Impulsul hristic / The Impulse of Christ

(https://www.youtube.com/watch?v=ZyovvXNWH7Y)

Spiritul Hristic a venit în dimensiunea fizică a Pâmântului dintr-o proiecţie pământeană a unei fiinţe spirituale înalte, concrete. Sa Ananda Kumara, unul dintre cei şapte Stăpâni ai Flăcării a fost suprasufletul din care s-a desprins fiinţa hristică. 

Existau doi copii Iisus, unul din seminţia lui Nathan, şi altul din seminţia lui Solomon, ambii fii ai lui David, provenind din două cupluri diferite Maria şi Iosif. Când Iisus nathanic avea vârsta de 12 ani, spiritul lui Zarasthrustra încarnat în Iisus solomonic s-a transferat în celalalt. Această pregătire miraculoasă a fost necesară pentru a desăvârşi fiinţa umană care a devenit purtătoare a Spiritului Hristic, fiind necesară atât puritatea (lipsa karmei) cât şi desăvârşirea prin înţelepciune. Mama nathanică şi tatăl solomonic au murit, iar cele două familii s-au reunit. Cu ocazia unei sărbători, la Ierusalim, copilul Iisus cel neprihănit e pierdut de părinţii săi timp de trei zile, iar apoi e regăsit în Templul din Ierusalim, în mijlocul cărturarilor, imediat după ce a primit transferul eului lui Zarasthrustra şi înţelepciunea acestuia. Iisus nathanic, cel din Nazareth, cel fără de prihană, a fost conceput astral, şi nu fizic, de Fecioara Maria, într-o stare de somn, germinând cel mai pur şi iubitor suflet al umanităţii. În schimb, cuplul din Bethleem, cel solomonic, în urma unei uniri trupeşti în deplină puritate, într-un templu, sustraşi fiind conştienţei, au germinat cel mai înţelept suflet al umanităţii, Iisus care a primit eul lui Zarasthrustra (“Steaua de aur”), la naşterea căruia au venit cei trei regi-magi. După prigoana lui Irod, s-au mutat în Nazaret, devenind vecini cu familia nathanică. Iisus nathanic era cu 2 ani mai mic decât cel solomonic. Iisus solomonic, după de eul lui Zarathrustra l-a părăsit, a devenit tot mai închis în el şi până la urmă a murit. Iosif solomonic murise doar cu puţin timp înainte de acea sărbătoare din Ierusalim, când s-a realizat transferul eului lui Zarathrustra. Maria nathanică moare cam în aceeaşi perioadă, când a murit şi Iisus solomonic, neputându-şi reveni din şocul transformării copilului ei. Iosif nathanic o ia în căsătorie pe Maria solomonică, iar comunicarea dintre mamă şi fiul adoptiv devine tot mai puternică, deşi ea avea încă alţi şase alţi copii (după moartea lui Iisus solomonic). 

Ioan Botezătorul primeşte la naşterea sa eul lui Adam, iar sufletul lui Adam (cel dinainte de ispitirea luciferică) s-a întrupat în Iisus nathanic. Eul uman pe atunci nu era aşa de mult legat de corp, încât uneori putea fi despărţit de suflet, iar transferurile de Eu erau posibile. Maria solomonică înţelege misterul spiritual al celor doi copii Iisus, şi este transfigurată. Sufletul pur al Mariei nathanice a coborât în Maria solomonică, apărând pentru prima data femininul arhetipal complet, reunind puritatea şi iubirea primei femei create înainte de a fi atinsă de principiul luciferic cu înţelepciunea cultivată cu strădanie şi suferinţă de un suflet bătrân, după multe reîncarnări. Momentul botezului în râul Iordan este cel în care de la Iisus nathanic pleacă eul lui Zarahtrustra, care şi-a îndeplinit misiunea de a pregăti corporalitatea potrivită a primi întruparea entităţii cosmice Hristos, iar Hristos îşi începe din acest moment misiunea pe Pământ.

Spiritul Hristic canalizează energia divină într-o direcţie unică, care e poate cea mai importantă cheie a evoluţiei umanităţii în acest punct al ei.

Spiritul Hristic e o mişcare de conştiinţă şi nu doar un spirit înălţat şi înălţător. El a impregnat supraconştiinţa Pământului cu impulsuri spirituale noi. 

Forţa iubirii trezită în oameni va zgudui destinul acestora şi limitările. Lumea fizică, materială, este necesară fiinţei umane pentru a dobândi un eu conştient de sine. Înţelegerea, acceptarea, independenţa faţă de exterior, a Fiinţei înşişi... impulsul ei de îmbrăţişare, de dăruire şi de vindecare spre alte Fiinţe şi spre Viaţa înşişi, dorinţa de a o transcede şi a o înălţa, atât propria viaţă, cât şi Viaţa uriaşa, care ne adună pe toţi...

Fiinţele umane care vor găsi mereu alte priorităţi decât acest impuls nobil şi înalt, vor împietri din ce în ce mai mult în egoism. Nu în eul complet, cel iradiant şi înălţător, ci în cel creat de mintea fizică limitată (în ego), în holograma controlată în fizic acum de forţe care se hrănesc cu impulsurile de frecvenţă joasă.

Primii, care caută spre înalt, vor ascensiona pe scara de lumină pe care şi-o vor reactiva singuri. Ceilalţi, care alunecă spre detalii neesenţiale, şi care sunt dominaţi de puterile deviante de frecvenţă joasă, vor prinde o pojghiţă tot mai grea şi o ceaţă groasă va coborî peste înţelegerea lor intuitivă înnăscută; aceştia vor aluneca spre adâncuri. Acesta este Secerişul.