Simboluri către absolut

Simbolurile sunt o exteriorizare a naturii fiinţelor şi lucrurilor, un codaj sintetizat din detaliile interioare ultime ale realităţii complexe, probabil de origine non-umană, relevate omului în urma anumitor stări de acordaj/rezonanţă cu energia Sursei ultime.

O anumită categorie din lumea simbolurilor o reprezintă simbolurile care conţin în ele o energie de provenienţă superioară, un fel de puncte preferate de circulaţie a energiei din drumul ei germinat din absolut şi curs în lumea formelor. Punctele acestea preferate, din totalitatea regulilor interne al circulaţiei energiilor subtile, energii purtătoare de informaţie, sunt tocmai aceste simboluri relevate omenirii şi gândite ca simboluri spre absolut. Trăirea acestor simboluri duce la determinarea locală a unor acţiuni dorite, dacă ele sunt în acord cu Sursa din care provin.

Cele mai cunoscute simboluri din aceasta categorie sunt: Crucea, Infinitul şi Antahkarana.

Străinii de astăzi – prietenii de mâine

Toţi prietenii pe care îi avem astăzi, ne-au fost străini odată şi odată. Nu închide uşa unui străin, când încă nu cunoşti nimic despre el. Există oameni extraordinari, care nu au nici o vină că încă nu îi cunoşti. Dă-le posibilitatea şi oferă-le spaţiu şi timp să se manifeste, şi poate mâine îţi vor fi cei mai buni prieteni. Cu siguranţă, cel puţin unul dintre aceştia îţi va aduce multe bucurii în viaţă.

Probabil nu ai nici un astfel de prieten de nădejde în viaţă. Totuşi, nu te opri să generalizezi că nimeni pe lumea aceasta nu îţi merită prietenia şi că nu mai există oameni extraordinari şi prieteni minunaţi.

Poate ai norocul sa fi rezonat foarte bine cu două sau trei persoane. Iar după ele să tragi linie, pentru a “nu te expune”. Aminteşte-ti că astazi nu aveai acele persoane dacă nu le ofereai posibilitatea să comunice, să se manifeste, să fie astăzi alături de tine. Prietenia e o stare şi nu o anumită persoană/ anumite persoane pe care scrie “rezervat”. Dacă nu o mai oferi, cu aceeaşi disponibilitate, acest fapt îl va simţi instinctiv şi prietenii tăi cei la care ţii aşa de mult, iar fără să vrei, subconştient chiar, începi să îi îndepărtezi, va veni o zi şi te intrebi ce s-a schimbat în relatia voastră foarte bună, cum se face că v-aţi îndepărtat aşa de mult...

Lumea "de dinainte"

Dăm pagina. Trecem la cuvântul următor. Ezităm. Înainte ni se deschide o perspectivă de care nu eram conştienţi. Multe dintre sufletele care ne sunt astăzi aproape au fost lângă noi, în alte momente, înainte să ne naştem.

Cum a fost înainte? Acel Bardo, acea lume a pre-existenţei, unde sufletele îşi aleg destinul care urmează să îl împlinească, în ceva cu totul străin, închis, urmând să piardă tot ceea ce ştiau... Fie o alta lume, materială sau nu, cu întrupări ale conştiintei într-un anume fel...

Cum e dincolo? Dincolo de dramatismul transformării conştiintei şi a curgerii ei în ceva cu totul necunoscut...

Cunoaşterea înfloreşte în noi, oamenii

Din ciclul „Stiinta unei neştiinţe”

(dialoguri neobişnuite între oameni obişnuiţi)

Moto: Eu nu caut să dau un răspuns, să creez un nou sistem filosofic. Eu caut să vă asigur că avem aceleaşi întrebări, să creez solidaritate. Iar dacă din această ţesătură simplă de întrebări nerostite se va naşte o atingere a unui răspuns, acela va fi unul pentru toate întrebările. Simplitatea oamenilor gândeşte fără cenzură. Cei foarte ancoraţi în concepte preluate ajung să vadă lumea printr-un filtru, cu siguranţă acea lume nu va fi autentică. Mereu vor fi oameni sus-puşi care îşi vor da cu părerea alterată de acel filtru nenorocit! Deşi au în buzunar vederea limpede, primară, nealterată de edificii exterioare.

- Nu cunosc suficientă medicină, nu cunosc suficientă fizică, astronomie... nu cunosc aproape deloc religie, nici măcar pe cea ortodoxă.

- Nu-i nimic. Totuşi, nu îţi lipseşte nimic. Există o cunoaştere mai amplă şi instantanee. Trebuie doar atinsă. Există o cunoaştere lăuntrică, legată de toate lucrurile prin transfer instant. Tangent avem acces la ea, cum au avut inventatorii, vizionarii, scriitorii (nu făcătorii de literatură), oamenii inspiraţi. Am învăţat un alfabet, însă ne-am poticnit la următorul pentru că nu avem profesori, modele. Dar poate aşa e facută lumea ca urmatorul alfabet să îl creăm, să îl trăim singuri, prin noi inşine. Ca dincolo de anumite limite nu mai există un alfabet comun şi nu ne mai poate duce nimeni de mână.

- Poate, ai pus punctul pe "I", poate, dar nimic sigur, e o nebuloasă.

Eu, omul, citesc în mine, nu în cărţi!

Din ciclul „Stiinta unei neştiinţe”

(dialoguri neobişnuite între oameni obişnuiţi)

Moto: Eu nu caut să dau un răspuns, să creez un nou sistem filosofic. Eu caut să vă asigur că avem aceleaşi întrebări, să creez solidaritate. Iar dacă din această ţesătură simplă de întrebări nerostite se va naşte o atingere a unui răspuns, acela va fi unul pentru toate întrebările. Simplitatea oamenilor gândeşte fără cenzură. Cei foarte ancoraţi în concepte preluate ajung să vadă lumea printr-un filtru, cu siguranţă acea lume nu va fi autentică. Mereu vor fi oameni sus-puşi care îşi vor da cu părerea alterată de acel filtru nenorocit! Deşi au în buzunar vederea limpede, primară, nealterată de edificii exterioare.

-  Zi-mi cum se poate ca preoţii care au ''carte'' să creadă în Biblie? Nu înseamna că ei nu cred ce spun, pentru că e vorba de interpretarea acelei cărţi care de fapt a fost scrisă împotriva haosului.

- Vezi, înseamnă că şi oamenii cu carte cred în Biblie, contrar celor zise de tine mai devreme. Undeva ştiinţa şi religia se întrepătrund şi au fost scindate de cineva... Noi nu putem judeca asta. Nu cred că a avut un scop în sine şi nu oamenii au plănuit să o scrie.

- Ba da!

- Îţi ascult ipoteza...

Eu, omul, nu îmi gândesc condiţia, o trăiesc!

Din ciclul „Stiinta unei neştiinţe”

(dialoguri neobişnuite între oameni obişnuiţi)

Moto: Eu nu caut să dau un răspuns, să creez un nou sistem filosofic. Eu caut să vă asigur că avem aceleaşi întrebări, să creez solidaritate. Iar dacă din această ţesătură simplă de întrebări nerostite se va naşte o atingere a unui răspuns, acela va fi unul pentru toate întrebările. Simplitatea oamenilor gândeşte fără cenzură. Cei foarte ancoraţi în concepte preluate ajung să vadă lumea printr-un filtru, cu siguranţă acea lume nu va fi autentică. Mereu vor fi oameni sus-puşi care îşi vor da cu părerea alterată de acel filtru nenorocit! Deşi au în buzunar vederea limpede, primară, nealterată de edificii exterioare.

- Mă duci pe piste noi, singură, eu doar acordez. [...]

- Haos!

- Haos? De ce haos? Pentru că nu ştim ce e, nu înseamnă că nu e altceva.

- Uite, nici un om cu carte nu poate crede în Biblie, aşa cum e ea... [...]

Mie, omul, încă mi-e frică!

Din ciclul „Stiinta unei neştiinţe”

(dialoguri neobişnuite între oameni obişnuiţi)

Moto: Eu nu caut să dau un răspuns, să creez un nou sistem filosofic. Eu caut să vă asigur că avem aceleaşi întrebări, să creez solidaritate. Iar dacă din această ţesătură simplă de întrebări nerostite se va naşte o atingere a unui răspuns, acela va fi unul pentru toate întrebările. Simplitatea oamenilor gândeşte fără cenzură. Cei foarte ancoraţi în concepte preluate ajung să vadă lumea printr-un filtru, cu siguranţă acea lume nu va fi autentică. Mereu vor fi oameni sus-puşi care îşi vor da cu părerea alterată de acel filtru nenorocit! Deşi au în buzunar vederea limpede, primară, nealterată de edificii exterioare.

- Universul imens se deschide larg în faţa noastră, dar din păcate noi stăm cu urechile strânse înaintea sa...

- Explică-mi rostul - ce folos să poţi face atâtea, să poţi sa fii altfel, dacă nu te lasă, dacă îţi încătuşează spiritul, dacă te baga în corpul asta?

-  Nu îţi încătuşează nimic!

-  Şi atunci cum te purifici?

-  Trupul te ajută să te desăvârşeşti spiritual, nu e duşmanul tău, cum greşit s-a vehiculat în majoritatea religiilor lumii.

-  Pai eu cred că mai rău te bagi!

Pasul următor

Sunt vise în care există un anumit amestec de persoane în diverse ipostaze, unele persoane pe care le recunoşti deja şi alte persoane care vor veni în viaţa ta mai târziu, de care nu eşti conştient, nu le acorzi o mare importanţă pe moment, le uiţi trăsăturile la revenirea în starea conştientă.

Mintea organică nu posedă încă o anumită disciplină, putere, interactivitate conştientă, atunci când se află pe frecvenţe joase, la nivele infra-conştiente.

Un nou gen literar

Născută dintr-o idee lansată în cadrul celei de-a şasea întâlnire a bloggerilor din Comunitatea Urbană Arieş, idee primită cu entuziasm de participanţi, noua operă literară realizată prin efortul comun al şase dintre autorii blogului comun al C.U.A., sub coordonarea unui al şaptelea stă sub semnului unei originalităţi aparte, care cred că va stârni imaginaţia multor cititori.

În primul rând e vorba despre un fragment cu autori multipli, neclasificabil unui anumit gen literar cunoscut. Mai mult – e vorba de autori a câte un paragraf, într-o ordine necunoscută de autorii inşişi, decât de coordonatorul neutru, în momentul realizării sale, fiecare paragraf fiind reluat de un alt autor, la rândul său.

Am numit-o iniţial „leapşă literară”, datorită caracterului ei transmisibil de la un autor la altul, însă nu se rezumă doar la atât – fiecare contribuţie e continuată în manieră proprie de un alt autor, dar în ciuda diversităţii de stiluri, fragmentul în sine are o intrigă anume şi un fir unitar, deşi la prima vedere par separate paragrafele în sine, luate singular. Autorii înşişi cunoaşteau doar un fragment din operă, cel scris de predecesorii săi (fără a le cunoaşte în acel timp identitatea), încât au existat premisele cernerii acelui ceva comun, acea idee difuză unitară prezentă în noosfera subconştientă comună celor implicaţi.

Începuturi iniţiatice

Voi începe prin a reaminti faptul că nu există o reţetă universală în călătoria descoperirii lumii şi energiei interioare, prezentă în toate fiinţele şi radiind ca o pânză universală în toate lucrurile ştiute şi neştiute ale lumilor. Nu vă atasaţi de cuvinte, de sensul strict al lor, ele sunt doar jaloane – „interior” aici înseamnă mai degraba prezenţă universală, comună făpturilor, energie cu o stare de agregare mult mai amplă ce cuprinde toate celelalte stări de agregare plus ceva ce încă nu reuşim să definim, doar să intuim tangenţial.

Încep prin a desena stângaci fragmente din experienţa mea, acordate cumva într-un trend pe care îl intuiam din copilărie, însă nu bănuiam amploarea şi urmările care aveau să vină, aşa cum nici acum nu sunt conştient decât de o mică parte din realitatea uriaşă ce se deschide în faţa paşilor mei.

Seară

Acum o clipă m-am gândit să încerc. Din nou, mi-am luat geanta cu gânduri pe un umăr. Am înghesuit, pe undeva, prin unul dintre buzunare, bruma de lumină pe care o mai am.

Deschid uşa, încet – ating privirea voastră rugoasă. Astăzi, ca şi cum cerul s-a îmbrăcat în ceva apăsător ... O senzaţie ca şi cum cineva mi-ar fura cuvintele! Mâinile încep să îmi tremure, nu îmi mai regăsesc colţul de zâmbet. Simt din felul în care uşa de întoarce uşor ... Simt din tăcerea stânjenitoare ... Ar trebui să renunţ?

Îmi vine să şoptesc încet, prin perdeaua de fum: „Ştii, ... venim din acelaşi loc. Câte s-au schimbat!”, dar glasul meu se pierde în pauzele dintre întrebările reci.

Aerul devine apăsător. Îmi ocoliţi privirea. Vă uitaţi în gol în oglinda din spate, care se frânge şi cade în bucăţi mărunte. Mai e puţin şi plec. S-a făcut seară!

Priorităţi

Viata ne aduce in cale oameni care de la un timp au alte prioritati. De ce sa ne cramponam sa ne consumam energia, cand acele persoane ne transmit inconstient ca nu mai e loc si de noi in viata lor decat cel mult ca un obiect auxiliar?

De ce sa ne framantam, sa ii mai judecam, sa reactionam la reactiile lor?

Avem imprejur alte persoane, cu alte energii, langa care ne simtim familiari, dar carora inca nu le-am acordat destule sanse, energie si timp.

Pana la urma ramanem in viata cu cei care sunt dispusi sa isi imparta prioritatile cu noi, sa si le impartaseasca. Cand prioritatile sunt comune, totul merge de la sine!

Efectul „Ilha Contrera”

[Ilha Contrera, în traducere liberă înseamnă „insula contrară”, „insula împotrivă”, „ante-insulă”, „insula din faţă”. Efectul „ante-insulei” este un fenomen intuit încă din perioada civilizaţiilor pre-moderne. S-a păstrat chiar unele „moşteniri” în toponimie – a se vedea Insula Antilia („Cele şapte cetăţi”), parte a sistemului de civilizaţie atlantică, cu localizare in mijlocul bazinului nordic al Oceanului Atlantic, undeva în direcţia ce uneşte Insula Madeira de astăzi cu Insulele Bermude, dispărută misterios în secolul al XVI-lea, probabil în urma unui cataclism natural sau chiar indus de om/forţe externe naturii.]

Al doilea blogmeet din CUA - primul blog comun CUA

Ziua de sâmbată, 17 aprilie 2010, este istorie.

Ne-am adunat cu forţe sporite, la cel de-al doilea blog-meet care a avut loc în Comunitatea Urbană Arieş . Împreuna - turdeni, ghirişeni, viişoreni, bogăţeni, am reuşit nu doar să confirmăm ceea ce ne-am propus, ci mult mai mult. Fiecare dintre noi, având preocupări diferite şi vârste diferite, însă am avut comun „bloggeritul” şi apartenenţa la acest spaţiu al „Arieşului de Jos”.

Gazda noastră a fost Centrul Raţiu pentru Democraţie , din Turda. Mulţumim pentru găzduire şi pentru cafea!

A fost, într-adevăr, o atmosferă de echipă, cu entuziasm şi detaşare.

Am plăcerea să vi-i prezint pe cei care au reacţionat la această sedinţă: Zamfir Pop (cel care a avut iniţiativa lăudabilă de a coagula blogosfera spaţiului local de aici), Alexandra Raţiu, Ionuţ Truţă, Mihai Pilţu (blogul său de acum e unul personal şi din aceasta cauza nu voi face trimitere către el), Ionel Pavel, Cristian Moldovan, Marta Pozsonyi, Oana Botezan (cea care va fi de acum coordonatorul blogului comun), Alin Roşca, Adia (din dorinţa ei nu îi vom face public numele), Florin Coman (subsemnatul) şi doi colegi care au participat online – Zolty (din Bogata) şi Winton (stabilit in prezent in Israel).

