Zboară, puiule, zboară...

Zboară, puiule, zboară...

Dincolo de noi, afară,

Zboară fără limită,

Eu o să te mai privesc o clipă...

 

Zboară, puiule, zboară...

Acum, în ceas de seară,

Căci mâine e o nouă zi,

Trecutul va fi azi...

 

Să iei cu tine

Şi-o parte din mine…

Du-o sus, spre cer,

Căci oamenii nu pier.

 

În alte timpuri poate

O să te reîntâlnesc,

Tu caută prin noapte

Un alt tărâm lumesc.

 

Noi cei rămaşi aici,

În cerul dedesubt

Adâncuri vom simţi,

Şi gândul rupt...

 

Zboară, puiule, zboară...

Prin cer albastru, lin,

Sufletul cu gânduri plin

În timp n-o să mai doară...

Our Treasure

This time you can search for a sacred manuscript in the Peruvian rainforest… 

You can look elsewhere for hidden treasures of wisdom…
We live deeply in a mysterious world, full of sudden coincidences and synchronistic encounters that seem destined.
More of us awaken to this mystery.
Humans have always felt insecure and disconnected from this sacred source, they are trying to take energy by dominating each other.

- The Celestine Prophecy -

[*Celestine is a mineral consisting of strontium sulfate (SrSO4). The mineral is named for its occasional delicate blue color]

10

 

Eu sunt 10.

Aceasta este vibraţia mea.

M-am născut în data de 28, 2+8=10…

 

Mama e 10.

E şi vibraţia ei.

Ea s-a născut în 30.07, 3+0+0+7=10...

 

Tata e 10.

E şi vibraţia lui.

El s-a născut în 16.03, 1+6+0+3=10…

 

Karma noastră are şi un alt aspect... de control:

- fiecare dintre noi are o zodie de foc, cu ascendent în apă, iar perechea sa e invers, zodie de apă cu ascedent în foc;

- mama mea e Leu, tata Peşti;

- eu Leu, ea Peşti...

 

Ea e 10?

Nu, acum ea nu e 10. Şi oricât de mult aş vrea să fie, pur şi simplu acum nu e 10.

Dacă oamenii nu sunt aşezaţi pe aceeaşi vibraţie, nu pot conlucra la adevăratul său potenţial. Ştii cum e când orice ai face, progresezi foarte lent sau stagnezi, oricât de mult ţi-ai dori să nu fie aşa? Eu, tu, nu putem schimba planul deja asumat.

 

Dacă eşti pe un drum greşit, vei înţelege. Dacă eşti pe un drum bun, vei înţelege. Dumnezeu îţi aduce bolovani tot mai mari pe el, pe drumul greşit. În loc să te superi, mulţumeşte-i, te forţează să te trezeşti. Dacă eşti pe un drum bun, vei simţi asta prin ghidaje.

 

28.10.2020 este o zi plina de vibraţia aceasta. 2+8=10, 10=10, 20+20=4*10.

Am primit anumite ghidaje, deloc întâmplător în această zi, despre anumite lucruri.

Las aici câteva repere pentru cei care aveţi nevoie de ele, veţi rezona imediat cei care aveţi nevoie de acestea:

 

Blessing of Virgin Mary, Negative Energy Cleansing, Miraculous Medal:

Blessing of Archangel Michael, Cleanse of the Negative Energy, 1111Hz, 888Hz, 528Hz, 4096 Hz:

Removing Reptilians, Demons, Ghosts, Attachments and more:

God's Physical Healing with Archangel Raphael Meditation:

Archangel Raphael Healing the Mind Body and Soul Guided Meditation:

Archangel Michael - Energy Cord Cutting Meditation:

@awakening_secret

 

Dragostea

 

Ce este dragostea?

O tăcere adâncă se lasă printre noi, căci nimeni nu îşi asumă răspunsul.

Poate e o întrebare care nici n-ar trebui pusă.

Este una dintre cele mai rare experienţe, foarte rar îi e dat cuiva să o trăiască.

Se vorbeşte mult despre ea. Există o imensă industrie care îţi oferă fragmente despre ea.

Însă dragostea se încăpăţânează să rămână ascunsă celor mai mulţi dintre noi.

Într-un fel anume e o întrebare la fel de absurdă ca şi “Ce este hrana?”. Dar uităm că întrebarea a fost pusă de o persoană care poate a fost privată de mâncare de la începuturile sale.

Şi noi, minţile fizice, care întrebăm ce e dragostea, ca şi ele, spiritele încă neîntrupate care se întreabă ce este hrana, avem pe undeva dreptate să punem acele întrebări, fiecare din direcţia noastră.

Dragostea este hrana sufletului, însă ai fost privat de ea. Sufletul tău nu a primit deloc dragoste, aşa că nu o poţi înţelege. Întrebarea ta este tristă, dar relevantă.

În acest răstimp, aici, dincolo de spirit, trupul tău şi-a primit hrana, aşa că el merge mai departe. Sufletul nu şi-a primit-o încă, drept pentru care zace în mod etern fără energie aici.

Când primim trup, căci de născut ne-am născut de fapt dincolo, suntem dotaţi cu capacitatea de a iubi şi a fi iubiţi. Orice copil se naşte nelimitat, ştie ce e dragostea, dar mama şi tatăl său nu ştiu ce e. Nici un copil nu primeşte părinţii pe care îi merită, părinţii aceia pur şi simplu nu există aici pe Pamânt. Până când acel copil va deveni la rândul său părinte, el va fi pierdut capacitatea de a iubi.

Fiecare copil se naşte cu toată dragostea care poare să încapă în el. Însă părinţii nu pot să le dea dragoste, au propriile antecedente, nici ei nu au primit-o când erau copii.

