Florentis: Hotarele Turzii

Hărcana este un teritoriu administrativ situat în intravilanul municipiului Turda, fiind cunoscute sub numele T10 (Trupul 10), cunoscut mai demult sub denumirea de hotarul Piatra Hărcana sau Hărcana (-Piatra Fântânele). În momentul de faţă, este înglobat în municipiul Turda sub denumirea Str. Hărcana.

Trupul Hărcana este situat pe o largă terasă a Arieşului, aflată la o altitudine medie de 373 m, pe malul stâng al râului Arieş (Pârâul Mic Sărat), la est de confluenţa acestuia cu Valea Sărată. Periferic, terasa este străpunsă la vest de un torent care se varsă în Valea Sărată, iar la est, de un mic pârâu local care se varsă în Arieş, străpungând Dealul Râpei.

La Hărcana se poate ajunge dinspre municipiul Turda, din extremitatea nordică a cartierului Poiana (Str. Petru Maior), pe un drum local pavat cu piatră (Aleea Sportului, apoi traversând un pod relativ nou peste râul Arieş, continuând pe Aleea Pietroasa – fostul hotar Sfântu Ion II), încă 2,4 km. În continuare, spre est, Strada Hărcana se conectează cu Strada Petrilaca (fostul hotar Petrilaca). De asemenea, la Hărcana se poate ajunge şi dinspre cartierul turdean Băile Sărate, din zona lacului Tarzan, urmând Str. Sfântu Ion (pavată doar pe un sector scurt, de la Băile Sărate până la intersecţia cu Str. Vulturului (care face legătura cu fostul C.A.P. Unirea), apoi nepavată. Alte drumuri locale nepavate fac legătura din Hărcana spre hotarele Pârâul Porcilor, respectiv Mărăcineni.

Adresa trupului Hărcana este Turda, Str. Hărcana, având următoarea poziţie GPS: 46.575972 ° latitudine nordică, 23.841914 ° longitudine estică (46°34'33.5"N, 23°50'30.9"E).

Fig. 1 - Schiţa generală a trupului Hărcana din intravilanul municipiului Turda

Hărcana este formată din trei nuclee de gospodării – estic (la sud de vârful Piatra Hârcăni), central (în preajma bisericii de lemn) şi vestic (pe torentul drenat de Valea Sărată). În anul 2007, în registrele Primariei Turda figurau 27 de gospodării permanente în cătunul Hărcana, în prezent numărul real al lor fiind în scădere (circa 20).

Ca şi limite ale trupului de intravilan Hărcana, întâlnim spre nord hotarul Mărăcineni, spre est Trupurile 5 şi 6 (fostul hotar Petrilaca), spre sud municipiul Turda (cartierul Poiana), iar spre vest Trupul 9 (fostul hotar Sfântu Ion II) şi hotarul Pârâul Porcilor.

Denumirea acestui trup de intravilan derivă probabil din toponimia locală – există în partea de nord-est a acestui hotar vârful Piatra Hârcăni, aducând în discuţie existenţa unor vechi morminte descoperite aici („hârcă” = craniu dezhumat).

Din punct de vedere istoric, Hărcana are un loc important în istoria locală, cât şi cea naţională, mai ales pentru un eveniment de tristă amintire – Masacrul de la Hărcana. În cel de-al doilea război mondial, mai exact după luptele grele date în perioada 05.09.1944 - 04.10.1944 pentru eliberarea oraşului Turda de sub ocupaţia armatei horthyste, câteva formaţiuni militare horthyste au rămas cantonate în teritoriu, în flancurile frontului, la periferia oraşului. În nopţile zilelor de 22 şi respectiv 23 septembrie 1944 mai mulţi localnici din cătunul Piatra Hărcana au părăsit locuinţele pentru a-şi căuta un loc care să le ofere mai multă siguranţă. O formaţiune militară condusă de căpitanul Pityu cazată în apropiere îi descoperă la data de 24 septembrie 1944 pe localnicii români refugiaţi în împrejurimi, sub podul de cale ferată de la Petrilaca. Cei 18 „prizonieri” civili de etnie română au fost împuşcaţi pe rând, sub privirile conaţionalilor care au avut acelaşi sfârşit tragic.

Valoare istorică are şi bisericuţa de lemn de la Hărcana, aflată în centrul acestui hotar, acum într-o stare de degradare avansată. Edificată în anul 1828 în localitatea Poşaga de Jos, a fost utilizată de comunitatea greco-catolică locală. În anul 1955 biserica a fost strămutată pe locaţia actuală, fiind transportată cu mocaniţa până în Gara Turda, iar de acolo cu carele cu boi şi refăcută sub conducerea meşterului Puf Ilie.

Relieful se prezintă sub forma unei terase superioare largi a luncii râului Arieş, desfăşurată în mare parte în ecartul de 370-373 m, străpunsă pe alocuri de mici ridicături – spre nord-est Dealul Piatra Hârcăni (376 m), spre sud-est Culmea Ghirişului (374 m), spre sud Dealul Râpei (374 m), iar spre sud-vest Dealul Cioara (374 m). Spre sud, se instalează un front de cuestă spectaculos, fragmentat de mici conuri de dejecţie ale unor izvoare prezente în terasa superioară.

Altitudinea maximă se înregistrează spre limita nord-estică – 376 m (Dealul Piatra Hârcăni), iar cea minimă spre limita sud-estică – 325 m (la extremitatea vestică a hotarului, în lunca pârâului Valea Sărată), altitudinea medie fiind de circa 350 m, cu o desfăşurare mai largă a acestui ecart mai ales în partea vestică. Fundamentul reliefului este format îndeosebi din sedimente ale Pleistocenului superior specifice terasei superioare ale Arieşului (blocuri, pietrişuri, nisipuri), iar periferic, în conurile de dejecţie din sedimentele specifice Buglovianului (gresii şi argile carbonatice nisipoase).

Hidrografia este reprezentată de o serie de pâraie şi torente locale, drenate de Valea Sărată, respectiv de râul Arieş.

Vegetaţia locului este specifică stepei secundare (cu intervenţie antropică) reprezentată prin pajişti mezofile, în prezent mare parte din acestea fiind exploatate sub formă de terenuri arabile. Pe alocuri întâlnim mici insule de salcâmi, iar în est, de-a lungul Văii Sărate vegetaţie halofilă.

Economia locală de bazează îndeosebi pe cultura plantelor, îndeosebi a porumbului, dar şi a păioaselor şi plantelor tehnice (sfeclă de zahăr, floarea soarelui). Alte ramuri economice întâlnite în Hărcana sunt creşterea animalelor şi pomicultura.

Câteva poze realizate aici la data de 8 august 2013: