Diana

Această postare am scris-o cu sprijinul indirect al Dianei.

Am fost incantat sa citesc randurile ei pline de substanta, si am avut o idee, sa pun comentariile mele de pana acuma de pe pagina ei intr-o postare de blog. E ca si cum ar fi scris de Diana, cu mana mea.

Cuvintele acelea nu le-as fi putut asterne, decat citind randurile ei, si simtind ca vreau sa raspund la acele idei. E ca si cum ar scrie o carte doi autori, dar nu un interviu. Un gen literar cu totul si cu totul neobisnuit. Fragmentele de acolo vor fi amestecate, tocmai pentru a prinde un anumit spirit si a nu fi doar simple insiruiri de comentarii.

A rezultat un text mai neobisnuit, ceva in genul "similitudinii". Exprimarea trairilor ca reactie la trairile celuilalt. Un non-dialog intregit intr-o "convorbire indirecta". O oglinda a celui care il citim, si in acelasi timp propria noastra oglinda.

Dincolo de reactia, trairile, impresiile noastre, exista ceva universal care ni se reveleaza celor care transcedem lucrurile de zi cu zi, si ne aduce mai aproape, fiind camarazi.

Islamismul

Scapaţi de pustiul Saharei, în drum spre Kairouan, singurul oraş sfânt islamic din Africa, am prins o poveste despre islamism si istoria acestei religii.

Dacă aveţi completări sau corecţii de făcut, vă rog să interveniţi prin comentarii. Repet, am auzit povestea pe drumul spre Kairouan, si cum am avut un pic de timp liber, am scris-o pe hârtie.

Mahomed s-a născut într-o familie săracă. Tatăl său a murit foarte timpuriu, iar apoi şi-a pierdut si mama, la frageda vârsta de 12 ani.

Taste of Sahara

The 22th of June, 2008.
North Africa.
Western Tunisia.
Outdoor adventure in Saharian Desert.

In the Middle of Chott El Gharsa, from Atlas Range to Degache Oasis.
You are welcome.

Note: This video is taken by the autor of this blog and copyrighted.

Sahara Journal - Sousse (XV)

Am ajuns lângă Sousse, perla Sahelului, al treilea oraş, deschizându-se spre mare cu portul de lux El Kantaoui. De aici putem ajunge spre nord la Hammamet (pluralul de la Hammam = băi), cea mai selectă staţiune litorală tunisiană şi apoi la Tunis, mai spre nord, cu vestita Cartagina.
Din Sousse e foarte aproape, spre sud, oraşul Monastir, de unde am pornit, cu poarta sa aeriană care ne va readuce spre casă.

Călatorie plăcută!

Veţi fi uimiţi – mulţi tunisieni înţeleg limba română. Au rude plecate la studii în România, mai ales la Cluj-Napoca. Veţi fi bine primiţi, căci nu-i aşa? – poporul român şi cel tunisian sunt camarazi. O sa va placă!

Sahara Journal - Kairouan (XIV)

Traversăm în diagonală centru Tunisiei, spre Kairouan. Poposim la Jelma pentru prânz şi apoi ne continuăm drumul. Vom ajunge în cel de-al patrulea oraş sfânt al Islamului – Kairouan – după Mecca, Medina şi Ierusalim. Singurul oraş sfînt islamic din Africa. Se spune că acea persoană care pleacă de şapte ori în pelerinaj la Kairouan e ca şi cum ar merge o dată la Mecca, îndeplinindu-şi datoria de credincios musulman. Numele de Kairouan vine de la cuvântul Caravan, loc fortificat de popas al caravanelor. E un centru de forţă, peste secole, între bizantinii care stăpâneau litoralul Mediteranei şi berberii din deşert. Kairouanul a devenit pentru o anumită perioadă capitală naţională. Se poate admira moscheea ridicată de Oqba ibn Nafi, reconstruită în anul 703, cea mai veche moschee de pe continentul african. Marea Moschee din Kairouan, sanctuar islamic ridicat pe un sit creştin vechi, este în vremurile noastre mult mai cunoscută şi mai impunătoare decât cea mai veche moschee din Africa, aici, în Kairouan.

Sahara Journal - Road back (XIII)

Ne vom regrupa la Degache şi ne continuăm drumul spre nord, spre Metlaoui. La Metlaoui trecem pe lângă o exploatare de fosfaţi, deservită de o linie feroviară îngustă. În apropiere, în funcţie de timpul disponibil, putem vizita Cheile Selja.

În continuare, trecem prin Gafsa. Denumirea oraşului provine de la o specie a omului preistoric Homo sapiens, cunoscută sub numele de Capsa. O puternică amprentă romană se păstrază în acest oraş, cu băi romane şi mozaicuri.

