miercuri, 29 octombrie 2008

Sahara Journal - Sfax (IV)

În continuare, autostrada G 1 ne conduce spre sud, în direcţia Sfax, unde se termină. Din loc în loc traversăm filtrele de control ale poliţiei, semn că guvernul tunisian acordă o mare importanţă securităţii. Parcă ai trece nenumărate graniţe, atâta doar că nu ţi se cer actele la control, decât în cazuri extreme.

Sfaxul e aşezat în faţa Insulelor Kerkenah, paradisul păsărilor şi al faunei acvatice. Situat în plin Sahel, nu departe de hamada, deşertul de piatră, şi de sebkha, deşertul de sare, Sfax e un loc ce se individualizează net de mediul înconjurător. Nimeni nu s-ar gândi că aici e al doilea mare oraş al Tunisiei, descris de scriitorul Ronald Firbank, ca şi cel mai frumos oraş din lume. Puternic port al Mediteranei, cu o industrie bine dezvoltată, prosper, plin de civilizaţie şi cu o altă mentalitate. Faima Sfaxului vine de la comerţul şi procesarea măslinelor şi a uleiului de măsline, dar şi de la valorificarea importantelor resurse minerale din arealul învecinat – hidrocarburi şi fosfaţi. Aici, în bazarul din Sfax s-au turnat o parte din filmările de la Pacientul Englez, fiind prezentat în film ca şi bazarul din Cairo.

În continuare, străbatem spre sud zona costiera a Golfului Sirta Mică, unde pustiul saharian pătrunde până pe malul mării.

Plantaţiile de măslini prezente aici din vremea fenicienilor aproape că dispar. Se instalează un climat tot mai aspru, cu rare tufe, fixate adânc într-un sol roşcat, pietros, mai mult un fel de scoarţă de alterare decât sol propriu-zis.

Niciun comentariu:

Noi reacţii