Părinţii pot doar să se prefacă. Pot să vorbească despre dragoste, însă ceea ce fac este lipsit de iubire. Felul în care se poartă între ei, felul în care îşi tratează copilul este lipsit de iubire. Copilul nici măcar nu e respectat, nu e considerat o persoană, ci mai mult o problemă, este considerat bun doar atunci când nu plânge şi este cuminte. Între soţi nu există dragoste, în schimb există dominaţie, posesiune, gelozie, aşteptări, totul felul de alte otrăvuri care distrug dragostea.

Dragostea e floarea cea mai fragilă din viaţa noastră. Devine puternică doar dacă e protejată şi hrănită. Dragostea unui copil e deosebit de fragilă, el însuşi este foarte fragil. Un copil lăsat singur nu va supravieţui. Va muri, aşa se întâmplă şi cu dragostea. Corpul său primeşte hrană, va supravieţui, însă sufletul său va intra în letargie, dragostea sa este ofilită, neîngrijită.

Părinţii nu au plutit niciodată în dragoste, nu ştiu ce e aceasta. Sunt victirme. Şi părinţii lor au fost la fel. Şi aşa mai departe, vei ajunge la Adam şi Eva, până la Dumnezeu Tatăl.

Alungarea lui Adam şi a Evei din Rai e o traumă pe care o răspândim de la o generaţie la alta. Dumnezeu nu a dat dovadă de respect faţă de Adam şi Eva, a început să le poruncească. A început să facă toate mofturile pe care le fac părinţii. Să nu mâncaţi fructele din acel pom! Şi când Adam a mâncat, Tatăl a fost atât de furios, încât i-a alungat…

În mod natural, orice fiinţa umană fragilă se teme. Copilul ameninţat că va fi dat afară, se teme. Începe să facă unele compromisuri...

Încet, copilul începe să manipuleze. În sinea lui, îşi urăşte părinţii, pentru că nu este respectat. Începe să fie frustrat pentru că nu se simte iubit şi respectat aşa cum este. Faţă de el sunt nişte aşteptări, abia pe urmă va fi acceptat. “Dragostea” are condiţii, abia apoi va fi primită...

Copilul îşi va învăţa lecţia şi va deveni fals, îşi pierde contactul cu valorea sa nemijlocită. Îşi pierde şi respectul de sine şi începe să se simtă vinovat...

Aceştia sunt chiar părinţii mei adeăvaraţi? Poate că mă păcălesc, pentru că s-ar părea că nu emit nici un fel de dragoste...

Văd doar furia din ochii lor şi încă pentru nişte nimicuri şi nu înţeleg proporţiile ei...

Este atât de nedrept! Încetul cu încetul dragostea este ucisă.

Dragostea creşte doar într-un mediu plin de dragoste. Are nevoie de aceeaşi vibraţie în jurul ei.

Dacă mama este iubitoare şi se respectă pe sine însuşi... Dacă tatăl este iubitor, se iubeşte şi respectă pe sine însuşi... Dacă amândoi emit dragoste între ei, dar şi împreună faţă de copil, doar atunci dragostea va deveni fundamentul acelui copil. Însă acest lucru nu se întâmplă! Acest lucru nu s-a întâmplat până acum!

Nu cumva repetăm cu toţii un model?

Trebuie să renunţi să faci asta! Deşi pare imposibil, nu există nici un model altfel... Abia renunţând vei şti ce înseamnă dragostea, altfel vei rămâne captiv în tot acest lanţ nesfârşit.

Eu nu pot defini dragostea. Nu pot defini nici naşterea. Nici moartea. Nici nu pot defini divinitatea. Ele există pur şi simplu. Dar noi nu le cunoaştem. Decât într-un moment singular, când ele ne trăiesc pe noi, când le permitem să ne trăiască. Noi ne dăm la o parte şi tot ceea ce este ne trăieşte pe noi nemijlocit.

Nu pot să te învăţ ce să faci, o să simţi tu. Dar îţi pot înţelege câţiva paşi.

Întâi o să scapi de părinţii tăi. Nu vreau să îţi spun să nu îţi respecţi părinţii. Nu trebuie să scapi fizic de ei. Vei scăpa de vocile părinţilor de dinăuntrul tău, de programul defect înregistrat în tine, preluat de la ei. Vei şterge tot ce înseamnă părinţi dinăuntrul tău. Oricine are resentimente faţă de proprii părinţi. Ei înşişi nu au cunoscut nici o bucurie profundă în viaţă. Sunt doar roboţi şi au creat o atmosferă în care copiii lor se vor transforma în nişte roboţi. Fă absolut ceva nou, ceva ce părinţii tăi nu ar fi putut nici măcar să-şi imagineze. Piesa aceea mizerabilă nu trebuie repetată!

Această noutate trebuie introdusă în fiinţa ta şi abia apoi va începe să înflorească dragostea.

Partenerul perfect probabil nu există nici el. Poţi căuta o viaţă şi nu-l vei găsi... Vei fi nefericit pentru că nu îl vei găsi. Dar dragostea va veni pe neaşteptate! Atunci când tu vei emite, şi celălalt va emite, deodată, iubirea voastră se va alinia. Dar nu ca până acum. Dacă se reia ciclul aşteptărilor, nu va mai fi nimic veritabil. Celălalt nu are nici o obligaţie să te iubească. Când se chiar întâmplă, este un miracol... Fii impresionat de acest miracol! Trăieşte bucuria ta. Toate celelalte sunt neesenţiale. Fii recunoscător, dacă se iveşte în calea ta dragoste. Nu poţi să te aştepţi la aşa ceva, şi totuşi, uneori se întâmplă. Concomitent!

Dragostea are nevoie de gratitudine, de o mulţumire nespusă, dar simţită.

În loc să te gândeşti cum primeşti sau nu dragoste, începe să o dăruieşti. Nu există un alt mijloc! Oamenii sunt preocupaţi cu toţii să ia... Din cauza asta nu se întâmplă... Universul funcţionează altfel, dacă dăruieşti necondiţionat, fără să ai aşteptări, nu mai priveşti totul ca pe o afacere, ca pe ceva materialist... Afacerile sunt cel mai urât lucru din lume, poate sunt necesare la un moment dat în viaţa noastră materială, însă viaţa este despre altceva.

