acum mai intens ca oricând impulsul să vă căutați drumul înapoi la Lumină, casa voastră în voi înșivă. Arătați-le celorlalți că vă iubiți suficient pentru a lua cele mai bune decizii pentru voi, chiar dacă alții nu sunt de acord cu alegerile voastre. Procedând astfel, arătați că alții pot face la fel, chiar dacă aceste alegeri arată complet diferit pentru ei decât pentru tine.

Trăiţi viața pe care vreţi să o trăiţi și veţi găsi lumina din voi, scopul vostru ultim, de a o reconstitui aici, pe Pământ.

Dear Lightworkers, regardless of your social position and your current training in the physical world,

You feel intuitively in yourself that you are not just going through this existence, that you have something to express, something deep, something completely emotional,

Open your hearts and be aware that You are the only creator of your life. The information that each of you will access is unique, as you are all in different perspectives. There is a lot of information that wants to enter the field of your consciousness to help you, if you are determined and want to continue on the scale of the assumed evolution.

There is a great cleansing of the dark system within you, which has now given way to understandings of your own purpose and your own path to fulfilling your own assumption.

Now that the old dark system is gradually falling apart, you take full responsibility for your destiny and have an extraordinary power to actively participate in changing your own life, without even having outside patterns, without proving or informing anyone else. about the choices you want to make.

Raise your energy to higher frequencies and become aware that you are the ones who have chosen to descend to earth as a Help, calibrating your higher consciousness down to a lower frequency. The image you have today of yourself, the earth and the life you touch here, is a direct reflection of your own inner perception. You can easily change your external existence by looking for the truth and the answers that come from within you.

Each person's perception of reality is unique. You have all been part of the dark system on Earth, and now you have the opportunity to regain your own light and your own higher consciousness.

You have all shown immense courage, when you have chosen to reduce your frequencies, to separate yourself and come to this dense physical world, to participate in a unique mission.

You, who incarnated directly from the higher dimensions, came to Earth to help mankind remember its highest dimension - LOVE. To do this, you had to lower your frequencies first, to get here, from where you then look back at your own light, to repair it and rebuild from here. During the journey back to yourself, many things were completely difficult. You have so many memories of the higher dimensions and it is hard for you to find meaning in your life here on Earth. But please remember that you came here to teach LOVE, and the separation you made from yourself was only temporary.

You came here to help people remember and mirror their own light and that this path back to light passes through themselves and the previously created darkness. These steps cannot be avoided. You never have any responsibility for the choices that other people make and you never have any reason to judge someone else for the choices they make. You have to show the way by going first. You must show the way by remembering that darkness is a part of the Universe that is not dangerous in itself, but that everyone must learn to master in order to find their way back to their own light.

Remember that every human being on Earth is ultimately a brother to you. Remember that you have all severed ties with your own divinity and that you are souls on a very difficult journey.

Remember that everyone is light, because the light of truth is the only thing that exists, but that this light needs a strong contrast in the form of darkness to be seen, to be perceived.

First, enjoy your journey on Earth. Don't force choices that you feel are wrong just because someone else wants them.

There is nothing on Earth that isn’t spiritual. Light can’t exist without darkness. You will now feel more intense than ever the impulse to seek your way back to the Light, your home in yourself. Show others that you love yourself enough to make the best decisions for yourself, even if others disagree with your choices. By doing so, you show that others can do the same, even if these choices look completely different to them than to you.

Live the life you want to live and you will find the light in you, your ultimate goal, to rebuild it here, on Earth.

O mie de lacăte / A thousand padlocks

După o viaţă de om, a venit o zi de toamnă rece.

O zi în care mi-am închis inima cu o mie de lacăte, pentru că nu mai vreau să sper şi să sufăr.

Am amorţit.

Acum e uşor, nu mai simt.

I-am interzis inimii să-mi învie fluturii care în curând vor muri, să mai tresară la o mângâiere sau la „Bună dimineața”.

Nu mai cred în promisiuni. Nu mai vreau atenţie. Nu-l mai aștept pe cel ocupat. Nu mai insist cu „Ce mai faci?”. Nu-mi mai permit să plâng, să-mi fie frică că pierd totul. Aleg să nu trișez în dragoste, chiar dacă unora le par demodat sau fără experienţă.