Sahara Journal - Star War (XII)

După popasul de la Chebika luăm în piept Chottul El Gharsa, direct printre dune. Nori de praf se ridică în urma fiecărui autoturism, de aceea mergem răzleţiţi, în lateral unul faţă de celălalt. Ne aşteaptă o goană contratimp prin deşert, din loc în loc mai întâlnim alte urme ale altor temerari.

Întâlnim granule şi foi de cuarţ, care strălucesc puternic, reflectând razele soarelui. Fiind amiază şi o temperatură ridicată, putem admira celebrul miraj Fata Morgana şi chiar suprinde în fotografii.

Ajungem la decorul Războiului Stelelor, chiar în centrul Chottului El Gharsa. Coborâm dunele la 80° declivitate, de necrezut dacă nu ajungi în aceste locuri. Anvelopele curg în nisip şi maşina alunecă pe dune. Mai greu e la urcare, aici rămâne blocat în nisip chiar şi Hammerul; cele mai folosite maşini pentru străbaterea deşertului sunt Toyota Land Cruiser. Putem admira martori de eroziune rămaşi deasupra suprafeţei nisipului, unul dintre aceştia este deosebit de spectaculos, cel denumit „Gâtul Cămilei”.

Sahara Journal - Atlas Range (XI)

Vom ajunge la Chebika, oază montană din marginea Munţilor Atlas, drumul fiind de multe ori foarte deteriorat, mai mult un fel de pistă pentru raliu. Suntem foarte aproape de frontiera algeriană.

Chebika ne apare ca o fortăreaţă, dominată de terasete săpate în roca şi morminte de tip marabu. Munţii Atlas se ridică brusc, ca nişte blocuri puternic basculate pe verticală, aproape impenetrabili. Doar o mică despicătură ghiceşte drumul spre inima munţilor, spre lacurile de smarald din interior. Se numeşte Poarta lui Ali Baba, iar legenda ei e cunoscută în toată lumea. Traversăm foarte greu această deschizătură, unul după altul, abia strecurându-ne. Ne aşteaptă o altă lume dincolo, în munţi, extrem de diferită de cea care se întinde spre est, de unde am venit. Pâraie limpezi, lacuri de smarald, cascade, aer proaspăt, palmieri, peisaje splendide. A meritat drumul obositor până aici.

Sahara Journal - Degache (X)

Ajungem la oaza Degache, o oază binevenită după lungul drum prin deşertul de sare. În Degache turiştii au posibilitatea să viziteze îndeaproape o oază la faţa locului, cu ajutorul unor trăsuri. O mulţime de plante tropicale pot fi admirate aici, de la specii indigene la specii colonizate – bananieri, smochini, rodii, palmieri de curmale, arborele de henna (din a cărui frunze se prepară o soluţie tinctorială foarte apreciată), lendrii, piersici.

În acest areal, Degache-Tozeur, la fel ca şi pe I. Djerba, locuieşte o comunitate islamică minoritară – Sufiţii. În trecut, aici se desfăşura un comerţ trans-saharian înfloritor cu aur, fildeş şi sclavi.

Le Degache are loc expediţia spre Munţii Atlas, cu autoturisme de teren. Ne îndreptăm spre nord, ocolind pe la răsărit Chott El Gharsa.

Sahara Journal - Chott El Jerid (IX)

Chottul El Jerid se întinde în faţa noastră scăldat în galbenul răsăritului. Tot aerul spre orizont este cuprins de un tremur de lumină, iar înaintea noastră tresare câte o umbra desprinsă din tufele rare ieşite firave dintre crăpăturile roşiatice ale pământului. 

Chottul El Jerid este o imensă depresiune geologică, un graben tectonic larg ondulat, ocupat de o crustă de săruri care sclipesc în lumina soarelui şi dau la orizont acel miraj al deşertului, o oglindire albastră a cerului la orizont, ca şi un lac imens. 

Fata Morgana apare in miezul zilei, când temperatura depăşeşte 30° C; acest miraj a cauzat numeroase fatalităţi în trecut, când călătorii nu erau obişnuiţi cu acest fenomen. Istoricii susţin că aici exista anticul lac Triton, traversat de Jason şi argonauţii săi, în căutarea lânii de aur. 

Legendele spun că aici este locul de naştere al zeului Poseidon. Loc de desfăşurare a numeroase planuri, Chottul El Jerid, a cunoscut încercarea protectoratului francez de legare a Chottului El Jerid de oaza Gabes, iar în 1962 o propunere a americanilor de testare a experimentelor atomice. Spre est, între Chottul El Jerid şi Chottul El Fedjej, cuceritorii romani au instalat aici o insulă de verdeaţă – „Ţărmul Palmierilor”. Ne apropiem de vechiul „limes” roman, la marginea lumii civilizate.