Copacii înfloresc pur şi simplu, nu fac vreo afacere. Stelele radiază, nu fac vreo afacere. O pasăre cântă, nu face vreo afacere. Nici una dintre acestea nu îţi cere nimic în schimb. Pur şi simplu sunt, îşi vor face simţită prezenţa şi apoi vor pleca mai departe.

Aşa este şi dragostea. Dăruieşte, nu aştepta să vezi cât iei. Da, ea în mod natural, vine înmulţită. Nici nu e nevoie să o chemi, atunci când o chemi ea nu va veni, pentru că atunci o ucizi.

Întreaga ta viaţă ai fost programat să iei, nu să dai! Va fi foarte greu la început. Încet, va apărea în viaţa ta ca ceva natural, iar picătură cu picătură fluviul începe să curgă. Dacă semeni însă în deşert, nu te aştepta să răsară ceva. Continuă să semeni, nu te descuraja! Într-o zi va răsări floarea, în cel mai potrivit moment, nicicând altundeva.

O persoană matură nu are nevoie de nimic de care să se sprijine. Este împăcată şi fericită în solitudinea ei. Solitudinea ei este un cântec, o sărbătoare. Solitudinea nu este singurătate, pentru că este meditativă, este vie, din ea nu lipseşte nimic.

Într-o zi ai ieşit din pântecul mamei... Dacă ai fi rămas acolo mai mult, ai fi murit! Chiar şi mama ta ar fi murit! Într-o altă zi, a trebuit să ieşi din atmosfera familiei pentru a te duce la şcoală. Apoi ai ieşit şi din acel “pântec”, în lumea largă… În profunzimea sinelui tău eşti încă în pântec. A doua naştere trebuie să aibă loc... Eliberarea de tiparele memoriei... În acel timp, în interiorul tău va înflori compasiunea adevărată, vei înţelege abia atunci pe părinţii tăi, pe partenerii eşuaţi, vei vrea cu adevărat să le dai un impuls luminos, tot ceea ce nu au avut ei şi nu au reuşit singuri.

Poţi sădi o plantă frumoasă, deşi după multe sacrificii. Poţi să o îngrijeşti. Apoi, într-o zi, apare floarea şi parfumul ei îţi va umple casa. Este tot ceea ce nu ai avut până acum.

Gaia, Suprasufletul

Noi nu doar trăim pe planeta Pământ... Noi suntem planeta Pământ!

Vedeţi voi, tot ceea ce emitem împreună, întreaga omenire, creăm un înveliş de gândire, o suprastructură.

Unii o numesc noosferă, alţii o înţeleg ca şi Gaia, alţii o invocă ca fiind Mama Natură.

Aveţi libertatea să înţelegeţi asta acum, sau abia după ce veţi pierde dimensiunea fizică.

La fel cum Creatorul a emanat din Mintea sa Universul, aşa noi emanăm forţa vie care ţine Pământul aşa cum e acum.

Da, la un anumit nivel suntem scindaţi. Aşa sunt şi celulele noastre, în corp. Aparent scindate. Împreună formează însă o conştiinţă umană.

Mai sus, noi, fiinţele umane, formăm o supraconştiinţă planetară. Suntem, împreună, Gaia. Gaia nu este doar suma conştiinţelor noastre, este ceva mai mult. Este o Conştiinţă uriaşă, de tipul celor ale cetelor de îngeri, care are viaţă şi structură proprie, mecanisme proprii de autoreglare. Tot aşa, noi nu suntem doar suma celulelor noastre, suntem ceva mai mult, avem o fiinţă care iradiază de dincolo de ansamblurile fizice din care este constituită. Noi suntem chiar un microcosmos prin noi înşine, găzduim lumi întregi pe paliere mult mai mici.

Gaia este asemeni suprasufletului roiului de albine, dar la o scară uriaşă. Este asemeni stolului de păsări. Nu v-aţi minunat niciodată un stol de musculiţe, albine, lăcuste, cum nu se ciocnesc între ele, deşi aparent fiecare au o mişcare dezordonată? De sincronicitatea absolut uimitoare a bancurilor de peşti, a stolurilor de păsări...

La o scară foarte măruntă, particulele de tip cuantic se comportă într-un fel magic.

Universul nostru e construit pe modelul structurilor înglobate. O minte/energie emite la un anumit nivel un impuls de organizare, la care răspund toate elementele constructive.

Rădăcinile spirituale au nevoie de o dimensiune fizică pentru a se manifesta în mod complet. Iar realitatea fizică are nevoie de un substrat spiritual pentru a fi organizată la un nivel profund şi a funcţiona interrelaţionat. Împreună, ambele realităţi fuzionează în dimensiunea creatoare. Acest creator sau co-creator, depinde de nivelul său, este văzut ca Dumnezeu, Elohim, Suflete Părinţi, Gaia, Om.

Gaia, supraconştiinţa întregii naturi a Pământului, este călătoria noastră fizică printr-o conştiinţă extinsă, în aceeaşi dimensiune. Noi, fiinţele umane, provenim ca şi germeni din supra-sufletele părinţi aflate în cerurile de dimensiune 8, în timp ce dimensiunea astrală deschisă conştiinţei noastre e cea de nivelul 7. Dumnezeu Tată al Începuturilor este singurul care atinge dimensiunea 12, iar Spiritele Creatoare o ating pe cea a 11-lea.

Un Supra-Suflet Părinte, aflat în a 8-a dimensiune, atunci când doreşte să experimenteze intim lumile mai dense, aflate pe palierele mai joase, se va divide în 6 perechi de suflete-gemene, în total 12 entităţi de conştiinţă. Aşadar, fiecare dintre noi, fiinţele umane, este construit ca având un suflet geamăn şi alte zece suflete surori. Sinele vostru Superior e supra-sufletul vostru, al celor 12 entităţi surori, respectiv şase perechi de suflete-gemene. Reconectarea profundă cu Sinele Superior duce la ghidarea minunată în viaţa voastră spre planurile asumate în dimensiunile superioare. O parte din Supra-Sufletul Părinte va rămâne în dimensiunea a 8-a.