Am lăsat trecutului tot ce aparține lui!

Nu mai vreau doar pe jumătate. Sinceritate pe jumătate. Iubire pe jumătate. Vreau totul sau nimic. Împlinire sau suferință. Te citesc, chiar înainte ca să mi te deschizi. Știu cine ești, înainte ca să te descrii.

Mi-am pus o mie de lacăte pe inimă și i-am interzis să mai creadă că „Totul va fi bine”.

Nu mai simt. Nu mai vreau durere.

Într-un colţ neştiut a căzut în genunchi speranţa nespusă că poate soarele va surâde şi toate cele o mie de lacăte se vor topi. Că într-o zi va veni o adiere cu ceva familiar, ceva nepus, care mă va chema Acasă. Ceva pentru care merită să deschizi, pentru totdeauna.

After a lifetime, a cold autumn day came.

A day when I closed my heart with a thousand padlocks, because I no longer want to hope and suffer.

I'm numb.

It's easy now, I don't feel it anymore.

I forbade my heart to resurrect butterflies that would soon die, to tremble at a caress or at "Good morning".

I don't believe in promises anymore. I don't want any more attention. I'm not waiting for the busy one anymore. I don't insist on "How are you?" I can't afford to cry anymore, I'm afraid I'm losing everything. I choose not to cheat in love, even if some seem old-fashioned or inexperienced.

I left to the past everything that belongs to it!

I don't just want half. Half sincerity. Half love. I want everything or nothing. Fulfillment or suffering. I'm reading you, just before you open up to me. I know who you are before you describe yourself.

I put a thousand padlocks on my heart and forbade them to believe that "Everything will be fine".

I don't feel it anymore. I don't want pain anymore.

In an unknown corner fell on his knees the unspoken hope that maybe the sun will smile and all the thousand padlocks will melt. That one day there will be a breeze with something familiar, something unsteady, that will call me Home. Something worth opening for, forever.

Iubirea se întoarce la cel ce iubeşte / Love returns to the one who loves

Oamenii cresc frumos acolo unde sunt apreciați, merg cu drag acolo unde sunt primiți și se aşează şi rămân acolo unde sunt iubiți!

Până la urmă, iubirea se întoarce la cel ce iubeşte, iar bucuria se întoarce la cel ce dăruieşte!

People grow up beautifully where they are appreciated, they gladly go where they are received and settle down and stay where they are loved!

In the end, love returns to the one who loves, and joy returns to the one who gives!

The voice inside my heart / Vocea din interiorul inimii mele

 “The voice inside my heart

I always hear

My guiding light

Reminding me

What matters in this life

No matter where you are

I am with you

You’ll always hear”

„Vocea din interiorul inimii mele

O aud întotdeauna

Lumina mea călăuzitoare

Amintindu-mi

Ce contează în această viață

Nu contează unde ești

Sunt cu tine

Tu ai auzit-o mereu”

 

(YaSsine DJS - The Voice Inside My Heart:)

Iubirea deja există / Love already exists

Cei care privesc în nevăzut simt viu că iubirea deja există. Că nu apare brusc, între două persoane întâlnite întâmplător, ci că acest sentiment intens e asumat atent, peste veacuri. Acum mult timp, înainte de a veni Aici, noi, îndrumaţi de energia divină, în deplină Conştienţă, am Înţeles pe deplin ceea ce suntem, în acel spaţiu unde nu există uitare.

Atunci am înţeles ce suntem ca întreg şi am văzut cu ochii spiritului energia de lumină cea compatibilă cu ceea ce suntem în cele mai intime laturi ale noastre. Am convenit o întâlnire doar la deplină maturitate, pentru a nu risipi sau pierde această energie minunată, din cauza unui ego nesublimat îndestul, sau a unei înţelegeri prea superficiale a menirii noastre ca fiinţe întrupate temporar în lumea fizică.

Nu aveam cum iubi o altă fiinţă decât cea Aleasă nouă, pentru care ne-am pregătit o viaţă sau chiar mai multe vieţi, trecând prin încercări incredibile.