Sahara Journal - Les Dunes de Kebili (VIII)

Ne repliem spre nord, lângă Kebili, ne aflăm pe ultimele prelungiri ale dunelor spre cel mai mare chott al Tunisiei – Chott El Jerid.

Kebili a fost in timpul Evului Mediu un centru al comerţului de sclavi trans-saharian. În apropiere, în arealul Souk Lahad, la Nefzoua, ajungem la un hotel aflat într-o mică oază – Dar Ismail Les Dunes de Nefzoua. Hotelul are categoria trei stele şi este dotat chiar şi cu piscină; păstrează mozaicuri romane tradiţionale. Însă condiţiile sunt mai precare decât cele cu care suntem obişnuiţi noi, europenii la aceasta categorie de confort.

Dimineaţa trebuie să ne trezim devreme, pentru că ne aşteaptă un drum lung, de peste 600 kilometri, în a doua zi a călatoriei. E o răcoare plăcută, după care tânjim întreaga zi în pustiul saharian.

Sahara Journal - Gate of Sahara (VII)

În marginea Marelui Erg Oriental, ajungem la Douz, supranumit „Poarta Saharei”. Douzeul, prin poziţia sa strategică deosebită, a devenit centrul unor manifestări internaţionale. De aici, se porneşte în caravane care se adâncesc printre dunele nesfîrşite, spre sud. În centru micului orăşel tronează o statuie în formă de cheie, care ne reaminteşte importanţa strategică a acestui centru, la marginea Marelui Erg Oriental. Aici este Muzeul Saharei. Din acest loc, exploratorii Saharei se pot transfera pe caravanele de cămile, baloane cu aer cald, autoturisme speciale de teren. La Douz are loc anual Festivalul Internaţional al Saharei.

Sahara Journal - Throglodytes (VI)

Drumul ne poartă prin deşertul de piatră, spre sud, şi vom ajunge la Matmata. De aici, părăsim direcţia sudică pentru prima dată şi ne reorientăm spre vest.

Matmata e locul unde se pot vizita locuinţele tradiţionale ale berberilor, aşa-numite „locuinţe troglodite”. Locuinţele primitive sunt săpate în piatră. Efectul de alăturare a reliefului cu aspect selenar, aparent nepopular, cu locuinţe subterane, cu moschee şi locuinţe moderne din piatră albă, dă un aspect ireal. Berberii din Matmata şi-au săpat locuinţele în piatră pentru a scăpa de urmărirea duşmanilor, dar şi pentru a se adapta eficient la caldura verii tropicale.

Spre vest, urmează un larg evantai de oueduri, care la ploi torenţiale puternice au înghiţit localităţi întregi, dar cea mai mare perioadă a anului sunt uscate complet, nu ar zice nimeni ca vreodată pe aici a curs apă. În nord, ne însoteşte la orizont conturul înalt al Djebel Tebaga.

Sahara Journal - South Seaside (V)

Trecem prin Mahres, locul unde băştinaşii au fost răsplătiţi de Allah. Aici a eşuat o balenă, care a fost considerată un dar al cerului. Localnicii au organizat petreceri în centrul localităţii, consumând carnea balenei, apoi scheletul l-au amplasat în mijlocul localităţii pentru a le aminti că sunt ocrotiţi de forţele supranaturale. Alături de scheletul de balenă, în Mahres pot fi admirate multe sculpturi şi statui originale, multe realizate din materiale reciclate din deşeuri, imitând păsări şi alte mamifere.

Ajungem în sudul Tunisiei, acest teritoriu al dunelor larg desfăşurate, al djebelurilor stâncoase, alungite, al oued-urilor şi chotturilor, al izvoarelor şi oazelor bine ascunse. Este cu totul un loc special. Abia din Tunisia poţi gusta savoarea Saharei în linişte, fără riscul atacului unui trib necivilizat. În plus, turistul găseşte aici o infrastructură bine pusă la punct de protectoratul francez, care a încercat să dezvolte potenţialul turistic şi să faciliteze exploatarea resurselor naturale, în acelaşi timp cu încercarea de civilizare a triburilor nomade berbere. Totuşi, şoselele asfaltate sunt rare şi destul de înguste, în plus nefiind indicat să te aventurezi de unul singur în deşert nici chiar cu o maşină foarte sigură. De obicei se formează echipe de câteva maşini, care rulează fără a se pierde din câmpul vizual.

Traversăm oraşul Gabes, una dintre cele mai importante aşezări din Tunisia. Grădinile sale sunt superbe, foarte variate. Adânc ancorată în canionul ouedului Gabes, oaza Gabes contrastează puternic cu mediul din împrejurimi, ca o comoară bine păstrată.

Doar la câţiva paşi, la marginea oazei, deşertul îşi recâştigă puterea şi devine aparent de netrecut.