Noi, toate fiinţele umane, care experimentăm planul fizic, avem acces conştient la tridimensionalitate, la dimensiunea 3, cu toţii (regn mineral total integrat, regn vegetal parţial asumat, regn animal parţial perceput). O anumită parte dintre noi sunt conectaţi într-o anumită măsură la dimensiunea a 4-a, cea eterică, dimensiunea sufletului, tărâmul colectiv al gândurilor şi sentimentelor emise de toate fiinţele vii existente în plan fizic. O şi mai mică parte suntem conectaţi într-o altă măsură la dimensiunea 5, cea astrală, a lumii spirituale, cea a co-creării dimensiunilor inferioare; este tărâmul iubirii necondiţionate. Dimensiunile următoare nu pot fi prezente în acest moment la nivel conştient în fiinţa noastră existentă în plan fizic, acum, decât ca urme, accesate rareori, doar la nivel incomplet. Dimensiunea a 6-a este cea a umanităţii iluminate, al geometriei sacre, unde au intrat în mod conştient doar marii maeştrii. Dimensiunea a 7-a este cea a minţii superioare, a conştiinţei de grup, cea în care comunicaţi cu familia voastră de suflete; este reîntoarcerea Acasă, în planul unde v-aţi născut ca fiinţe spirituale şi tot aici e planul care oferă posibilitatea reunificării.

Inima

Cum spuneam în articolul “Lumea de lumină” https://florincoman81.blogspot.com/2020/10/lumea-de-lumina.html, pentru ca vieţile noastre să fie împlinite, este nevoie să devenim co-creatori a propriei noastre vieţi, să manifestăm, apoi să fim vigilenţi pe calea ghidajului primit.

În dimineaţa aceasta, deşi vremea de afară nu era prea prietenoasă, ne-am hotărât să mergem undeva în mijlocul naturii.

Deschizând harta satelitară, aparent la întâmplare, efectiv am fost ghidat spre un loc în mijlocul unei păduri, loc care apare sub formă de inimă: N46.565325, E22.875786

În curând, înainte de a mă porni am primit o poză aparent întâmplător, dintr-o pădure, care părea să aibe multe spirite şi o lumină puternică.

În drum spre acel loc, la un moment dat am pierdut parţial controlul direcţiei din cauza drumului foarte greu şi era chiar să ne răsturnăm.

Vremea era una mistică, simţeai efectiv un mister în aer. Valuri de ceaţă, burniţă, fulgi, dar totuşi o căldură neobişnuită, deşi termometrul arăta sub 0 grade, mâinile nu îngheţau.

În drum spre pădurea inimă, am dat însă de plante cu frunze sub forma de inimă.

De asemenea, am întâlnit în drumul spre inima pădurii, un mic lac în formă de inimă.

Am ajuns acolo, dar nu se putea ghici forma pădurii decât din satelit.

În schimb am întâlnit astea:

Şi astea:

La revedere, inima pădurii... Sau pădure-inimă...

Vor urma probabil alte semne.

[https://florincoman81.blogspot.com/2020/11/vortex-spatial-si-temporal.html]

Cred în femei

 

Cred în femeile complete care nu au nevoie de nimic din afară, deoarece simt deja că au totul în interior.

Cred în femeile echilibrate, care par fragile şi neajutorate, dar într-un mod fericit, deloc exagerat sau fals.

Cred în femeile care emană bunătate, care poartă de grijă, preţuiesc şi iartă, care au puterea să vadă partea bună din orice situaţie, să iubească cu blândeţe şi empatie.

Cred în femeile care nu caută alţi vinovaţi pentru propriile greşeli, care au ele însele ambiţia de a înţelege, urmări şi implini propriul lor scop în viaţă.

Cred în femeile care sunt prezente în propriile vieţi, care trăiesc clipa, emanând o tinereţe şi vitalitate molipsitoare.

Cred în femeile care strălucesc pur şi simplu din interior, indiferent de vârstă sau obstacole.

Cred în femeile care rezistă tentaţiei de a critica pe alţii şi se remarcă din mulţime.

Cred în femeile care aduc în căminul lor un sentiment de linişte, relaxare, căldură, care ştiu să aducă o lumină ce umple tot.

Cred în femeile deschise spre fericire, care o preţuiesc şi efectiv o nasc, şi nu doar o aşteaptă să vină din exterior.

Cred în femeile faţă de care simţi efectiv că secretele se topesc, cu care poţi vorbi orice şi acele lucruri în loc să te doară înfloresc într-o lumină mult dincolo de ceea ce suntem obişnuiţi până acum.

Cred în femeile spirituale, egale cu bărbaţii, care ştiu să asculte frumos, dar şi să emită, dar care nu emit niciodată sentimentul de superioritate sau că ar şti totul.

Cred în femeile cu ochi de stele, care ne amintesc de unde am venit, care ne reconectează cu căldură şi lumină adâncă, venită din dimensiunea pe care trebuie să o regăsim împreună.

Cred în femeile mistice, care pot intui rădăcinile a ceea ce suntem cu adevărat şi care au puterea de a renaşte aceasta lume pierdută.

Cred în femeile care chiar dacă la un moment dat în al lor suflet s-a prăbuşit totul, au fost ele apoi lumina care vroiau să o vadă în lume.

Cred în femeile care aduc înflorire energiei masculine, care simt fără să fie nevoie de vorbe, care o îmbrăţişează cu liniştea prezenţei.

Cred în femeile care înmulţesc dragostea primită şi o redau înzecit, doar aşa putem efectiv înflori.

Cred în femeile care văd prin alţi ochi, care ating şi iubesc orice fiinţă care există în mod luminos în calea noastră.

Cred în femeile care nu poartă bagaje uriaşe, dar în cele care le au există tot ceea ce le trebuie.