Reconectarea în Iubire am programat-o adânc în Memoria noastră, dincolo de uitare, vizualizând ceea ce vom fi, şi ceea ce avem în comun, ceva atât de viu, încât să nu mai fie îndoială, când va veni momentul împletirii drumurilor.

Până atunci trăim doar îndrăgostiri, atingeri tangente ale acelei stări de graţie, dar care se diluează în timp, din cauza condiţiei noastre din acel moment. Însă atunci când are loc Regăsirea e ceva dincolo de tot ce e lumesc. E înşişi Viaţa, reconectată la cele mai de preţ simţiri ale noastre, dincolo de Uitare şi de condiţia umană. Ea nu se poate întâmpla mai devreme de momentul în care suntem pregătiţi să trăim cât mai complet acest moment şi să ne reconectăm cu energia divină a începuturilor noastre, atunci când am fost creaţi ca flăcări gemene.

Iubirea deja există în noi, şi ea deschide porţile în acel moment gândit împreună. A fost dintotdeauna acolo, iar noi o întregim odată cu Regăsirea. Noi ca fiinţe singulare suntem flacără, suntem iubire, dar doar imaginaţi-vă două flăcări care se îmbrăţişează... Simţiţi cum se înteţesc una pe cealaltă, cum se reaprind una pe cealaltă, ca nişte torţe în vânt?

Până în acel moment, în viaţa fiecăruia dintre noi, nu am făcut alegeri greşite, am experimentat doar lecţii, am devenit mai buni, mai înţelepţi, am ţesut visele noastre, am înţeles câte o părticică din lumea în care am venit, am căzut, ne-am ridicat şi am mers mai departe, iar uneori doar am dormit un somn adânc.

Iar atunci când suntem pregătiţi să aducem în noi Iubirea, să o ocrotim şi să o creştem, când ne dorim să aprindem puternic flacăra noastră interioară, atunci se va întâmpla.

Fiecare avem drumul nostru, nu există o reţetă aplicabilă altei persoane. Fiecare avem încercările noastre. Şi fiecare avem momentul asumat, care se va activa, nicidecum mai devreme, dar cu siguranţă nu mai târziu.

Tânjim o viaţă sau mai multe vieţi după o iubire completă, până la capăt. Dar oare am muncit îndestul cu noi înşine pentru a o ocroti? Am înţeles cât de important e atunci când o primim, să o înălţăm, dincolo de orice ar putea-o stinge? De aceea nu ni se dă mai devreme! Iar toate relaţiile aparent eşuate, nu sunt greşeli, sunt etape pe drumul dezvoltării noastre şi moduri în care noi am reuşit să răspundem unei chemări înalte, care se pregătea în noi.

Those who see in the unseen feel alive that love already exists. That it does not appear suddenly, between two people met by chance, but that this intense feeling is carefully assumed, over the centuries.

Long ago, before coming Here, we, guided by the divine energy, in full Consciousness, fully understood who we are, in that space where there is no forgetfulness.

Then we understood what we are as a whole and saw with the eyes of the spirit the energy of light compatible with what we are in our most intimate sides. We agreed on a meeting only at full maturity, so as not to waste or lose this wonderful energy, due to a rather unsupported ego, or a too superficial understanding of our purpose as beings temporarily embodied in the physical world.

We could not love a being other than the our Chosen One, for whom we prepared one life or even more lives, going through incredible trials.

We have programmed the reconnection in Love deep in our Memory, beyond oblivion, visualizing what we will be, and what we have in common, something so alive that there will be no doubt when the time comes to weave the roads.

Until then we live only in love, tangent touches of that state of grace, but which dilutes in time, because of our condition at that moment. But when the Discovery takes place, it is something beyond all that is worldly. It is Life itself, reconnected to our most precious feelings, beyond Oblivion and the human condition. It cannot happen before the moment when we are ready to live this moment as completely as possible and to reconnect with the divine energy of our beginnings, when we were created as twin flames.

Love already exists in us, and it opens the gates to that moment thought together. It has always been there, and we complete it with the Rediscovery. We as singular beings are a flame, we are love, but just imagine two flames embracing each other... Do you feel how they intensify on each other, how they rekindle on each other, like torches in the wind?