Problemele începutului ca blogger. Eforturile comune în realizarea unui blog comun al CUA

În vederea următoarei reuniuni de maximă importanţă a bloggerilor din CUA, suntem puşi în faţa unui nou început.
Suntem din nou într-un debut, amintind de primul început al nostru în spaţiul jurnalelor virtuale.
O sa încep prin a nota câteva coordonate ale experienţei mele de debut în spaţiul a ceea ce astăzi numim “blog”:
- debutul meu a avut loc în toamna anului 2004, pe platforma 360 a Yahoo, care din păcate acum nu mai există (http://uk.360.yahoo.com/florindumagas), dar din care am reuşit să salvez, în parte, unele postări, la sfârşitul 2008, pe Yahoo Profile (http://profiles.yahoo.com/u/G67SIKS57C5XNLQXS7RGRC6RF4), unde există acum subcategoria Blog (http://profiles.yahoo.com/blog/G67SIKS57C5XNLQXS7RGRC6RF4);

Primul blogmeet din CUA

A fost odată, ca niciodată – cum de altfel de n-ar fi, nu s-ar povesti ...
Au fost odată câţiva scriitori internauti (lumea le zice bloggeri, căci e la modă), o comunitate urbană care tindea să îşi unifice energiile şi să le canalizeze spre un ţel comun (model de urmat pentru alte aglomerari de tip urban din ţară), şi factorul coagulant iniţial - Zamfir Pop…
Iarnă gri, zapezi, nămeţi completează peisajul, dar cu toate acestea a învins efortul de a face ceva nou, nemaiîntalnit încă în comunitatea noastră, deşi poate la alţii deja e o rutină.
Ideea primei intâlniri a bloggerilor din CUA (un fel de jurnalişti internauţi, aşa mai ciudati pentru cei care nu au experimentat situaţia, deşi noi ne vedem cât se poate de normali!) iese cu greu, din chinurile facerii, după atâţia ani de aşteptare…
CUA asta ce o fi?, vă întrebaţi până şi voi, turdenilor, câmpenilor, viişorenilor, urcanilor, bogăţenilor, şi alte mici comunităţi mai sunteţi prin zonă … Google it! Nu vă grăbiţi, nenea Google s-ar putea să vă zică de CUA ca fiind Canadian Urological Association ori un standard IBM numit Common User Acces. Nici pomeneala … :-j

Drumul de la inteligenţă la înalt

Subiectul de faţă e prea complex pentru a putea să îi asum un anumit titlu, astfel încât am fost nevoit să mă limitez la a contura trei cuvinte cheie aflate în devenirea fiecăruia dintre noi – drumul ca şi cale evolutivă, inteligenţa ca punct obligatoriu de start în cunoaştere şi înaltul ca deziderat, ca ţel ultim.

Drumul care porneşte de la inteligenţă, continuă prin înţelepciune, înfloreşte în intuiţie, se pierde în înaltul cerului, nu cerul văzut ca spaţiu de deasupra, ci dimensiunea de profunzime maximă aflată în interiorul fiecăruia dintre noi. E un altfel de tratat exhaustiv de personalitate, însă dacă pronunţ personalitate încă tot nu e destul, limitez prezenţa completă a fiinţei descoperită în fiecare dintre noi.

Vă voi propune un mod nou de a percepe în profunzime scările de valori ale fiinţei umane, în complexitatea ei, ca personalitate completă.

Essences/ Esenţe

Write with the soul, not letters ...
Talk with your soul, not sounds ...
Be soul, not appearance ...
See inside the soul, not in a distance ...
Transcribe your soul, not codes and encryptions ...
Live in the same soul, together with the ones you love ...

/

Să scrii cu suflet, nu cu litere ...
Să vorbeşti cu suflet, nu cu sunete ...
Să fi suflet, nu înfăţişare ...
Să vezi în suflet, nu în distanţe ...
Să transferi suflet, nu coduri şi matrici ...
Să trăieşti în acelaşi suflet, cu toţi cei pe care îi iubeşti ...