Cred în femeile care trăiesc sexualitatea cu candoare şi sfinţenie, care înţeleg că energia vieţii odată trezită şi fuzionată te poate urca efectiv la cer şi nu doar la o plăcere de moment.

Cred în femeile care aduc frumuseţe prin simpla lor prezenţă.

Cred în femininul sacru şi în adâncimea pe care doar ele o au.

Cred în tăcerea lucrurilor de la începuturi, în Ea, care îmbrăţişează prin prezenţa ei inclusiv spiritele creatoare ale primelor raze. Simt cum Ea a fost acolo şi a însoţit naşterea lucrurilor şi toate minunile lumii.

Cred în minunata putere a Tăcerii, Inteligenţa nenăscută, care s-a dat deoparte şi a îmbrăţişat Mintea care a început să ordoneze primele lucruri. Cred în dualitatea care a existat de atunci, şi a existat şi odată cu zorii primei omeniri, pe acelaşi palier cu Adam Kadmon, microcosmosul oglindă a Marelui Cosmos.

Cred în minunata treime care există în tot şi în noi înşine. Eu sunt cel care este întotdeauna cu tine. Eu sunt Tatăl, Eu sunt Mama, Eu sunt Fiul. EU SUNT.

Binecuvântez femininul!

Cred în bărbaţi

 

Cred în bărbații sensibili și amabili.

Cred în bărbații care vor să se vindece și să-i ajute pe ceilalți să se vindece.

Cred în bărbații mistici, care cred în ei înșiși.

Cred în acei bărbații adormiți și bolnavi, care vor să vadă lumina și uneori reușesc să o vadă.

Cred în bărbații a căror ambiție  maximă este fericirea.

Cred în bărbații care caută cumpătare și pace în interior.

Cred în bărbații care se răzvrătesc împotriva sistemului, pentru că știu că nu a fost niciodată sănătos.

Cred în  bărbații poeți, magi, scriitori, înțelepți, profesori, muzicieni, artiști.

Cred în bărbații conștienți care au pierdut la fel de mult cu patriarhia ca şi femeile.

Cred în bărbații cărora le place să facă din viață un lanţ de sărbători zilnice.

Cred în bărbații care își îmbrățișează copilul rănit interior şi îl ascultă.

Cred în bărbații care refuză să fie sclavi ai propriei răni și care, în ciuda durerii, o curăță și o vindecă cu răbdare, cu dragoste și curaj.

Cred în bărbații care vin de la stele și își amintesc puterea aripilor lor, puterea mâinilor lor și puterea inimii lor.

Cred în bărbații care cunosc intuiția și o folosesc drept busolă.

Cred în bărbații care împărtășesc libertatea pentru că sunt liberi și nu cunosc nici un alt mod de a trăi.

Cred în bărbații care protejează energia feminină, care știu să citească aspectul iubitei lor și care nu intenționează să o schimbe. Pur și simplu o însoțesc cu înțelepciune în zborul ei.

Cred în bărbați complecși care nu au nevoie de nimic din afară, deoarece știu deja că au totul în interior.

Cred în bărbații care se transformă în foc când sunt reci, care se transformă în  apă când le este sete și care devin curcubeu când iubesc.

Cred în bărbații care se văd prin alți ochi și, prin urmare, iubesc și respectă orice creatură există pe pământ.

Cred în bărbații perfect imperfecți, deoarece în acea imperfecțiune își găsesc și frumusețea.

Cred în bărbații sensibili, care știu să primească și să dea dragoste în echilibru, care ascultă și vorbesc, cei care trăiesc și lasă să trăiască cea de lângă ei.

Cred în bărbații care trăiesc sexualitatea ca fiind sacru, pentru că știu că este un dar minunat, unde pot crea alchimia cea mai pură și inimaginabilă pe pământ.

Cred în bărbați cu sentimente clare, care sunt accesibile și care sunt prezenți în sine și pentru ceilalți.

Cred în bărbații care umblă cu bagaje mici şi modeşti.

Cred în oamenii tandri și sălbatici în același timp.

Cred în bărbații care înfrumusețează totul în calea lor, viața lor este o artă și se bucură de darurile lor.

Cred în masculinul sacru şi în toată divinitatea pe care au purtat-o ​​mereu.

Binecuvântez masculinul!

Lumea de Lumină

În adâncurile tale există un alt ego. Nu cel creat de mintea fizică, ci de esenţa fiinţei spirituale care eşti, dincolo de orice condiţionare din aceasta viaţă. Îl vom numi Sinele Superior.

Sinele tău superior e acea parte din tine cea mai aliniată cu dimensiunea divină, acea “inimă” care există în afara dualităţii, conştientă de uniunea sa cu tot.

Creşterea spirituală poate conduce la înglobarea Sinelui Superior în viaţa ta zilnică, în manifestarea ta.

Toate cheile vieţii voastre se află în grija Sinelui Superior. Colaborarea intimă cu acest Sine Superior a extensiei tale fizice o putem denumi manifestare (faţă de el).

Manifestarea este esenţa de a face lucrurile să se petreacă pur şi simplu. Este intenţia, este mecanismul prin care spiritele superioare odată au creat acest Univers fantastic în care existăm acum, dar la o scară momentan care ne scapă percepţiei noastre.

Intenţia trebuie însă afirmată ca o stare de fapt, Sinele Superior nu cunoaşte conceptele de temporalitate (trecut sau viitor), pentru el exista doar o înlănţuire continuă de momente prezent.

Dacă spre exemplu îţi doreşti un nou loc de muncă, trebuie să comunici ideea că deja îl ai. Ideea este recepţionată de Sinele Superior, iar acea slujbă va apărea în mod magic în viaţa ta.

Dar toate acestea nu se pot realiza oricum.