Until then, in the life of each of us, we have not made wrong choices, we have only experienced lessons, we have become better, wiser, we have woven our dreams, we have understood a part of the world in which we came, we fell, we got up and walked on, sometimes we just slept soundly.

And when we are ready to bring Love into us, to protect it and to grow it, when we want to ignite our inner flame strongly, then it will happen.

We each have our own way, there is no recipe applicable to another person. We each have our trials. And we each have the assumed moment, which will be activated, not earlier, but certainly not later.

We long for one or more lives for complete love, to the end. But have we worked hard enough to protect ourselves? Did we understand how important it is when we receive it, to raise it, beyond anything that could extinguish it? That is why it is not given to us sooner! And all the seemingly failed relationships are not mistakes, they are stages on the path of our development and ways in which we have managed to respond to a high calling that was preparing in us.

Dragostea nu e o capcană / Love is not a trap

Dragostea atunci când e reală, nu e deloc o capcană.

Dar unii oameni încă tratează iubirea ca pe un joc.

Uneori pe astfel de oameni, îi iubim. Dar am rămas cu decepţii şi temeri. Acei oameni ne-au transmis cumva că dragostea e suferinţă, că e un joc cu capcane.

Dar cei care nu au iubit cu adevărat, nu au cum să înţeleagă. Când toate jocurile se opresc, când nu sunt necesare, cad barierele şi rămâne doar lumina. Lumina din oameni. Ea vorbeşte despre tot ce au ei mai frumos, despre cum pot deveni mai buni, despre cum pot doi oameni să se ajute unul pe celălalt. Pentru că suntem atât de subiectivi când e vorba de noi înşine, cel mai bine ne observă partenerul de viaţă, cel care ne vrea binele. Dacă simţim nevoia să facem schimbări pentru binele nostru, şi acceptăm îndrumarea partenerului, şi la rândul nostru suntem încurajaţi să avem aceiaşi atitudine faţă de acesta, atunci şansa de evoluţie a fiecărui partener, dar şi a evoluţiei lor împreună, este una extraordinară.

Oamenii care îşi asumă responsabilităţi, cei care cred că sentimentele celui de lângă ei sunt importante, care ocrotesc şi ajută la dezvoltarea persoanei cu care şi-a unit destinul, care nu doar trăiesc o pasiune ci sunt profund conectaţi cu fiinţa pe care o preţuiesc, aceşti oameni nu distrug visuri, nici nu vor să producă suferinţă. Ei, acei oameni puţini şi îndrăzneţi, care îşi asumă a fi altfel decât mulţimea, sunt oameni care dacă îţi vor fi alături, vei avea şansa să trăieşti în iubire, cu iubire. Să nu îţi pese ce greutăţi vă va aduce viaţa. Vei avea şansa alături de asemenea oameni să fiţi bine şi frumoşi şi dacă toţi cei din jur ar vrea să vă convingă că viaţa nu e roz. Şi când trăieşti în iubire, emani iubire, această radianţă o simt toţi cei care vă întâlnesc; oamenii autentici se vor simţi în largul lor alături de voi, animalele vor simţi telepatic o conexiune şi vor fi atrase într-un mod magnetic.

Dragostea nu e despre cei dragi. E despre noi. Cum ne putem conecta la iubire. Câtă iubire putem radia. Cât de importanţi suntem noi şi visele noastre. Iar până la urmă, dacă emitem puternic, dens, cu siguranţă universul ne va răspunde, cu claritate.

Dragostea este dincolo de declaraţii fără suport, dincolo de scopuri personale, dincolo de minciună. Şi nu ne provoacă deloc suferinţă, ci scoate tot ce avem mai bun din noi. Viaţa nu va fi neapărat doar roz, căci mereu noi oamenii avem lecţii de învăţat şi umbre de scos din noi şi de înţeles/vindecat. Dar, trăind în iubire, cu iubire, e imposibil ca toate porţile să rămână închise. Dacă ţi s-a dat un vis, ţi se vor da şi şanse să îl împlineşti. Din nimic, de nicăieri, iubirea care există în Univers vine şi te cuprinde, atunci când tu te conectezi la această vibraţie. Nu eşti singur, nici într-un moment, chiar dacă uneori te simţi copleşit de oameni care încă nu şi-au înţeles drumul şi faţă de tine nu reacţionează autentic.