Sahara Journal - Sfax (IV)

În continuare, autostrada G 1 ne conduce spre sud, în direcţia Sfax, unde se termină. Din loc în loc traversăm filtrele de control ale poliţiei, semn că guvernul tunisian acordă o mare importanţă securităţii. Parcă ai trece nenumărate graniţe, atâta doar că nu ţi se cer actele la control, decât în cazuri extreme.

Sfaxul e aşezat în faţa Insulelor Kerkenah, paradisul păsărilor şi al faunei acvatice. Situat în plin Sahel, nu departe de hamada, deşertul de piatră, şi de sebkha, deşertul de sare, Sfax e un loc ce se individualizează net de mediul înconjurător. Nimeni nu s-ar gândi că aici e al doilea mare oraş al Tunisiei, descris de scriitorul Ronald Firbank, ca şi cel mai frumos oraş din lume. Puternic port al Mediteranei, cu o industrie bine dezvoltată, prosper, plin de civilizaţie şi cu o altă mentalitate. Faima Sfaxului vine de la comerţul şi procesarea măslinelor şi a uleiului de măsline, dar şi de la valorificarea importantelor resurse minerale din arealul învecinat – hidrocarburi şi fosfaţi. Aici, în bazarul din Sfax s-au turnat o parte din filmările de la Pacientul Englez, fiind prezentat în film ca şi bazarul din Cairo.

În continuare, străbatem spre sud zona costiera a Golfului Sirta Mică, unde pustiul saharian pătrunde până pe malul mării.

Plantaţiile de măslini prezente aici din vremea fenicienilor aproape că dispar. Se instalează un climat tot mai aspru, cu rare tufe, fixate adânc într-un sol roşcat, pietros, mai mult un fel de scoarţă de alterare decât sol propriu-zis.

Sahara Journal - Lost City (III)

Vom ajunge la El Jem, unul dintre primele şase amfiteatre romane cele mai mari din lume. 

El Jem, denumit şi Oraşul Pierdut sau Oraşul Distrus (Thystrus), are un „colosseum” la fel de bine conservat ca şi cel din Roma. 

Aici, cunoscătorii de legende încă mai caută tunelul subteran construit din piatră, cu ajutorul elefanţilor, spre mare, spre Mahdia sau catacombele din Sousse.

Sahara Journal - Monastir (II)

Prima vedere, la aterizare pe Monastir, dezvăluie nişte incinte ciudate, un fel de heleştee cu apă marină, pentru extragerea şi procesarea sării.

Fortul Monastirului, cel mai vechi şi mai important din Tunisia, datează din anul 796, ridicat de un general al celebrului Harun ar-Rashid.

Monastirul a fost prima fortăreaţă religioasă în care s-a permis accesul femeilor.

De la Monastir ieşim la auostrada G 1, care vine dinspre capitala Tunis şi se îndreaptă spre sud, spre Sfax, cel mai important centru industrial al Tunisiei.

Traversăm o zonă cu lacuri sărate, secate, de tip sebkha, un fel de „deşerturi de sare”, formate din depozite de gips şi anhidrite, cu cruste de săruri. Din loc în loc se pot zări plantaţii de măslin, tot mai anemice, cu o distanţă foarte mare între copaci, pentru ca rădăcinile lor să se poată dezvolta pe o suprafaţă mai mare, proporţională cu reducerea fertilităţii şi umidităţii solului.

Sahara Journal - Preparing (I)

Sahara este mirajul Africii. Simbolul său unic, de negăsit pe un alt continent.

Poarta Saharei se deschide europenilor şi întregii lumi prin acel petec de civilizaţie într-o lume islamica rigidă – Tunisia – care se arată turiştilor şi lumii occidentale, renunţând la rigiditatea islamică specifică celorlalte ţări ale Africii de Nord. Relativa sigurantţă şi străduinţele de a fi ospitalieri fac din tunisieni şi berberii de pe teritoriul Tunisiei călăuze excelente in expediţiile sahariene.

Mai întâi să găsim posibilităţile de a ajunge aici. Calea cea mai facilă – a aerului – ne duce spre cele câteva aeroporturi ale Tunisiei – de la nord spre sud: Bizerta, Tunisia, Monastir, Sfax şi Djerba, toate pe malurile Mediteranei, iar spre interior Gafsa, în Sahel, şi Tozeur, chiar în Sahara. Trebuie verificată disponibilitatea operatorilor aerieni şi luată în considerare şi disponibilitatea de buget.

Eu am ales Monastir, undeva la jumătatea coastei tunisiene, spre care sunt zboruri charter directe o dată pe săptămână de pe aeroportul Cluj-Napoca, al companiei Nouvelair.