Manifestarea e un puternic act spiritual, însă este foarte solicitant, pentru ca el să funcţioneze este nevoie de mult exerciţiu. Pentru că mulţi dintre noi subestimează afirmaţiile, pentru că ele la prima vedere sună ca o gândire optimistă, ireală chiar, care prezintă lucrurile prea frumoase ca să fie adevărate…

Mulţi dintre noi vom utiliza afirmaţiile pentru o anumită perioadă de timp, după care vom abandona... Ceea ce a fost afirmat înainte se va produce mai târziu, uneori după un an sau chiar doi...

Manifestarea va funcţiona doar dacă afirmaţiile adresate Sinelui Superior sunt însoţite de credinţă. O credinţă neclintită, însoţită chiar de vizualizare vie a lucrurilor pe care vrem să le atragem, poate fi atinsă doar prin experimentare personală în timp.

De aceea este bine să începem cu manifestarea unor lucruri absolut banale sau mărunte, de exemplu vizite şi telefoane din partea prietenilor. Producerea acestor lucruri mărunte în urma manifestării voastre vor duce la creşterea încrederii şi a puterii voastre de manifestare. Cei ajunşi în această etapă veţi trece la manifestarea unor lucruri mai importante şi vă veţi apropia de Sinele Superior al vostru.

Puteţi manifesta nu doar obiecte, ci şi anumite schimbări în viaţa voastră, realizarea unor vindecări, dezvoltarea unor abilităţi psihice, desfacerea legăturilor cu anumite forţe energetice negative sau inferioare.

Cel mai bine, manifestarea funcţionează când este folosită indirect. Spre exemplu, dacă doriţi să vă lasaţi de fumat, concentraţi-vă asupra ideii de a avea o inimă sănătoasă, plămânii curaţi şi o bună circulaţie a sângelui, şi nu asupra fumatului în sine.

Atunci când manifestaţi ceva, intenţia voastră este receptată de către Sinele Superior, iar ghidarea se va canaliza sub diferite forme. Trebuie să fiţi foarte vigilenţi. Sinele Superior vă va ghida spre ceea ce aveţi nevoie pentru ca intenţia voastră să devină realitate. Astfel, se va folosi de oricine şi de orice din jurul vostru. Datorită faptului că el este conectat cu toate, face ca Universul să comploteze în jurul intenţiei voastre, deoarece sunteţi parte integrantă din univers şi sunteţi conectat la tot ceea ce există.

Ajutorul pe care îl veţi primi şi informaţia care va ajunge la voi va lua multe forme: vise, coincidenţe, sincronicităţi, alte persoane, televizor, filme, cărţi, reviste, internet.

A recunoaşte informaţia respectivă, căutând şi urmărind indicii furnizate de viaţa însăşi, poate fi asemănată unei vânători de comori.

Dacă eşti vigilent, vei permite ţie însuţi să fi condus spre soluţiile pe care le cauţi. Fiind vigilent, te deschizi către viaţă, vei colabora cu ea, îi permiţi vieţii să-şi manifeste miracolele. Efectiv te laşi purtat de valul vieţii, de o inteligenţă adâncă, mult mai adâncă decât îţi poţi imagina.

Ghidarea din partea vieţii este deschisă de acţiuna de a fi receptiv la concidenţe şi sincronicităţi, urmărind inima şi acţionând (pe baza semnelor şi a indiciilor). Puteţi fi ghidaţi doar dacă vă mişcaţi şi acţionaţi. Dacă sunteţi pasivi, de regulă nu se va împlini nici o manifestare.

Un exemplu foarte sugestiv este faptul că vă aflaţi acasă şi vă doriţi cu adevărat un ajutor, fără ca acel ceva semnificativ să se petreacă. Brusc, sunteţi vizitat de poştaş, care vă va aduce un pachet. Stând de vorbă cu el, vă va spune că a luat masa într-un mic restaurant din cealaltă parte a oraşului şi că s-a simţit foarte bine acolo. Simţiţi efectiv că ar fi înţelept să mergeţi şi voi să luaţi masa în acel restaurant drăguţ! Această acţiune vă va deschide spre o ghidare ulterioară. În acel restaurant este posibil să întâlniţi pe cineva care v-ar putea ajuta. Sau, este foarte posibil să se întâmple altceva diferit – o intoxicaţie alimentară care vă va conduce la un spital, unde veţi nimeri în salon cu o persoană înţeleaptă, care vă va ajuta. Acţionând în acest fel, la un moment dat veţi fi conduşi spre a fi ajutaţi.

Dincolo de manifestare, puteţi accepta o alternativă – o să o numim realism. Veţi accepta ceea ce este, un lucru minunat. Însoţiţi de gândire pozitivă, vă veţi focaliza asupra lucrurilor bune şi vă veţi aştepta şi la mai multe lucruri bune, ceea ce le face pe acestea să devină tot mai puternice.

După ce procesul manifestării s-a realizat, este nevoie să vă manifestaţi recunoştinţa. Ea este cea care valorifică sursa, adică Sinele Superior. Puteţi denumi cum doriţi această sursă a împlinirii manifestărilor voastre – spiritul care vă ghidează, Sinele Superior, Sursa, Dumnezeu, o zeitate anume, sau pur şi simplu mulţumiţi-i extraordinarei forţe necunoscute care v-a ajutat. Recunoaşterea şi recunoştinţa fac complet actul manifestării.

Singurul lucru care vă stă în cale sunteţi voi şi propriile voastre credinţe. Daţi-vă la o parte pentru a permite intenţiei voastre să se producă. Nu veţi înţelege probabil cum aveţi acces, dacă permiteţi asta, la forţa supremă din univers, dar nici măcar nu e nevoie. Acceptaţi faptul că unele lucruri pur şi simplu măreţe din modul de funcţionare al universului sunt dincolo de puterea de înţelegere a celor mai mulţi dintre noi.

From Hindi to Sky (You Only Come)

 

Tum Hi Aana (You Only Come):
“Someone will be the way
But this time only you will come”

Tere Jaane Ka Gam

Aur Na Aane Ka Gam

Phir Zamaane Ka Gam

Kya Karein?

Your sadness

No more sorrow

Yesteryear sorrow

What to do?