Love, when it is real, is not a trap at all.

But some people still treat love like a game.

Sometimes we love such people. But I was left with disappointments and fears. Those people somehow told us that love is suffering, that it's a trap game.

But those who did not truly love have no way of understanding. When all the games stop, when they are not needed, the barriers fall and only the light remains. The light in people. It talks about everything they have most beautiful, about how they can become better, about how two people can help each other. Because we are so subjective when it comes to ourselves, our life partner, the one who wants the best for us, observes us more better. If we feel the need to make changes for our own good, and accept the guidance of our partner, and in turn we are encouraged to have the same attitude towards him, then the chance of evolution of each partner, but also of their evolution together, is extraordinary.

People who take on responsibilities, those who believe that the feelings of those around them are important, who protect and help develop the person with whom they have united their destiny, who not only live a passion but are deeply connected to the being they cherish, these people don’t destroy dreams, nor do they want to cause suffering. They, those few and bold people who assume to be different from the crowd, are people who, if they are with you, you will have the chance to live in love, with love. Don't worry about the hardships your life will bring. You will have the chance to be good and beautiful with such people and if everyone around you would like to convince you that life is not rosy. And when you live in love, you emanate love, this radiance is felt by all who meet you; authentic people will feel at ease with you, the animals will telepathically feel a connection and will be attracted in a magnetic way.

Love is not about loved ones. It's about us. How can we connect to love. How much love we can radiate. How important we are and our dreams. And in the end, if we emit strongly, densely, surely the universe will answer us clearly.

Love is beyond unsupported statements, beyond personal goals, beyond lies. And it does not cause us any suffering, but brings out all that is best in us. Life will not necessarily be just pink, because we humans always have lessons to learn and shadows to take out of us and to understand/heal. But, living in love, with love, it is impossible for all the gates to remain closed. If you have been given a dream, you will be given a chance to fulfill it. Out of nowhere, out of nowhere, the love that exists in the Universe comes and embraces you, when you connect to this vibration. You are not alone, not even for a moment, even if sometimes you feel overwhelmed by people who have not yet understood their way and do not react genuinely to you.

Unde se aşează iubirea, de acolo nu lipseşte nimic

„Iubirea necondiţionată” este folosită adesea ca o sintagmă care de fapt trădează exact contrariul. Atunci când doar o aştepţi, când o invoci, şi nu o oferi, reciproc. Sau atunci când o oferi, dar într-un mod dezechilibrat.

Dacă suntem atenţi, nu ajungem nici în cealaltă extremă, în situația în care nu ne mai onorăm pe noi înşine într-o relație de cuplu, sub pretextul că “oferim iubire necondiționată”. Este minunat să oferi iubire necondiționată partenerului, dar în primul rând este necesar să te asiguri că în acea relație te iubești, te respecți și te onorezi pe tine însuți.

Dacă te afli într-o relație (de cuplu sau de orice altă natură) care simți că nu te onorează din punct de vedere fizic, emoțional, intelectual sau spiritual, atunci este cazul să te oprești.

Fiecare relație are potențialul de a fi transformată într-un parteneriat profund, în care cei doi parteneri se inspiră unul pe celălalt, în care se simt profund conectați și susținuți la nivel sufletesc, dacă ambii sunt pe deplin angajați în acea relație și sunt hotărâți să treacă împreună peste orice obstacole.

De fiecare dată când unul dintre parteneri mai descoperă o calitate ascunsă/neștiută a celuilalt, iubirea lor se reînnoiește.

Atunci când un cuplu a trecut prin bucurii și crize majore, sentimentele de iubire care îi leaga pe cei doi parteneri sunt din ce în ce mai puternice.

De fiecare dată când unul dintre parteneri face ceva care îl determină pe celălalt să aibă și mai mare respect/ încredere în el, dragostea lor înflorește și mai frumos. În inima lor se înalţă foc viu, şi nu doar nişte declaraţii de conjunctură sau comportamente ajustate unor modele exterioare.

Unde se aşează iubirea, de acolo nu lipseşte nimic. Dar, acolo unde iubirea nu e prezentă, întotdeauna lipseşte ceva.

