Sahara Journal - Kairouan (XIV)

Traversăm în diagonală centru Tunisiei, spre Kairouan. Poposim la Jelma pentru prânz şi apoi ne continuăm drumul. Vom ajunge în cel de-al patrulea oraş sfânt al Islamului – Kairouan – după Mecca, Medina şi Ierusalim. Singurul oraş sfînt islamic din Africa. Se spune că acea persoană care pleacă de şapte ori în pelerinaj la Kairouan e ca şi cum ar merge o dată la Mecca, îndeplinindu-şi datoria de credincios musulman. Numele de Kairouan vine de la cuvântul Caravan, loc fortificat de popas al caravanelor. E un centru de forţă, peste secole, între bizantinii care stăpâneau litoralul Mediteranei şi berberii din deşert. Kairouanul a devenit pentru o anumită perioadă capitală naţională. Se poate admira moscheea ridicată de Oqba ibn Nafi, reconstruită în anul 703, cea mai veche moschee de pe continentul african. Marea Moschee din Kairouan, sanctuar islamic ridicat pe un sit creştin vechi, este în vremurile noastre mult mai cunoscută şi mai impunătoare decât cea mai veche moschee din Africa, aici, în Kairouan.

În Tunisia şi în nordul Africii, covoarele sunt asociate cu Kairouanul. Aici se ţes covoare tradiţionale de o largă varietate, prtintr-un procedeu extrem de migălos de înnodare a firelor. Un covor e cu atât mai valoros cu cât are mai multe noduri, nu neapărat o suprafaţă mai mare. Materialele din care sunt realizate sunt, de asemenea, variate, la fel şi motivele care alcătuiesc designul. Femeile lucrează maxim trei ore pe zi la împletitul acestor covoare, fiind o muncă extrem de migăloasă şi solicitantă, uneori realizarea unui covor poate dura până la şase luni. Predomină trei materiale de confecţionare a covoarelor: lâna de oaie, lâna de capră şi mătasea. Se pot admira covoare berbere foarte groase, chilimuri tradiţionale, carpete şi chiar „covoare zburatoare” (covoare ţesute din cea mai fină mătase naturală, care îşi schimbă culoarea în timp ce sunt învârtite). De necrezut, dacă veţi vedea aşa-numitul „covor zburător” vă va captiva! E ceva unic în lume, ca şi spiritul Saharei. Nu vă intrebaţi despre preţuri, sunt consistente, cu siguranţă, de la câteva sute de euro în sus. De la Kairouan traversam o regiune cu „sebkha”, depresiuni cu depozite gipsifere, în care sunt cantonate de obicei lacuri. Mai avem de mers doar două ore şi atingem ţărmul.