Raah Dekhe Nazar

Raat Bhar Jaag Kar

Par Teri To Khabar Na Mile

Look forward

Wake up overnight

But you don't get news

 

Bahot Aayi Gayi Yaadein

Magar Iss Baar Tum hi Aana

Iraade Fir Se Jaane Ke Nahi Laana

Tum Hi Aana

Many memories

But this time only you will come

Do not bring the intention again

You only come

Meri Dehleez Se Hokar

Bahaarein Jab Gujarti Hai

Yahan Kya Dhup Kya Saawan

Hawayein Bhi Barashti Hai

 Through my door

Spring passes

What sun here what rain

The winds also rain

Hume Puchhon Kya Hota Hai

Bina Dil Ke Jiye Jaana

Bahot Aayi Gayi Yaadein

Magar Iss Baar Tum Hi Aana

 Ask us what happens

Live without heart

Many memories

But this time only you will come

Koyi To Raah Woh Hogi
Jo Mere Ghar Ko Aati Hai
Karo Peechha Sada Unn Ka
Suno Kya Kehna Chaahti Hai

Someone will be the way

Who knows my house

Always follow them back

Listen what you want to say

Tum Aaoge Mujhe Milne
Khabar Ye Bhi Tum Hi Laana
Bahot Aayi Gayi Yaadein
Magar Is Baar Tum Hi Aana

You will meet me

You also bring the news

Many memories

But this time only you will come

Now or never

 

                                               chasing the stars                                                                                                waiting to fly                                                                                                   this is the Start                                                                                            Grand and Glorious                                                                                        Living the Dream                                                                                      Move Outside your head                                                                                          Now or never                                                                                              strong in every step                                                                                              give me a Sign                                                                                               open your Eyes                                                                                                   Watching afar                                               

Natura

 

Unii m-au numit "Natura"...

Pentru alţii sunt "Mama" sau "Profesorul"...

Eu nu am nevoie de oameni... dar, oamenii au nevoie de mine!

Da, viitorul tău depinde de mine! Când eu cresc şi prosper, tu creşti. Când eu mă clatin, tu te prăbuşeşti!

Toate cele ale mele te pot primi, sau te pot părăsi!

Cum alegi să trăieşti în fiecare zi, nici măcar nu contează pentru mine...

Acţiunile tale vor determina doar soarta ta, nu a mea!

Eu voi merge mai departe, eu sunt pregătită să evoluez!

Tu eşti?

Saltul

Astăzi e despre salt. 

Stând pe marginea unei stânci uriaşe, totul se cască hipnotizant dedesubt. 

Frica ne ţine pe loc! 

Acesta e un rezumat al unei vieţi întregi... Nu doar a mea, a ta, ci a tuturor. 

În conştiinţa fiecărui dintre noi, în anumite momente din viaţa, se nasc falii. 

Prin falii întrezărim totul, până spre cele mai mari adâncuri. 

Problema e că suntem pe margine şi frica ne ţine pe loc, în trecut. 

Nu putem sări cu totul în momentul prezent, în tot ceea ce suntem cu adevărat, pentru că repetăm ciclul memoriei karmice înscrisă peste tot în noi, sub efectul temerilor. 

Tot ce nu ne este familiar, vom percepe ca pe o ameninţare, când de fapt este eliberarea, care ne deschide uşa. Propria ta gândire creează fie robie, fie eliberare. Există o gândire a sinelui inferior, al ego-ului negativ şi o înţelegere inspirată din lumea adâncă a spiritului. 

Aerul rece al dimineţii mă loveşte în faţă. Simt o aromă familiară, în aer, undeva, între lavandă şi cimbru sălbatic. Brusc, ştiu... nu e din viaţa aceasta! Nimic din ce am familiar în suflet din această viaţă nu-mi poate fi acum alături. 

Închid ochii fizici, mă arunc cu toată puterea înainte. Cad în întunericul care cuprinde tot ce cunosc acum. Prin minte apar în valuri flash-uri cu cadre din cele mai îndepărtate unghere ale memoriei. 

În curând nu va mai fi nimic din ceea ce am fost mai devreme. Nici o părticică de ego, nici o poziţie rigidă de apărat. Încet, o noapte adâncă pune stăpânire pe tot. Am disparut cu totul, nu mă mai identific cu nimic. 

Eu sunt! Eu sunt martorul tăcut de dincolo de orice încercare, de orice luptă. Odată ce nu mai e nimic exterior, conştiinţa interioară răsare brusc cu puterea deodată a o mie de sori care răsar împreună!

Fearless

"Over the edge, feel like I'm floating through the air
The pain I felt is paid for, all is said and done
I am restricted, fixed upon the web
I need to kick the habit that my mind is breathing in
Break out, I've got to see (break out, I've got to see)
Spent all my life holding all of it closely
I played it innocent, a feel of discontent
I'm finally facing it all, fearless
Fearless
Fearless
Fearless
Fearless
Fearless
Burning the bridge that keeps us
I'm here and I'm feeling fearless
Exaggerated, that's that you assume
The stories over now, I must conclude
I am conflicted, watching where I step
Still hanging in the balance, not the life I want to live
I want to take it all,…"
(Source: Lost Sky feat,. Chris Linton - Fearless pt. II, at: https://www.youtube.com/watch?v=b5BNUa_op2o)

Re-naşterea

Din momentul în care Dincolo, în Pre-Existenţă ne-am ales calea şi am hotărât să începem experienţa noastră în spaţiu fizic, ne alegem împreună cu îndrumătorii noştri spirituali un şablon fizic potrivit pentru menirea noastră şi cunoştinţele pe care vrem să le întâlnim din nou. 

Alegem aşadar familia unde vom veni pe lume, persoanele cu care vom relaţiona intens în cursul vieţii, stabilind împreună un cod, care va aştepta cuminte în subconştient momentul activării sale. 

