Iubesc înfrângerile / I love defeats

Iubesc înfrângerile! Ele alungă din mine tot ceea ce nu îmi este necesar.

Ştii...? Lemnul arde, degajă o energie fantastică, iar apoi rămâne cenuşa sa, mineralele sale, extracţia sa cea mai intimă...

Eu la un moment dat sunt lemnul. Şi tu eşti. Viaţa ne arde, ne consumă, îndepărtează din noi tot ce avem în plus.

Lucrurile, întâmplările, vin şi pleacă. Dincolo de ele, rămâne o esenţă.

Prăbuşit, îmi găsesc puterea de a renunţa... la orgoliu, la tot ceea ce credeam doar că sunt.

De fapt, eu sunt doar ceea ce rămâne, după ce totul s-a prăbuşit. Acelaşi care rămâne şi după ce totul s-a înălţat.

Victoriile mele toate sunt clădite din cenuşa rămasă în urma înfrângerilor. Am dat deoparte mare parte din ceea ce nu îmi era necesar. În acest punct, sunt focusat pe ceea ce contează.

Încercările nu mă pot tulbura în profunzime, cele pe care nu le pot trece, le permit să mă treacă ele pe mine, sunt permeabil şi nu mă opun. Le accept, le trec, iar în urma lor eu mă readun, cu claritate.

Oportunităţile, luptele pe care le duc, sunt ocazii rare de a da tot ce am mai bun şi de a reuşi, fără ezitare, să îmi împlinesc visele. Visele vii, nu cele deşarte, pe acelea le hrănesc cu lumina mea, şi le dau viaţă. E imposibil să nu reuşesc, ştiu ce forţă minunată trăieşte în mine!

Ţin să mulţumesc înfrângerilor! Acelor multe, năvalnice, care nu mai păreau să se termine! Voi mi-aţi netezit drumul şi acum am acea claritate necesară. Şi am şi puterea selectivă de a nu îmi irosi energia în bătălii fără sens, în care nimeni nu ar putea câştiga. De aceasta, de acum voi purta doar acele bătălii necesare mie cu adevărat, în urma cărora visele mele vor ieşi la lumină şi vor străluci, aşa cum le-am înţeles din Cartea Destinului!

I love defeats! It drives away everything I don't need.

Do you know...? The wood burns, releases a fantastic energy, and then remains its ashes, its minerals, its most intimate extraction...

At some point I am the wood. And you're. Life burns us, consumes us, and removes from us everything we have extra.

Things and events come and go. Beyond them, it remains an essence.

Collapsed, I find the strength to give up... pride, everything I just thought I was.

In fact, I'm just what I am left after everything collapses. The same that remains after everything has risen.

My victories are all built on the ashes of defeat. I put away much of what I didn't need. At this point, I'm focused on what matters.

The trials cannot disturb me in depth, the ones I cannot pass, I allow them to pass me by, I am permeable and I do not oppose. I accept them, I pass them, and behind them I clearly reunite.

Opportunities, the struggles I fight, are rare opportunities to give my best and to succeed, without hesitation, in fulfilling my dreams. Living dreams, not vain ones, I feed on those with my light, and give them life. It's impossible not to succeed, I know what a wonderful force lives in me!

I want to thank the defeats! To those many, rushing ones, which never seemed to end! You have paved the way for me, and now I have the necessary clarity. And I also have the selective power not to waste my energy in meaningless battles, in which no one could win. Therefore, from now on, I will fight only those battles that I really need, after which my dreams will come to light and shine, as I understood them from the Book of Destiny!