Din nou, Dragostea / Love, again

 

Într-una dintre vieţi, oamenii se vor da la o parte... şi va rămâne doar Dragostea.

Nici o piatră nu se va mişca...

Vântul se va opri din adiere...

Stând cu spatele la întreaga lume, cazi în prăpastia ta... Acolo străluceşte dragostea, care dacă nu ar fi acolo, nu ar fi viaţă!

Dacă nu ar fi acolo, înăutru, dragoste, în orice lucru, să îl ţină viu, toate lucrurile s-ar pierde.

Soarele străluceşte în fiecare zi pe cer şi nu spune că i-am fi datori.

Un om simte frământările noastre într-o gară pustie şi ne zâmbeşte; nu ar fi făcut asta dacă nu s-ar fi regăsit pe sine, în oglinda noastră.

Vântul ne mângâie gândurile năpraznice şi căldura nebună care ne bubuie în frunte, dar nu spune niciodată că îi suntem datori.

Nimeni nu e dator nimănui cu nimic.

Dragostea e acolo, bine ascunsă în adânc. Poate radia sau poate dormi.

Poţi fi soarele care trezeşte totul la viaţă şi lasă lucrurile să fie, sau poţi fi umbra care ecranează, acoperă tot şi reduce la tăcere.

Oamenii pot fi oglinda ta, dacă vor să fie. Soarele poate fi oglinda ta, dacă vrea să fie. Pot foarte bine să nu vrea... Totul se cufundă într-un somn adânc.

Încerc să îţi spun ceva... Într-o zi, prin faţa ta va trece o oglindă. Ceva o va purta. O fiinţă, fie că o numeşti Soare, un om luminos, o adiere de vânt. În oglinda aceea poţi deschide ochii şi vedea Dragostea care există în profunzimea ta. O poţi lăsa să radieze, sau o poţi închide la loc, şi iarăşi somnul adânc se va aşterne.

Asta vei face viaţă de viaţă... Oglindă după oglindă. Toate se vor şterge încet din amintiri.

Acum eşti aici. Citeşti aceste rânduri, poate cu tristeţe.

Brusc, ceva în tine se clatină. Dai la o parte memoria creierului care te-a făcut să valorizezi chimia. Îndepărtezi memoria creierului care te-a făcut să valorizezi fizica. Ştii despre ce vorbesc, nu vorbesc acum despre chimie sau fizică în sensul de discipline ştiinţifice! Dacă nu înţelegi, nu ai ajuns aici, eşti încă dincolo, nu tu citeşti, ci ceea ce ai crezut că eşti. Mai departe vor atinge doar cei care au înţeles.

Uite, cineva poartă o oglindă... Poţi deschide ochii, sau poţi fi indiferent. Oglinda va merge mai departe, acolo unde cineva va privi în ea. Şi pentru o clipă, nici o piatră nu se va mişca... Vântul se va opri din adiere... cazi în prăpastia ta... Acolo străluceşte dragostea, care dacă nu ar fi acolo, nu ar fi viaţă!