miercuri, 22 octombrie 2008

Le sacre bidonville


Dintr-o seara friguroasa, intorcandu-ma dintr-o lunga plimbare, obositoare,dar si plina de farmec, mi-a ramas in sange tainica lumina discreta a periferiilor...
A vietii, in ceea ce inseamna o periferie, cu tacerea ei, cu copiii peteciti jucandu-se pe strazile inguste si in semiumbra. A unei paci ciudate stralucind in praful moale, cuminte, o durere surda in piept si visele fluturand.
Visele sunt aceleasi in orice loc din lume. Sufletele nu au straturi sociale. Numai ca uneori e nevoie de o minte mult mai agera sa iti inchipui tot ceea ce isi inchipuie un om bogat, caruia lumea ii e mai deschisa.
Acolo, in tacerea stinghera a acelei lumi, care face parte din noi, neparat, ..., acolo am avut un sentiment ciudat - ca se ascunde pe undeva Dumnezeu, intr-un suflet chinuit de copil, simplu, iscoditor, cu ochii blanzi de foame si inchisi la strainii din jur... si ca oamenii ce il cauta pe Dumnezeu in bisericile mari si impozante din oras, in viermuiala de babe si tineri, de haine bune, de priviri pline, il cauta de multe ori in zadar.

Niciun comentariu:

Noi reacţii