Aterizăm la Monastir, pe marginea Mării Mediterane, în sudul Golfului Hammamet. Monastirul aflat in plin Sahel, zonă aridă periferică Saharei, este o veche aşezare punică (Rous Penna). Pentru ceva timp, aici a fost capitala religioasă a ţării, aceasta revenind iar la Kairouan. Aici e locul naşterii primului preşedinte modern al Tunisiei, Habib Bourguiba, cel care a reformat puternic ţara. Cele mai multe zboruri charter din Europa aterizează aici, la Monastir.

Fanatele Clujului - sit al unor specii unicat

Nimeni dintre cei care nu au mai fost aici nu ar banui ca sub banalitatea unei insule de stepa se pot ascunde atatea lucruri de o frumusete rara.

Luna mai vine cu o explozie de culori, dezvaluind hainele noi cu care se imbraca de sarbatoare natura. Iar, aici, la Fanatele Clujului, natura e la ea acasa.

De necrezut, la doar 5 km de un oras atat de aglomerat ca si Cluj-Napoca, sta ascunsa o comoara a ierburilor colorate, aparata de culmile din jur ca de niste cetati. A ramas aici de zeci de mii de ani o flora relicta, sau s-a nascut alta din imprejurarile si nabadaile naturii.

Daca veti veni intr-o zi insorita de mai, veti fi uimiti de ce veti gasi aici, si cu siguranta va veti intoarce.
Aici sunt cantonate peste 150 de specii interesante, unele chiar relicte sau specii unice, ori doar suprinzator aflate aici.

Fânaţele Clujului (perimetrele Copârşaie şi Valea lui Craiu) este o rezervaţie botanică situată la 5 km nord de oraşul Cluj-Napoca, de o parte şi de alta a Văii Fânaţelor (Valea Caldă), cu o vegetaţie specifică stepelor asiatice şi est-europene.

Valoarea literaturii

După aproape trei ani de când am început sa îmi expun gândurile pe spaţiul blogurilor, abia intr-un tarziu am reuşit să îmi conturez ideile despre trăsăturile de valoare ale literaturii şi a culturii în general, despre direcţia unde e de dorit să se îndrepte aceasta şi să le sintetizez în câteva fraze.

La una dintre sedinţele cenaclului la care particip am avut onoarea de a-l avea ca oaspete pe Horia Bădescu, cunoscut om de cultură, fost director al Radioteleviziunii Cluj şi al Teatrului Naţional din Cluj-Napoca, unde am subliniat unele calităţi necesare unei opere pentru a fi valoroase şi ce înseamnă de fapt poezia, ca parte sensibilă a literaturii.

În primul rând, misiunea poeziei şi a literaturii în general e cea a desăvârşirii, a salvării spiritului nostru asaltat de trăirea zilnică, grosieră. Poezia se instituie ca oglindă magică în care se văd deopotrivă autorul, cât şi cititorii care îşi cauta identitatea.

Transformarile literare contemporane - Postmodernismul

Transformarile literare contemporane odata cu aparitia noilor episteme in stiinta si gandire – III - Postmodernismul

Mutaţia epistemică din gândire şi ştiinţă a indus cu ea o mutaţie şi în ceea ce priveşte eul cititor, acesta devenind avatar al subiectului pus în cauză.
Apariţia geometriilor neeuclidiene, continutul plural al noi realităţi ştiinţifice, preferenţierea relaţiei în raport cu entitatea şi noul raport observator-obiect observat, toate aceste noi realităţi converg către punerea în discuţie e categoriei individualului şi se conturează ca premise ale apariţiei postmodernismului.
Postmodernismul (anti-modernismul) poate fi astfel definit ca şi modelul cultural care aspiră spre o nouă sinteză, integrând şi depăşind criza modernistă, încercând să reabiliteze categoria individualului.

Transformarile literare contemporane - Modernismul

Transformarile literare contemporane odata cu aparitia noilor episteme in stiinta si gandire – II - Modernismul

Modernismul se va contura ca expresie culturală a crizei categoriei individualului.
Infirmarea categoriei individualului are loc prin destructurare, de-construcţie.
Logica aristotelică e depaşită, odată cu impunerea în gândire şi ştiinţă a noii episteme – modernismul vine să exprime criza silogistică şi a credinţei. Mecanismul cel mai des întânit de exprimare a modernismului îl reprezintă deconstrucţia – critica limbajului. Conştiinţa crizei limbajului conceptual prinde contur, modernismul încercând să dezvaluie această stare de fapt şi să o depăsească printr-o nouă concepţie artei în general şi în particular asupra conceptului de poeticitate. Perioada postbelică e marcată de multe divagări şi direcţii, în ton cu dialecticismul contemporan, astfel încât de multe ori deconstrucţia va fi pusă de unii teoreticieni în spritul postmodern, eroarea fiind legată indeosebi de către considerarea acestui din urmă model cultural ca model care urmează celui modernist. Însă studiile mai recente încearcă să clarifice acest fapt şi să repoziţioneze aceste două mari tendinţe culturale contemporane la locurile lor fireşti, dincolo de polemicile iscate.

