Iubirea deja există / Love already exists

Cei care privesc în nevăzut simt viu că iubirea deja există. Că nu apare brusc, între două persoane întâlnite întâmplător, ci că acest sentiment intens e asumat atent, peste veacuri. Acum mult timp, înainte de a veni Aici, noi, îndrumaţi de energia divină, în deplină Conştienţă, am Înţeles pe deplin ceea ce suntem, în acel spaţiu unde nu există uitare.

Atunci am înţeles ce suntem ca întreg şi am văzut cu ochii spiritului energia de lumină cea compatibilă cu ceea ce suntem în cele mai intime laturi ale noastre. Am convenit o întâlnire doar la deplină maturitate, pentru a nu risipi sau pierde această energie minunată, din cauza unui ego nesublimat îndestul, sau a unei înţelegeri prea superficiale a menirii noastre ca fiinţe întrupate temporar în lumea fizică.

Nu aveam cum iubi o altă fiinţă decât cea Aleasă nouă, pentru care ne-am pregătit o viaţă sau chiar mai multe vieţi, trecând prin încercări incredibile.

Reconectarea în Iubire am programat-o adânc în Memoria noastră, dincolo de uitare, vizualizând ceea ce vom fi, şi ceea ce avem în comun, ceva atât de viu, încât să nu mai fie îndoială, când va veni momentul împletirii drumurilor.

Până atunci trăim doar îndrăgostiri, atingeri tangente ale acelei stări de graţie, dar care se diluează în timp, din cauza condiţiei noastre din acel moment. Însă atunci când are loc Regăsirea e ceva dincolo de tot ce e lumesc. E înşişi Viaţa, reconectată la cele mai de preţ simţiri ale noastre, dincolo de Uitare şi de condiţia umană. Ea nu se poate întâmpla mai devreme de momentul în care suntem pregătiţi să trăim cât mai complet acest moment şi să ne reconectăm cu energia divină a începuturilor noastre, atunci când am fost creaţi ca flăcări gemene.

Iubirea deja există în noi, şi ea deschide porţile în acel moment gândit împreună. A fost dintotdeauna acolo, iar noi o întregim odată cu Regăsirea. Noi ca fiinţe singulare suntem flacără, suntem iubire, dar doar imaginaţi-vă două flăcări care se îmbrăţişează... Simţiţi cum se înteţesc una pe cealaltă, cum se reaprind una pe cealaltă, ca nişte torţe în vânt?

Până în acel moment, în viaţa fiecăruia dintre noi, nu am făcut alegeri greşite, am experimentat doar lecţii, am devenit mai buni, mai înţelepţi, am ţesut visele noastre, am înţeles câte o părticică din lumea în care am venit, am căzut, ne-am ridicat şi am mers mai departe, iar uneori doar am dormit un somn adânc.

Iar atunci când suntem pregătiţi să aducem în noi Iubirea, să o ocrotim şi să o creştem, când ne dorim să aprindem puternic flacăra noastră interioară, atunci se va întâmpla.

Fiecare avem drumul nostru, nu există o reţetă aplicabilă altei persoane. Fiecare avem încercările noastre. Şi fiecare avem momentul asumat, care se va activa, nicidecum mai devreme, dar cu siguranţă nu mai târziu.

Tânjim o viaţă sau mai multe vieţi după o iubire completă, până la capăt. Dar oare am muncit îndestul cu noi înşine pentru a o ocroti? Am înţeles cât de important e atunci când o primim, să o înălţăm, dincolo de orice ar putea-o stinge? De aceea nu ni se dă mai devreme! Iar toate relaţiile aparent eşuate, nu sunt greşeli, sunt etape pe drumul dezvoltării noastre şi moduri în care noi am reuşit să răspundem unei chemări înalte, care se pregătea în noi.

Those who see in the unseen feel alive that love already exists. That it does not appear suddenly, between two people met by chance, but that this intense feeling is carefully assumed, over the centuries.

Long ago, before coming Here, we, guided by the divine energy, in full Consciousness, fully understood who we are, in that space where there is no forgetfulness.

Then we understood what we are as a whole and saw with the eyes of the spirit the energy of light compatible with what we are in our most intimate sides. We agreed on a meeting only at full maturity, so as not to waste or lose this wonderful energy, due to a rather unsupported ego, or a too superficial understanding of our purpose as beings temporarily embodied in the physical world.

We could not love a being other than the our Chosen One, for whom we prepared one life or even more lives, going through incredible trials.

We have programmed the reconnection in Love deep in our Memory, beyond oblivion, visualizing what we will be, and what we have in common, something so alive that there will be no doubt when the time comes to weave the roads.

Until then we live only in love, tangent touches of that state of grace, but which dilutes in time, because of our condition at that moment. But when the Discovery takes place, it is something beyond all that is worldly. It is Life itself, reconnected to our most precious feelings, beyond Oblivion and the human condition. It cannot happen before the moment when we are ready to live this moment as completely as possible and to reconnect with the divine energy of our beginnings, when we were created as twin flames.

Love already exists in us, and it opens the gates to that moment thought together. It has always been there, and we complete it with the Rediscovery. We as singular beings are a flame, we are love, but just imagine two flames embracing each other... Do you feel how they intensify on each other, how they rekindle on each other, like torches in the wind?

Until then, in the life of each of us, we have not made wrong choices, we have only experienced lessons, we have become better, wiser, we have woven our dreams, we have understood a part of the world in which we came, we fell, we got up and walked on, sometimes we just slept soundly.

And when we are ready to bring Love into us, to protect it and to grow it, when we want to ignite our inner flame strongly, then it will happen.

We each have our own way, there is no recipe applicable to another person. We each have our trials. And we each have the assumed moment, which will be activated, not earlier, but certainly not later.

We long for one or more lives for complete love, to the end. But have we worked hard enough to protect ourselves? Did we understand how important it is when we receive it, to raise it, beyond anything that could extinguish it? That is why it is not given to us sooner! And all the seemingly failed relationships are not mistakes, they are stages on the path of our development and ways in which we have managed to respond to a high calling that was preparing in us.