Momentul pregătirii formei fizice este un moment în care ne pierdem parţial reperele spirituale iniţiale şi conştiinţa noastră prinde o formă fizică, însă una pe baza percepţiilor condiţiei noastre. 

Lumea ni se va părea strâmtă şi poate chiar monotonă, supărătoare. 

Nu suntem conştienţi de nimic cu adevărat din afara lumii noastre. Nu vine nici un bebeluş din afara pântecului să îţi spună cum e afară, că există viaţă în altă parte. E prea posibil să nu fim deloc pregătiţi pentru experienţa care urmează, pentru că suntem separaţi de conştiinţa noastră spirituală, cât şi de cea fizică, de amintirile trecute, care se păstrează la un nivel încă neaccesibil conştientului. Unii vor refuza hrana, neputând să o cunoască şi nici dacă îi face bine sau rău. Lumea va deveni tot mai neîncăpătoare, o altă angoasă cu care ne vom confrunta. Unii copiii sfârşesc nenăscuţi, spre tristeţea părinţilor care au pregătit totul, însă în faţa acestei alegeri nu mai pot face nimic. Cheile de la viitoarea lor cameră se vor prăbuşi, undeva, fără menire. 

Unii continuăm, intrăm în lumea aceasta, în cea care acum putem citi aceste rânduri. Experimentăm lumea fizică, învăţăm despre ea, creştem. Dar ceva nu e complet! Undeva există un gol pe care nu îl poate umple nici cultura, nici distracţia, nici convenienţele (inclusiv religia), nici măcar propria noastră familie şi cercul de prieteni. La un moment dat ne cuprinde frica cu privire la faptul că nu ştim efectiv altceva, decât aceasta lume, de care suntem conştienţi că la un moment dat va înceta pentru noi. 

Majoritatea celor dintre noi vom face multe greşeli şi ne vom îndepărta de menirea noastră. Lumea va deveni rutină sau o angoasă continuă, căci tot ce e bun se topeşte, atunci când nu are rădăcini adânci. Ştii...? Construieşti pe plaja castele de nisip, un timp vor sta semeţe, dar nisipul se usucă uşor. Lipsa fundaţiei şi a altor elemente de ancorare, va duce inevitabil la prăbuşire. Iar fundaţia nu e nimic din ceea ce căutăm la suprafaţă. Nu e din nimic procesat de mintea raţională supusă modului de existenţă fizic. 

Când simţim acest gol, e momentul în care nu îl va umple nimic din tot ce cunoaştem şi de care suntem înconjuraţi. E întâlnirea cu Destinul! Te izbeşte în faţă ca un aer rece, ca o aromă neobişnuită, o vei simţi familiară şi totuşi de nicăieri. 

Da, nu toţi avem şansa de a surprinde această falie din viaţa noastră, prin care licăresc structurile interioare. Unii suntem mult prea ancoraţi în realitatea continuă de tip fizic şi nu am dat vreodata vreo şansă dimensiunii noastre interioare, decât cel mult am înlocuit-o cu convenţii (artă, cultură, religie). 

Pentru a ne atinge potenţialul complet, trebuie să ieşim afară din noi, ca să primim Cheile. Unii dintre noi frecventează societăţi iniţiatice, unde există o pregătire asemănătoare în acest sens a aspirantului, care e adus în afara familiarităţii sale, într-o stare extremă, simulând chiar moartea sa fizică. 

Înainte să continuăm, trebuie să întelegem paradoxul vieţii noastre, a celor pe care religia ne va afunda într-o rutină. Spiritualitatea nu e despre religie, chiar şi religia e ceva artificial, creat şi manipulat de om. Religia e ca şi când stai în genunchi într-o închisoare, între patru pereţi închişi, prin care nu poţi vedea în exterior, e foarte asemănătoare cu condiţia strict fizică din noi înşine. Religia e despre mijlocire şi de multe ori astfel e despre limitări şi modificări eronate. Spiritul şi spiritualitatea e ceva nemijlocit, natural, o legătură directă cu Universul de dincolo de percepţia noastră îngustă. Spiritul e atunci când călătoreşti şi poţi privi prin geam spre peisaje, când dormi noaptea în cort şi te cuprind sunetele naturii, ridici braţele şi mulţumeşti în mod nemijlocit însăşi Existenţei. 

Noi cei care simţim golul, apoi falia, în curând simţim că trebuie să ne mai naştem odată, fix în această viaţă, acum. Avem active doar simţurile fizice, încă nu suntem compleţi. Iar compleţi putem fi doar aici, în lumea fizică, în cea spirituală ne va lipsi iar aspectul fizic. Deci doar acum putem trezi la viaţă concomitent latura noastră adâncă, spirituală. Acum e nevoie să descoperim şi dezvoltăm simţurile spirituale, care în principiu sunt în număr tot de cinci, ca şi cele fizice, şi sunt corelate într-un anumit mod cu cele fizice, familiare momentului prezent. Cele cinci simţuri spirituale sunt: senzaţia (cunoaşterea extrasenzorială, gust, miros, pipăit şi auz spiritual), imaginaţia (cunoaşterea imaginativă, văz spiritual), inspiraţia (cunoaşterea de tip voliţional, senzaţia că eşti nu în afara şi percepi ceva anume, ci înăutrul acelei entităţi, cu accesarea Eului profund şi a resurselor sale de memorie, impulsul extern), intuiţia (cunoaşterea intuitivă, senzaţia de co-participare la crearea entităţilor percepute), transcederea (iubirea pe cea mai înaltă frecvenţă, redescoperirea dimensiunii divine a fiinţei proprii). 

Acum e nevoie să reunim tot şi să reuşim.

Pe această cale, ne pot ajuta anumite persoane care au atins deja falia lor proprie şi au înaintat pe acest drum complicat, nou. Îi simţim, vin de nicăieri şi par de când lumea alături. Când ne vorbesc o fac într-un mod atât de simplu, serios şi adânc! Simţim prin ceea ce ne transmit o pauză, o linişte, ei radiază ceva ce acum doar putem intui.