Transformarile literare contemporane

Transformarile literare contemporane odata cu aparitia noilor episteme in stiinta si gandire - I - Epoca Inchisa

Multitudinii de transformări în gândirea şi ştiinţa contemporană îi corespund o serie de modificări în artă, în particular în literatură.
Eterogenitatea acestor direcţii noi şi lipsa unor studii diversificate în această direcţie, face ca demersul de faţa să întâmpine unele dificultăţi în acceptarea unanimă a noilor trenduri şi concepte literare şi în legătura acestora indisolubilă cu transformările epocii în curs.
Epocii deja închise, identificată prin perioada de până la prefacerile moderniste în literatură şi mutaţia epistemică caracteristică ultimelor decenii ale secolului al XX-lea, îi corespund anumite trăsături. Între acestea subliniem:
- fiinţa privită ca prezenţă, entitate;
- conceptul de semn, implicând preexistenţa unui adevăr deja conturat;
- primordialitatea vocii asupra scrierii (logofonocentrismul) – obiectul este creat de idea sa in logosul divin;
- privilegierea ideii de structură centrată – de totalitate, supusă controlului gândirii.

Paid To Read Programs - part II

[...] continuare din postarea anterioara PTR - part I
5. Lista de siteuri
Personal sunt inscris pe site-urile de mai jos, pe care le-am gasit ca fiind foarte productive in raport cu altele pe care le-am vizitat. Pentru a va inscrie, copiati site-urile pe care doriti sa le deschideti intr-o pagina de internet, apoi urmati instructiunile de mai sus (pag. 5). Sau se poate da click pe fiecare site, tinand tasta Control apasata, direct de aici:
http://gowellup.com/pages/index.php?refid=koeman
http://www.silvanamails.com/pages/index.php?refid=koeman
http://www.200euromails.com/pages/index.php?refid=koeman
http://www.chobitsmails.com/pages/index.php?refid=koeman
http://inspiremarrow.com/pages/index.php?refid=koeman
http://www.megaptr.com/pages/index.php?refid=koeman
http://digital-ptr.com/pages/index.php?refid=koeman
http://ptr-trading.com/pages/index.php?refid=koeman
http://www.atom-mails.com/pages/index.php?refid=koeman

Paid To Read Programs - part I

Intr-una din zilele de vara a anului trecut mi-a fost impartasita ideea unei afaceri putin cunoscute la noi in tara si cu sanse mari de a face o gramada de bani fara a risca nimic!!!

Aceasta era ideea, de obicei aproape toate afacerile aduc o doza mai mica sau mai mare de risc.

Ideea era foarte valoroasa, mai ales ca puteai realiza venituri din servicii publicitare, fara a avea o pregatire superioara anume, in urma unui contract cu anumite siteuri de acest gen si in urma realizarii unui anumit punctaj, urmand a fi platit la un anumit termen prin modalitatea convenita.

Afacerea se numeste PTR – Paid To Read (Programs), dupa specificul activitatii care va trebuie prestata.

Frunza de stejar

Cand m-am aplecat, frunza de stejar avea intre crestele sale pete galbene de argila. Brusc am stiut ca este straina de padurea asta si de locul asta, macar intre celelalte frunze, un ochi obosit nu ar fi simtit asta.

Am apropiat-o curios de ochi: era prea teapana! Nu era frunza... Am inlemnit. Degetele se crispau pe ea, cautand sa-i gaseasca un colt, un semn, ceva... nu se poate sa nu fie frunza si sa nu aiba ceva ascuns! Nu am gasit nimic. Totusi, am luat-o in rucsac, poate acasa pe indelete voi gasi ceva. Cred ca am citit prea multe la viata mea ori am dat in mintea copiilor, caut semne peste tot, cu incapatanare, chiar si acolo unde nu sunt...

O poveste

A fost odată ca niciodată o mamă foarte bătrână, dar care nu era nici singură şi nici nefericită, cum se întamplă în mai toate poveştile. Avea un singur băiat (al cărui nume s-a pierdut prin secole) şi îl iubea nespus.

Şi tânărul îşi iubea mama mai presus de orice. Se aveau unul pe celălalt şi trăiau fericiţi în căsuţa lor, departe de oamenii orbi.

Într-o zi, mama Daldai se simţi tare nefericită. Un negustor orb trecuse prin dreptul casei lor şi îi oferise în dar o oglindă (era negustor de oglinzi, ochelari şi creioane, tocmai fiindcă el nu le putea folosi). Era pentru prima oară când mama Daldai se privea într-o oglindă şi se văzu urâtă şi cu riduri.