"Unconditional love" is often used as a phrase that actually betrays the exact opposite. When you just wait for it, when you invoke it, and you don't give it to each other. Or when you offer it, but in an unbalanced way.

If we are careful, we do not reach the other extreme, in the situation where we no longer honor ourselves in a relationship, under the pretext that "we offer unconditional love." It is wonderful to offer unconditional love to your partner, but first of all it is necessary to make sure that in that relationship you love, respect and honor yourself.

If you are in a relationship (couple or any other nature) that you feel does not honor you physically, emotionally, intellectually or spiritually, then you should stop.

Each relationship has the potential to be transformed into a deep partnership, in which the two partners are inspired by each other, in which they feel deeply connected and supported at the soul level, if both are fully engaged in that relationship and are determined to get over any obstacles together.

Every time one of the partners discovers a hidden/unknown quality of the other, their love is renewed.

When a couple has gone through major joys and crises, the feelings of love that bind the two partners are stronger and stronger.

Every time one partner does something that causes the other to have even more respect / trust in them, their love blossoms even more beautifully. In their hearts there is a living fire, and not just statements of behavior or behaviors adjusted to external patterns.

Where love is placed, nothing is missing from it. But where love is not present, something is always missing.

Tu nu ai văzut / You didn’t see

Tu nu ai văzut când eu plângeam și sufeream în tăcere…

Nu ai auzit nici când te rugam să mă asculţi. Nu aveai nicicând timp. Apoi, mult timp erau alţii prin preajmă. Sau poate deranjam cu şoaptele mele copiii... Erai mereu nervoasă, nemulţumită. Aveai aşteptări tot mai multe, iar eu le luam în braţe, fără să îmi pese că într-o zi o să mă prăbuşesc.

Ascundeam durerea care mă măcina, dinăuntru. Mimam zâmbete, dar uneori îmi ieşeau triste, stângace. În fiecare zi, luni în şir, mă străduiam să îţi vorbesc, să îţi spun că sunt rupt în mii de bucăţi şi că nu mai pot continua.

Îţi mai aduci aminte de câte ori cedam, de dragul nostru? De dragul a tot ce am construit împreună? Tu mereu mă învinovăţeai şi tindeai să vezi doar umbrele mele, în cele mai urâte culori. Dacă eu eram cel plin de negură, tu ai întins vreodată mâna? Chiar ţi-a păsat? Ai vrut cu adevărat să mă smulgi din cercul în care mă zbăteam fără ţintă?

Uneori, rar de tot, eram doar noi... Dar erau deja atâtea hotare între aceşti doi oameni, crescute în toţi aceşti ani în care nu ai întins niciodată mâna şi nu ai înţeles nimic din ce îţi spuneam. Nu ai privit niciodată cu sufletul, dincolo de ochi...

Ani de tăceri şi de nopţi în care doar îmi întorceai spatele, iar eu îmi ascundeam lacrimile de toţi cei care mă credeau fericit. Doamne, câţi mă invidiau poate că am un cămin liniştit şi că sunt un norocos, răsfăţat de destin! Dacă ar fi ştiut că sunt doar un pescăruş care se zbate între viaţă şi moarte, în marea cea largă, cu aripile rupte...

Ce a rămas din tot dorul meu pentru tine, pe care îl duceam tot mai greu, începând de la un timp să mă împiedic? Ce a rămas din dimineţile în care te aşteptam să îmi alungi temerile, tristeţea şi descurajarea, şi tu nu mai veneai? Ce a rămas din toate planurile pe care le-am făcut împreună? Ce-mi rămâne mie după atâţia ani de speranțe? Ce-mi rămâne mie după atâtea nopţi înnecate în lacrimi?

Îți zic eu: mi-au rămas câteva poze și amintiri... Şi copiii, pe care tot tu îi îmbrăţişezi noaptea. Oare e de ajuns? Oare doar atât merit?