Îşi dădu seama cât era de bătrână şi îşi aminti de fiul ei care era doar un copilandru. Ştia că acum el o iubeşte mult, dar se temea că atunci când va mai creşte, o va părăsi, dându-şi seama că mama lui este bătrână şi nu mai e frumoasă cum sunt alte mame.

Depasirea gravitatiei

Eu altfel. Antifilosofie (XVII)

Depasirea gravitatiei

Spre seara. Doar alb si albastru. Deodata pasii nu mai sunt obisnuiti, fac volte ciudate concomitent in toate dimensiunile. Nu mai ating pamantul, decat foarte putin, cu varfurile. Apoi deloc. Lovesc doar in aer, lateral si inainte, la o palma, apoi chiar la 1-2 metri deasupra. Asa incepi sa zbori. Chiar si fara aripi. Coborarea e putin diferita, e greu sa cobori brusc la inceput, doar pasind treptat, campul de energie nefiind inca destul de dezvoltat.

Pentru invingerea gravitatiei e necesara incarcarea altei forte energetice in "vehiculul nostru fizic", medierea facandu-se prin nivelul mental si spiritual. Necesitand o mare dezvoltare interioara, o experienta initiatica avansata, e nevoie la inceput si de alti factori de sprijin si de a nu forta etapele. Nu vei putea zbura pur si simplu sau urca pereti verticali de la inceput, brusc, decat in urma unor pasi. Cu timpul se pot dezvolta alte mecanisme, incat aceste etape tranziente pot fi eliminate, micsorate sau inlocuite.

Parc

Eu altfel. Antifilosofie (XV)

Parc

Acum vom intra într-un parc. Colorat nu cu pensula timpului, nu cu verdele vieţii, nici măcar cu ganduri smulse din noi. Cuvintele dau din aripi şi ating în trecere bolta. Oare cât pot lua cu ele?

Pe una dintre alei, dând la o parte ceaţa, Tuni, Asaii şi Mopi. Căutând ceva. Merg mai departe, oprindu-se din când in când. Un val de ceaţă loveşte aleea. Atinge tot. În urmă rămâne ceva roşu. Cel Roşu merge mai departe. E adunare în centru. Se aude semnalul. Vine iar un val de ceaţă. Cel Roşu se vede mai departe. De pe alte alei vin Cel Argintiu, Cel Negru, Cel Verde... Se întâmpină. Stelele fug de pe cer.

E lumină. Dinspre Poarta 0, pe aleea umedă, vin Pias, Taoi şi Muno. Nu impreună. Caută şi ei ceva. Parca se şi cunosc... Pias se împiedică. Îl ajunge Taoi şi îl ajută să-şi strângă lucrurile de pe jos. "Sunt Taoi!", "Pias! Îmi pare bine", "Mai e ceva până în centru..." ,... "Pias, parcă te ştiu de undeva ...". "Se poate" râse Pias, "o bucată din mine recunoaşte una din tine, cu care a fost geamănă în Ciclul Primăverii de Cleştar". Se ridică furtuna. Muno se grăbi şi îi ajunse. Auzise şi el ultimele vorbe. "Sunteţi nebuni!", îi scăpă. Un val de negură se năpusti spre centru, peste alee.

(22.11.2003)

© Copyright

Florin C.

Triada

Eu altfel. Antifilosofie (XIV)

Triada

Trei oameni care sa-si intinda deodata mana stanga. Apoi pe cea dreapta. Trei oameni care, privindu-se in acelasi timp, vad in fata fiecare cate doi oameni, doua cai de comunicare, mai multe interactiuni, dimensiuni. Acelasi plan.

Efectul de triada. Revolutia existentei unui al treilea. care e strain si de "eu" si de "tu", si pentru care trebuie creat un nou nume, o noua concentrare care ii aduna pe cei doi, luptand impreuna, si ii pune in exterior. Fiecare dintre cei trei e strainul si fiecare formeaza cate un grup de doi pe rand. Si totusi, un plan integrator.

Trei fiinte in cerc. Mana de mana. Fiecare vede cate doi langa el. Nu mai e singur nici cu sine, nici cu celalalt. Nu mai exista un singur nord. Nu mai exista un singur timp. Nu mai exista un singur dincolo. Nici un singur aproape.

Imbratisarea celor trei. Noi linii de camp imprejur. Noi dimensiuni. Noi perspective. O fata radical schimbata a bucuriei, a simtirii in acelasi ritm, a deschiderii.

Nasterea "dincolo-aproape"-lui si a "aproape-dincolo"-ului. A trei cai spre convergenta. A trei trene primind existenta, miscandu-se, baleind conurile de umbra. Doi construiesc si unul verifica. De fapt toti construiesc si toti verifica. Si nu doar grupul e mai mult decat suma partilor, prin efectul sinergiei. Partile insasi pot fi mai mult decat suma lor.

(16.11.2003)
© Copyright
Florin C.

On the borders of Kurdland

On the borders

Where throats are

Choked with good-byes

And eagerness is

Suspended in the eyes

And people asked

When.. Where are we ? Why..?!

Le sacre bidonville

Dintr-o seara friguroasa, intorcandu-ma dintr-o lunga plimbare, obositoare,dar si plina de farmec, mi-a ramas in sange tainica lumina discreta a periferiilor...
A vietii, in ceea ce inseamna o periferie, cu tacerea ei, cu copiii peteciti jucandu-se pe strazile inguste si in semiumbra. A unei paci ciudate stralucind in praful moale, cuminte, o durere surda in piept si visele fluturand.
Visele sunt aceleasi in orice loc din lume. Sufletele nu au straturi sociale. Numai ca uneori e nevoie de o minte mult mai agera sa iti inchipui tot ceea ce isi inchipuie un om bogat, caruia lumea ii e mai deschisa.
Acolo, in tacerea stinghera a acelei lumi, care face parte din noi, neparat, ..., acolo am avut un sentiment ciudat - ca se ascunde pe undeva Dumnezeu, intr-un suflet chinuit de copil, simplu, iscoditor, cu ochii blanzi de foame si inchisi la strainii din jur... si ca oamenii ce il cauta pe Dumnezeu in bisericile mari si impozante din oras, in viermuiala de babe si tineri, de haine bune, de priviri pline, il cauta de multe ori in zadar.

Noua logistica

E un concept avansat, ce presupune o interrelatie complexa producator-transport-ambalare-sortare-depozitare-distributie si reorientare fluxuri materie-depozit si firme care comercializeaza produsele.
Exista un producator si un client ce livreaza. Intre ele se intampla acest fenomen care face ca marfa sa ajunga la destinatie de la punctul de start, in anumite conditti, transformata sau nu, reambalata, cu cod de bare sau nu, vrac sau sub alte marci/sigle, cu transport propriu sau sprijin logistic (clienti de transport).
Firmele mici de logistica fac un fel de pseudo-logistica sau logistica partiala. Unele nici nu au capacitate proprie de transport, pentru comenzile urgente sau cele care nu se pot livra cu masini terte. Firmele mici nu dispun de spatii de depozitare, nu dispun de utilaje de trasbordare a marfii, de elemente de marcare, de un parc auto diversificat cerintelor produselor (masini mici de distributie, masini mari - specializate, masini agabaritice, transport naval, transport containere, diferite semiremorci/remorci - prelata pe role sau cu obloane, frigorifice, thermo-king, platforme, jumbo, transportoare auto, transportoare butelii, cisterne, ciment-roc, siloziere, bene cereale, etc).

Zamolxis

Cand oamenii au liniste si tihna, buna credinta si cinste, pot privi spre cer. Si prin gandirea lor si revelatiile lor pot schimba lumea.

Intr-o buna zi, un om simplu, dar nu sarac la suflet, un om deschis, brav si mandru in cuget, a cautat ca nimeni altul sa-si explice lui si celor din jur tainele necunoscute ale lumii.

Era dac, din neamul vechilor traci, care traiau aici de cand se stia lumea, ... Zamolxe.

Un simplu om. Dar pentru cei din jurul sau, un vraci care cunostea plantele, obiceiurile animalelor salbatice, mersul soarelui, lunii si astrelor, simtirile celor din jur...

Nu l-a invatat nimeni, el dorea sa le cunoasca, si daca dorea cu adevarat si asa isi simtea implinirea in lumea asta, asa a facut...

Intr-o zi s-a dus din satul sau in lume.

Simtea chemarea tainica a unui drum ascuns, nevazut de cei din jur.

Cravata

Foarte util - celor care inca nu stiu cum sa-si faca nodul la cravata, astfel incat sa arate impecabili in momentele in care trebuie, le atasez un desen care ii va ajuta in acest sens.

Central-Asian Incantation

Arixlarnin kusanci
barcaya medet bolyul
tusman yekni sen surgul
sen bizni yarilyail!
(Central-Asian incantation, in Cuman language, 10th century)(Sfintii ard de dorinta/ sa fie de ajutor pentru toti/ vaneaza diavolul dusman/ si ai grija de noi)

Dealul cu Fluturi de la Viisoara

Am descoperit, nu departe de locurile natale o rezervatie aparte. Pana atunci nu auzisem de ea decat in ziare sau pe la TV. Ea se afla chiar pe flancul vestic al Campiei Transilvaniei, la Viisoara, nu departe de Campia Turzii.
Va las drept dovada ca ea exista si un articol din Cotidianul. Daca va place, cautare placuta. Fac cu placere pe ghidul, in zilele libere.

Just crossing

Just crossing the zebra,
Not in turn,
Not for you,
Are you going to see my soul
In stripes
Old bands
And crossing me?