Tu crezi că eu sunt slab şi voi ceda poate şi mâine... Nu, nu sunt slab, am cedat până acum doar de dragul tău, nu pentru că aş fi fost slab. Dar astăzi mestec cenuşă amară şi strâng pumnii. Am aprins în mine un curaj nelumesc. Astăzi voi face alte alegeri, de data aceasta de dragul meu, pentru că văd că pentru mine nu luptă nimeni. Ştiu că poate nu îmi va fi nimeni alături, şi poate chiar toţi împotrivă. Ştiu ce mă aşteaptă când aleg să nu mai accept şi să fac valuri. Nu ţie îţi promit, ci mie. Mie îmi promit că nu îmi va mai păsa de oamenii cărora nu le pasă decât de ei. Nu voi mai fi dispus să cedez unor oameni care la rândul lor nu sunt dispuşi să cedeze. Voi fi ecoul vostru! Tot ceea ce veţi emite, aceea veţi primi! Puteţi da vina pe mine şi să vă mascaţi greşelile... Dar într-o zi o să înţelegeţi că eu sunt doar o unealtă a universului. Eu sunt ecoul. Contează doar ceea ce voi emiteţi.

Eu am trăit înainte durerea. Nu contează dacă o vei trăi de acum încolo şi tu. Nu îţi vreau răul şi nu simt nevoia să mă răzbun. Azi durerea mea am aruncat-o pe geam şi la suflet am pus lacăte. Nimic nu mă va mai zdruncina! Mi-am promis mie în toate nopţile reci, în toate zilele fără soare, că într-o zi nu o să mai las pe nimeni să îmi invadeze sufletul cu noroi. Că dacă cineva va bate la uşă şi nu va avea lumină, mă voi preface că nu îl văd. De fapt, cum aş putea să văd cineva în beznă?

You didn't see when I was crying and suffering in silence…

You didn't even hear me ask you to listen to me. You never had time. Then there were others around for a long time. Or maybe I was bothering our children with whispers... You were always nervous, unhappy. You had more and more expectations, and I took them in my arms, not caring that one day I would collapse.

I was hiding the pain that was grinding me inside. I mimicked smiles, but sometimes they came out sad, clumsy. Every day, month after month, I tried to talk to you, to tell you that I was broken into thousands of pieces and that I could not continue.

Do you remember how many times we gave in, for our sake? For the sake of everything we built together? You always blamed me and tended to see only my shadows, in the ugliest colors. If I was the one full of fog, did you ever reach out? Did you really care? Did you really want to snatch me from the circle I was struggling aimlessly at?

Sometimes, rarely, it was just us alone... But there were already so many boundaries between these two people, raised in all these years that you never reached out and didn't understand anything I was telling you. You never looked with your soul, beyond your eyes...

Years and years of silence and nights in which you just turned your back on me, and I hid my tears from all those who thought I was happy. God, how many people envied me, maybe I have a quiet home and I'm lucky, pampered by destiny! If they only knew that I was just a seagull struggling between life and death, in the open sea, with broken wings... 

What was left of all my longing for you, which I was carrying harder and harder since I stumbled? What was left of the mornings when I was waiting for you to drive away my fears, sadness and discouragement, and you didn't come? What's left of all the plans we made together? What do I have left after so many years of hope? What do I have left after so many nights drowned in tears?

I'm telling you: I have a few pictures and memories left... And the children, whom you also hug at night. Is that enough? Is that all I deserve?

You think I'm weak and I'll give up maybe tomorrow... No, I'm not weak, I've given up so far just for your sake, not because I was weak. But today I chew bitter ash and clench my fists. I ignited a worldly courage in me. Today I will make other choices, this time for my sake, because I see that no one is fighting for me. I know that maybe no one will be with me, and maybe everyone will oppose me. I know what awaits me when I choose not to accept and make waves. I don't promise you, I promise myself. I promise myself I won't care about people who only care about them. I will no longer be willing to give in to people who in turn are not willing to give up. I will be your echo! Everything you emit, you will receive! You can blame me and hide your mistakes... But one day you will understand that I am just a tool of the universe. I'm the echo. Only what you broadcast matters.

I've experienced pain before. It doesn't matter if you live it from now on. I don't want to hurt you, and I don't feel the need for revenge. Today I threw my pain on the window and put padlocks on my soul. Nothing will shake me anymore! I promised myself on all the cold nights, on all the sunless days, that one day I would not let anyone invade my soul with mud. That if someone knocks on the door and there is no light, I will pretend not to see him. In fact, how could I see anyone in the dark?